Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune cu privire la plata drepturilor salariale restante. Aplicarea legii in timp
-Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (inainte de republicare): art. 166 alin. (1), art. 283 alin. (1) lit. c)
-Legea nr. 287/2009, republicata, privind Codul civil: art. 6 alin. (4), art. 2512 alin. (2), alin. (3)
-Legea nr. 71/2011: art. 201
-Decretul nr. 167/1958: art. 18
Din coroborarea dispozitiilor art. 6 alin. (4) din Noul Cod civil cu cele ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil rezulta ca legea aplicabila prescriptiei extinctive, sub toate aspectele, este legea in vigoare la data la care prescriptia a inceput sa curga, iar instanta poate sa invoce, din oficiu, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune daca termenul de prescriptie a inceput sa curga sub imperiul Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1797 din 10 iulie 2013, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 1363/12.03.2013, pronuntata in dosarul nr. 7063/115/2012, Tribunalul Caras-Severin a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a respins actiunea civila formulata de catre reclamantul M.M.L. impotriva paratei SC "H.A.L." SRL Piatra Neamt.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca obiectul actiunii il reprezinta drepturi banesti, aferente perioadei 26.01.2009 - 14.04.2009, neachitate, precum si daune interese moratorii, calculate pentru perioada de timp ce a trecut si pana la achitarea integrala a creantei.
Luand in considerare ca salariatul a cunoscut faptul neachitarii, fata de el, a drepturilor salariale cel mai tarziu la data de 15 mai 2009, cand se face plata salariului pentru luna aprilie 2009, si data formularii cererii de chemare in judecata, respectiv data de 13.11.2012, instanta de fond a constatat ca termenul legal de 3 ani, prevazut de art. 166 alin. (1) coroborat cu art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii pentru formularea unei astfel de cereri, este depasit cu aproximativ 6 luni, iar actiunea este tardiv formulata.
In acest context, urmare a respingerii primului capat de cerere, au fost respinse, pentru acelasi considerente, petitele privind acordarea daunelor-interese moratorii, precum si a cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul, solicitand casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Caras-Severin.
In motivarea recursului se arata, in esenta, ca hotararea recurata este lipsita de temei legal si a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, deoarece, conform dispozitiilor art. 2512 alin. (2) Cod civil, organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu. Art. 2512 alin. (3) Cod civil prevede ca "dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile chiar daca invocarea prescriptiei, ar fi in interesul statului sau al unitatilor sale administrativ - teritoriale".
Prin urmare, instanta de fond nu avea cadrul legal pentru a invoca din oficiu aceasta exceptie. Singura in masura sa invoce prescriptia era parata, iar aceasta, desi citata legal, nu s-a prezentat la niciun termen de judecata.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. (3) si alin. (5) din Codul de procedura civila.
Intimata nu a depus intampinare, desi a fost citata cu aceasta mentiune.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 si ale art. 312 alin. (3) si alin. (5) Cod procedura civila, Curtea constata ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata la Tribunalul Caras-Severin la data de 13.11.2012, reclamantul a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 3750 lei, reprezentand drepturi salariale cuvenite si neplatite pe perioada 26.01.2009-14.04.2009, precum si a daunelor-interese moratorii, calculate pentru perioada de timp ce a trecut si pana la achitarea integrala a creantei.
Avand in vedere obiectul actiunii pendinte, Curtea constata ca dreptul la actiune al reclamantului, potrivit art. 166 alin. (1) coroborat cu art. 161 din Codul muncii in forma in vigoare pe perioada 26.01.2009-14.04.2009, s-a nascut anterior intrarii in vigoare a Noului cod civil, respectiv anterior datei de 1.10.2011.
Art. 6 alin. (4) din Noul cod civil prevede ca "prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit". Acest articol nu distinge intre dispozitiile de drept material si cele de drept procesual in materia prescriptiei. Totodata, art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabileste ca "prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit".
Prin urmare, legea aplicabila prescriptiei extinctive, sub toate aspectele, este legea in vigoare la data la care prescriptia a inceput sa curga, iar instanta poate sa invoce, din oficiu, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune daca termenul de prescriptie a inceput sa curga sub imperiul Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, in conditiile in care Legea nr. 71/2011 nu cuprinde vreo dispozitie speciala in acest sens, iar art. 6 alin. (4) din Noul cod civil vizeaza atat dispozitiile de drept material, cat si pe cele de drept procesual in materia prescriptiei.
Dat fiind ca, in speta, termenul de prescriptie a inceput sa curga sub incidenta Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, instanta de fond era obligata, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, sa cerceteze, din oficiu, daca dreptul la actiune este prescris, nefiind aplicabile prevederile art. 2512 alin. (2) si alin. (3) din Noul cod civil, invocate de catre reclamant prin cererea de recurs, astfel incat hotararea recurata este legala sub aspectul invocarii din oficiu a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.
Avand in vedere data formularii cererii de chemare in judecata: 13.11.2012, data nasterii dreptului la actiune pentru salariile solicitate prin actiunea pendinte si prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 166 alin. (1) din Codul muncii, Curtea a constatat ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este intemeiata in cauza, fiind admisa in mod corect de catre prima instanta.
Urmare a admiterii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, actiunea reclamantului trebuie respinsa atat in ceea ce priveste capatul principal de cerere, avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 3750 lei, reprezentand drepturi salariale cuvenite si neplatite pe perioada 26.01.2009-14.04.2009, cat si in ceea ce priveste petitele accesorii vizand obligarea paratei la plata daunelor-interese moratorii, calculate pentru perioada de timp ce a trecut si pana la achitarea integrala a creantei, precum si a cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiul pendinte.
Din cele expuse anterior rezulta ca hotararea recurata este legala si temeinica, astfel incat nu sunt aplicabile dispozitiile art. 312 alin. (3) si alin. (5) coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 si ale art. 3041 din Codul de procedura civila.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins recursul reclamantului ca nefondat.