R O M A N I A
TRIBUNALUL BRASOV
-sectia penala-
EVAZIUNE FISCALA - ACHITARE SENTINTA PENALA NR. 131 /S
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 14-05-2013
PRESEDINTE - EMT
GREFIER GM
Cu participarea procurorului - CU - din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov. Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra solutionarii cauzei penale privind pe inculpatul DD trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prev de art 9 alin 1 lit a din legea 241/2005 .
Dezbaterile in prezenta cauza au fost inregistrate conform art. 304 Cod procedura penala.
La apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare se constata lipsa partilor.
Procedura indeplinita.
Dezbaterile in cauza penala de fata au avut loc in sedinta publica din data de 23-04-2013 ,cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din aceea zi , care face parte integranta din prezenta , iar instanta, din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru data de 30-04-2013 , apoi pentru data de 08-05-2013 , apoi pentru data de 14-05-2013.
T R I B U N A L U L
Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov din data de 8.11.2012 in dosar penal nr 254/P/2012 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului DD cercetat relativ la comiterea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art.9 alin.l lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (3 acte materiale).
Materialul probatoriu avut in vedere la intocmirea actului de sesizare a constat in:proces-verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare (f. 6), Proces-verbal constatare Garda Financiara(f. 10, 11), Nota de constatare - (f. 12,13), Nota explicativa si acte doveditoare (contract de vanzare-cumparare) - (f. 14 -20), Proces verbal de control incheiat de DGFP Constanta - AIF - (f. 30 - 32), declaratiile inculpatului (f. 43 - 45), adeverinte de primire si plata (f. 46 - 48), adrese Primaria Comunei Tarlungeni (f. 287 - 306), Cazier judiciar - fila 54. In cursul judecatii instanta a procedat la intocmirea unui referat de evaluare (fila 34 dosar u.p.), s-a depus de catre inculpat certificat de abilitare veterinara nr. 053 CT din 5.09.2001 emis pentru SC CS judet Constanta, schita cu amplasamentul si delimitarea corpului de proprietate asupra imobilului apartinand inculpatului, contract de vanzare cumparare privind imobilul teren si trei constructii amplasate pe acesta, imobile apartinand si inculpatului DD conform contractului de vanzare cumparare nr. 1135 autentificat la data de 3.08.2006 la BNP BM din judetul Constanta (filele 59- 67 dosar instanta), fotografii reprezentand componente si parti dezafectate ale unui imobil despre care inculpatul a sustinut ca-i apartine in codevalmasie, contracte de vanzare cumparare incheiate de inculpat asupra unor terenuri pe care sunt amplasate si cladiri (filele 73- 81 dosar instanta); instanta a procedat la audierea martorilor IB, GI (persoana care a comercializat catre inculpat terenurile cu imobilele aferente). Martorul SV nu a putut fi audiat nemijlocit de catre instanta, acesta nefiind identificat la adresa cunoscuta.
Examinand cauza, Tribunalul constata urmatoarele:
In perioada 02.12.2008 - 30.03.2009, inculpatul DD a predat la SC T SA Brasov cantitatea de 4.440 kg. materiale neferoase pentru care a primit suma de 28.159,40 lei. Materialele au fost predate de catre inculpat la SC T SA Brasov astfel:
- in data de 02.12.2008 cantitatea de 1946 kg deseuri neferoase eliberandu-se adeverinta de primire si plata nr. 6824/02.12.2008; (f.46 dosar u.p.),
- in data de 23.02.2009 cantitatea de 1620 kg deseuri feroase eliberandu-se adeverinta de primire si plata nr. 7152/23.02.2009; (f.47 dosar u.p.),
- in data de 30.03.2009 cantitatea de 874 kg deseuri neferoase eliberandu-se adeverinta de primire si plata nr. 7429/30.03.2009; (f.48 dosar u.p).
Conform actelor de la dosar (filele 14-17 dosar u.p. dar si filele 63-66 dosar instanta) in perioada anilor 2006 inculpatul a cumparat in devalmasie cu numitul SV imobile terenuri pe care erau amplasate constructii cu destinatia de anexe gospodaresti, imobile prin intermediul carora inculpatul ar fi intentionat derularea unei afaceri comerciale. Potrivit actelor de la dosar, si celor sustinute de inculpat, in cladirile achizitionate nu s-a derulat vreo afacere comerciala si intrucat cladirile s-au degradat inculpatul a procedat la dezmembrarea acestora si la predarea la centrele de colectare a deseurilor rezultate.
La dosar nu exista date ca inculpatul ca ar fi derulat, ulterior cumpararii imobilelor, activitatea comerciala propusa - cresterea animalelor. Martorul GI, fostul proprietar al imobilelor apartinand inculpatului, a sustinut ca si in prezent aceste cladiri sunt degradate, “agregatele erau arse"; acelasi martor arata ca la momentul vanzarii constructiei a comercializat si agregatele din interiorul acesteia: “obiecte din inox, pluguri, motoare electrice" pe care si acest martor ar fi vrut sa le predea la “fier vechi" insa nu a mai facut acest lucru.
Organul fiscal a sesizat organele de cercetare penala care au apreciat ca predare de catre inculpat a bunurilor care ii apartin la centrul de colectare deseuri se circumscrie dispozitiilor art 78 al 2 din L 571/2000 fara a face o cercetare corespunzatoare a cazului si a constata daca sunt aplicabile dispozitiile tezei II a art 152 din nromele de aplicare a L 571/2005 cu valabilitate in anul 2009: "veniturile obtinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deseurilor de metal, hartie, sticla si altele asemenea si care nu provin din gospodaria proprie".
Nu exista probe din care sa rezulte ca inculpatul ar fi colectat materialul predat la SC T SA Brasov din alte surse decat cele provenite din dezmembrarea abatorului - imobil cladire - care ii apartinea. De altfel, in chiar cuprinsul rechizitoriului se retine ca inculpatul a declarat organelor de inspectie fiscala ca materialele predate provin din gospodaria proprie, respectiv din dezmembrarea unui abator din localitatea Sibioara, jud. Constanta - imobil achizitionat, in calitate de persoana fizica, de catre inculpat impreuna cu SV (fila 12 dosar u.p.).
Organele judiciare nu au indicat modalitatea in care inculpatul ar fi intrat in posesia cantitatii de deseu predata la SC T SA pentru a aprecia ca bunurile nu provin din gospodaria proprie a inculpatului. Singura explicatie este aceea ca organele fiscale nu au tinut seama de cele invederate de inculpat si au apreciat ca acesta are, ca si ocupatie, colectarea de deseuri. Probatoriul de la dosar nu denota sub nicio forma acest din urma aspect, ci din contra, din probe reiese faptul ca inculpatul a dezafectat (martorul IB -fila 82 dosar instanta) parti din imobilul constructie achizitionat de la numitul GI pe care le-a predat ulterior la Sc T SA Brasov. De altfel, nici organele de cercetare penala nu au retinut alta stare de fapt, in sensul ca inculpatul ar fi colectat din alte locatii materialul neferos predat la C T SA Brasov, ci ca intr-adevar inculpatul a predat bunuri de pe proprietatea sa, proprietate care astfel, in opinia organelor de cercetare penala, nu poate face parte din categoria “gospodarie proprie".
Instanta constata ca inculpatul a predat efectiv catre SC T SA Brasov, in 3 randuri, cantitatea totala de 4.440 kg, materiale neferoase care proveneau de pe imobilul care ii apartinea.
Potrivit procesului verbal din data de 25.07.2012 intocmit de DGFP Constanta - AIF, inculpatul s-ar fi sustras de la plata impozitului pe venit, cu stopaj la sursa, in suma de 4.505 lei, la care se adauga obligatii accesorii, 3.550 lei majorari de intarziere si 676 lei penalitati. Calculul sumelor datorate la bugetul statului s-a facut in conformitate cu art. 78 alin.2 -79 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, iar potrivit prevederilor legale mentionate mai sus, sunt supuse impozitului pe venit, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut, veniturile obtinute din alte surse, care nu se incadreaza in categoriile prevazute la art.41 lit. a-h. (venituri din activitati independente). S-a mentionat ca in art. 152 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal se prevede ca art.78 are in vedere si veniturile obtinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deseurilor de metal, hartie, sticla si altele asemenea si care nu provin din gospodaria proprie. Impozitul pe venit se calculeaza prin retinerea la sursa la momentul platii veniturilor de catre platitorii de venituri, prin aplicarea cotei asupra venitului brut.
Instanta constata ca desi organele de inspectie fiscala retin faptul ca inculpatul datora taxe pentru suma obtinuta urmare a predarii materialului neferos, nu indica pentru ce anume s-a apreciat ca inculpatul nu a predat bunuri din gospodaria proprie, care este criteriul pentru care au apreciat ca bunurile predate provin din alte surse. De altfel organele de inspectie fiscala nu indica nici care ar fi sursa de provenienta a materialului predat de inculpat la centrul de colectare, respectiv faptul ca bunurile ar proveni din colectarea de catre inculpat, ca activitate independenta, a diverselor categorii de deseu. Nu este obligatia inculpatului sa dovedeasca faptul ca a declarat in mod necorespunzator adevarului, ci a organelor judiciare; or nicaieri nu se mentioneaza pentru ce anume s-a catalogat la aproximativ 3 ani de la momentul predarii ca declaratiile inculpatului nu sunt reale.
Instanta constata ca nu exista o definitie fiscala a notiunii de "gospodarie proprie" - notiune trecuta pe adeverinta de predare a materialului neferos si de incasare a banilor emisa de SC T SA Brasov; L 571/2005 utilizeaza termeni precum "capul de gospodarie", "pierderi in gospodarie", "gospodarie individuala" insa nicaieri notiunea de “gospodarie proprie". De altfel, la articolul 77 din normele metodologice de aplicare a L 571/2005 este singura data cand se foloseste o sintagma asemanatoate: “gospodaria individuala este gospodaria care apartine unei persoane fizice_". Nicaieri in cuprinsul codului fiscal nu apare definita, asa cum am spus, notiunea de “Gospodarie proprie". Nici organul de inspectie fiscala nu a precizat care este, in acceptiunea sa, definitia notiunii de “gospodarie proprie".
Prin urmare, catalogarea unor bunuri ca provenind sau nu din “gospodaria proprie" era lasata - pana in anul 2012, data intrarii in vigoare a OUG 125/2011 - la latitudinea celui ce preda bunurile reciclabile si implicit angajatului de la societatea de colectare a materialului neferos care inregistra dovada de predare primire si care putea constata in functie de cantitatea si felul materialului daca acesta provine din gospodaria proprie sau din alte surse.
“Gospodaria proprie" a unei persoane reprezinta, in sens larg, totalitatea bunurilor pe care acesta le are in proprietate si de care poate dispune in conformitate cu dispozitiile legale. Nu exista nicaieri explicat care anume din bunurile care apartin unei persoane nu pot face parte din “gospodaria sa proprie" sau pentru ce anume, in cazul in speta, imobilele apartinand inculpatului nu pot fi apreciate ca facand parte din gospodaria sa.
Instanta constata ca inculpatul a comercializat bunuri ce proveneau din dezafectarea unui imobil ce-i apartinea. Vanzarea/cumpararea unor constructii, fie ele civile sau industriale, se face - daca nu se dispune altfel - si cu privire la instalatiile deja existente si incorporate in imobil, mobilier etc. De exemplu, in situatia in care o persoana cumpara una sau mai multe locuinte, daca doreste sa predea la centrul de colectare instalatiile din interiorul constructiei , bunurile provin din gospodaria sa si nu din alte surse si nu desfasoara astfel o activitate independenta, o fapta de comert, urmare careia obtine venituri; ca in prezent legea fiscala, in cazul valorificarii de deseuri, nu mai face deosebire intre bunurile care provin din “gospodaria proprie" si “din alte surse" este o dovada certa a faptului ca notiunea de “gospodarie proprie" nu a primit o definitie exacta, nu au fost indicate norme metodologice privind interpretarea acestei notiuni, motiv pentru care nu se poate imputa contribuabilului imprevizibilitatea legii.
Nu s-a facut dovada ca inculpatul ar fi predat la centrul de colectare un bun care nu-I apartinea si chiar si in aceasta situatie persoana pagubita - cel care ar fi reclamat proprietatea bunurilor - ar fi avut deschisa calea unei actiuni civile in justitie. Nu exista nici o dovada a faptului ca inculpatul ar fi predat la SC T SA materiale care nu ar proveni de pe proprietatea sa, proprietate pe care o detinea in calitate de persoana fizica.
Prin urmare, instanta constata ca inculpatul a declarat corespunzator agentului colector faptul ca bunurile provin din gospodaria proprie. Incompleta normare a dispozitiilor fiscale nu poate fi imputata inculpatului care a declarat corect provenienta bunurilor.
Organul colector - in speta SC T SA Brasov - trebuia sa indice in ce constau deseurile primite de la inculpat pentru a se putea aprecia asupra naturii bunurilor predate, daca acestea puteau proveni din alte surse decat gospodaria proprie, respectiv din colectarea in mod independent a unor deseuri.
Chiar daca nu exista norme metodologice prin care sa se stabileasca sursa de provenienta a deseurilor, se constata ca implicit, prin dispozitiile art 152 a normelor de aplicare a Codului fiscal, se catalogheaza drept “o activitate independenta" obtinerea de catre persoanele fizice de venituri din valorificarea prin centrele de colectare a deseurilor care nu ar proveni din gospodaria proprie. Organul colector de impozite avea posibilitatea insa sa refuze sau sa sesizeze organele judiciare daca ar fi constatat ca declaratia inculpatului privind provenienta deseurilor nu parea a corespunde realitatii.
Prin urmare, in lipsa unor alte documente care sa poata permite identificarea categoriilor de deseu predate si in conditiile in care inculpatul a indicat organului fiscal ca bunurile provin din “gospodaria proprie" dar si locul unde poate fi verificat acest aspect - proprietatea sa, se constata ca nu exista probe suficiente care sa dovedeasca faptul ca actiunile inculpatului pot fi apreciate ca predare de deseuri care provin din activitate independenta care s-ar circumscrie dispozitiilor art. 78 al 2 din Codul fiscal in vigoare in anul 2009.
Prin predarea bunurilor care-i apartin la o societate de colectare a materialelor neferoase, inculpatul nu a efectuat nici acte de comert care s-ar circumscrie dispozitiilor L 571/2003 astfel cum sunt descrise la art. 41 lit. a din L 571/2005: “venituri din activitati independente, definite conform art. 46". Art.46 din L 571/2005 la alin 2 defineste veniturile din activitati independente ca fiind: “Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comert ale contribuabililor, din prestari de servicii, altele decat cele prevazute la alin. (3), precum si din practicarea unei meserii.
Tribunalul constata ca inculpatul, prin cele trei acte materiale retinute in sarcina sa, nu se poate include, sub nicio forma, in vreuna dintre categoriile anterior mentionate. Predarea de catre o persoana, in trei randuri, la o societate de colectare de deseuri a unor materiale feroase care ii apartin, nu constituie fapte de comert decat daca acea persoana desfasoara in mod constant, cu titlu de obisnuinta, activitati de colectare a unor materiale care pot fi predate - vandute unor centre specializate. Avand in vedere persoana inculpatului, numarul actelor materiale ce ar constitui infractiunea de evaziune fiscala, instanta constata ca nu exista nici o proba care sa certifice faptul ca inculpatul a desfasurat, cu titlu de indeletnicire, acte de comert de colectare a materialelor reciclabile.
Asa cum anterior am aratat, tocmai datorita problemelor aparute in practica cu privire la interpretarea de catre organul fiscal, de cel colector, si chiar de catre unii dintre contribuabili, a notiunii de “gospodarie proprie", codul fiscal a fost modificat iar in prezent prin art 78 al 1 lit f din L 571/2005 introdus prin OUG 125/2011 nu se mai fac deosebiri in ceea ce priveste natura bunurilor predate la centrele de colectare, toate bunurile predate fiind supuse impozitarii; modificarile legislative au avut in vedere tocmai prevederile ambigue inscrise in codul fiscal si preluate pe procesele verbale de predare primire a materialului colectat prin centre de colectare (doua rubrici: “din gospodaria proprie" sau “din alte surse"), sens in care prin noile dispozitii fiscale s-a specificat cu claritate ca toti cei ce predau deseuri trebuie sa se supuna impozitarii de 16%.
Altfel spus, daca inculpatul ar fi predat deseuri la centrul de colectare dupa data de 1.01.2012 (data intrarii in vigoare a OUG 125/2011) era obligat ca si pentru bunurile care proveneau din gospodaria proprie, indiferent de calitatea si cantitatea acestora, bunuri de care se folosea in orice mod, sa plateasca contributia de 16%.
Avand in vedere considerentele de mai sus, instanta retine ca inculpatul nu a declarat in mod necorespunzator adevarului faptul ca bunurile predate proveneau din gospodaria sa; de asemenea, nu exista probe care sa sustina faptul ca bunurile predate de inculpat ar proveni din alte surse decat din dezmembrarea imobilului/imobilelor careia apartineau.
Potrivit art 9 lit a din L 241/2005 evaziunea fiscala consta in: ascunderea bunului sau a sursei impozabile.
Tribunalul constata astfel ca fapta de predare de bunuri a existat, ca ea nu se circumscrie laturii obiective a infractiunii de evaziune fiscala, neexistand nicio actiune de ascundere a bunului sau a sursei impozabile, in conditiile in care inculpatul a prezentat efectiv deseurile la centrul de colectare. Inculpatul a declarat ca bunurile provin de pe proprietatea sa; dubiul in ceea ce priveste provenienta bunurilor - din dezmembrarea imobilului sau din alte surse - nu poate profita decat inculpatului. Avand in vedere declaratiile martorilor audiati in cauza, probele depuse de inculpat in aparare, instanta constata ca materialele predate de inculpat la centrul de colectare proveneau din gospodaria acestuia astfel cum corect a declarat, nefiind dovedita o actiune, ca ocupatie, a inculpatului de a desfasura astfel de activitati aducatoare de venituri. Totodata instanta constata ca nu exista nici intentia inculpatului de a ascunde bunurile sau sursa impozabila, in conditiile in care la momentul predarii deseurilor acestea au fost efectiv prezentate la centrul de colectare - SC T SA Brasov, societatea colectoare de impozite putand constata astfel daca bunurile puteau sau nu sa provina din gospodaria unei persoane si sa ceara documente in acest sens.
Totodata, se constata ca inculpatul a recunoscut faptele(nu si infractiunea) pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata, respectiv ca a vandut la SC T SA Brasov produse neferoase pe care le avea pe proprietatea sa si a fost de acord, astfel cum rezulta din chiar inscrisul de la fila 56 dosar u.p., sa achite taxele calculate de organele de inspectie fiscala; inculpatul a invederat ca nu a intentionat sa induca in eroare organele colectoare de taxe cu privire la provenienta bunurilor, iar organele fiscale nu au dovedit ca bunurile nu provin de pe proprietatea acestuia - nefiind dovedit nici faptul ca imobilul/imobilele constructii au fost achizitionate pentru a fi dezmembrate si apoi obtinute sume de bani din vanzarea deseurilor, caz in care se putea aprecia fapta sa ca fiind una de comert.
Asa fiind, se constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala sub aspect subiectiv si nici probe suficiente care sa probeze latura obiectiva, sens in care se va dispune potrivit art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit d Cpp achitarea inculpatului de sub acuzatia de evaziune fiscala prev de art 9 alin.l lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (3 acte materiale).
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, Tribunalul constata ca Statul Roman prin ANAF - DGFP Constanta, s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 8731 lei.
Instanta retine ca probatoriul administrat in cauza a fost insuficient pentru a dovedi ca bunurile predate de inculpat la SC T SA Brasov proveneau din alte surse si nu din gospodaria proprie astfel cum inculpatul a indicat. Organul fiscal nu a mentionat in nici un fel, in actul de constituire de parte civila, pentru care motiv a apreciat ca inculpatul desfasoara acte de comert - colectare si revinzare de deseuri - pentru care ar fi trebuit sa plateasca impozit conform art 78 al 2 sau art 46 din L 571/2005. Faptul ca o inculpatul a vandut de trei ori deseuri reciclabile, despre care a a sustinut ca provin din gospodaria proprie - aspect neverificat in niciun fel de organele de inspectie fiscala - nu conduce automat la catalogarea acestor fapte ca fiind “de comert". Imprejurarea ca inculpatul a cumparat un imobil in interiorul caruia se gaseau mai multe instalatii care nu-i mai erau de trebuinta si astfel le-a vandut nu-l transforma pe inculpat in comerciant, activitatea sa neputand fi catalogata drept o ocupatie, indeletnicire cu titlu de activitate independenta, nefiind dovedit faptul ca motivul achizitionarii constructiilor a fost doar acela de a dezmembra si preda la “fier vechi" constructiile.
Prin urmare, inculpatul a declarat in mod real sursa de provenienta a bunurilor, statul roman nefiind prejudiciat in niciun fel. De altfel, organele fiscale, nu numai ca nu au motivat pentru ce anume s-au aplicat dispozitiile art 78 al 2 din L 571/2005, dar chiar ele insele au sesizat organele judiciare pentru ca acestea din urma sa stabileasca daca exista sau nu infractiunea de evaziune fiscala, respective sa stabileasca daca exista sau nu obligatia inculpatului de a plati impozit pentru suma incasata, fara a dispune prin decizie de impunere, cum se procedeaza in acest caz.
Cum partea vatamata a ales calea procesului penal pentru a-si recupera prejudiciul instanta penala solutioneaza actiunea civila si constata ca: prin fapta sa inculpatul nu a produs nici un prejudiciu partii civile pentru ca s-a facut dovada ca a detinut in proprietate un bun pe care il folosea si pe care l-a dezafectat, iar partea vatamata nu a facut dovada ca bunurile predate la centrul de colectare proveneau din alte surse decat cele indicate de inculpat.
Instanta constata ca procesele verbale intocmite de organele fiscale - filele 7 si 10 dosar u.p. - nu se coroboreaza cu alte probe de la dosar. Aspectele cuprinse in aceste procese verbale de inspectie fiscala nu precizeaza in niciun moment de ce s-a apreciat ca sustinerile inculpatului nu sunt veridice, pentru ce motive predarea realizata de inculpat nu se inregistra la bunuri provenind din “gospodaria proprie" si care este, in opinia organelor fiscale si de cercetare penala, categoria de materiale care se pot incadra in notiunea de “materiale care provin din gospodaria proprie".
Asa fiind, constatand ca partea vatamata nu a dovedit prejudiciul indicat in procesele verbale intocmite pe numele inculpatului (lucrarile cu nr 121568/2012 si nr 8135/2012, filele 7-10 dosar u,p.), instanta urmeaza a respinge pretentiile formulate de partea civila.
Se va constata ca in cauza nu au fost dispuse masuri asiguratorii de catre organul de cercetare penala care sa necesite a fi analizate.
Vazand si dispozitiile art 189,192 al 3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
In baza art. 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit d Cpp dispune achitarea inculpatului DD - pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala in forma continuata fapta prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. a din gea 241/2005 rep., cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod Penal( 3 acte materiale).
In baza art. 346 Cpp respinge pretentiile civile formulate de Statul Roman prin ANAF - DGFP Constanta.
Constata ca nu s-au dispus masuri asiguratorii in prezenta cauza.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, suma ce include si 50% onorariu avocat oficiu, raman in sarcina statului.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 14.05.2013.