Incheiere de carte funciara. Obligatiile registratorului de carte funciara
-Legea nr. 7/1996: art. 20 alin. (1), art. 48
Investit cu o cerere de inscriere in carte funciara, registratorul de carte funciara verifica aspectele de legalitate formala a titlului a carui inscriere se cere si pe cele legate de existenta unor eventuale impedimente legale la intabulare si nu temeinicia actelor juridice ori a faptelor a caror inscriere se cere.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 985 din 10 septembrie 2013, F.S.
Prin decizia civila nr. 253/A/4.04.2013 a fost respins apelul declarat de reclamantul M.I. impotriva sentintei civile nr. 1477/9.11.2012 pronuntata de Judecatoria Sannicolau-Mare.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a avut in vedere faptul ca prin incheierea de carte funciara contestata s-a inscris dreptul de proprietate pe seama numitului N.L. ca urmare a finalizarii operatiunilor de constituire a dreptului de proprietate in conditiile Legii nr. 18/1991, si, mai apoi, pe seama intimatilor R.G. si V. cu titlu de cumparare. In atare situatie, petentul-apelant nu legitimeaza calitatea si nici interesul de a uza de procedura necontencioasa a plangerii de carte funciara, intemeiata pe dispozitiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 (incidenta in cauza, potrivit principiului "tempus regit actum" reluat de art. 80 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a noului cod civil), cale de atac ce vizeaza strict respectarea, la efectuarea inscrierii, a exigentelor art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Pe de alta parte, daca se considera lezat de inscrierea dreptului de proprietate pe seama intimatilor, petentul are a uza de alte cai procedurale in situatia in care se verifica cele afirmate in cuprinsul plangerii - ca proprietatile intimatilor s-ar suprapune in fapt. Calea aleasa - aceea a plangerii contra incheierii de intabulare a dreptului de proprietate in favoarea intimatilor nu are aptitudinea de a-i procura vreun folos practic si de a-i aduce finalitatea urmarita, raportat la particularitatile acestei proceduri, in cadrul careia atat registratorul de carte funciara, cat si instantele, in etapa judiciara, sunt chemati sa verifice formal cerintele de legalitate ale actelor ce au stat la baza inscrierilor contestate, fara a cerceta alte inscrisuri decat cele avute in vedere de registratorul de carte funciara la momentul inscrierii (plangerea fiind ea insasi o cale de atac impotriva incheierii de carte funciara) si fara a putea analiza temeinicia actelor juridice sau a faptelor ce au stat la baza inscrierii.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen legal reclamantul M.I., considerand-o a fi neintemeiata si nelegala.
In motivare a invocat faptul ca gresit s-a considerat de catre Tribunalul Timis ca nu are interes - si deci calitate procesuala activa - cata vreme, prin incheierea atacata s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al fam. R. pe un teren care se suprapune peste terenul sau, astfel cum rezulta din contraexpertiza efectuata in dosarul nr. 455/295/2010*, depusa ca proba in dosar.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C. pr. civ., sub toate temeiurile de nulitate si pe baza tuturor probelor de la dosar, s-a constatat ca recursul declarat in cauza este nefondat.
Rezulta astfel - contrar a ceea ce reclamantul M.I. sustine in recursul sau - ca plangerea sa indreptata impotriva Incheierii de CF prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al numitilor R.G. si R.V. (dobandit prin cumparare de la numitul N.L.), in mod justificat nu putea fi admisa.
Nemultumirea sa este legata de faptul ca o parte din proprietatea imobiliara a paratilor R. - respectiv parcelele 43 si 44 - se suprapune peste parcela sa, situatia nefiind conforma nici cu titlul de proprietate al paratilor, nici cu actele de punere in posesie efectuate in aplicarea legilor fondului funciar; ea nu poate fi, insa, remediata in procedura plangerii de CF ci in cadrul unor proceduri contencioase specifice.
Incheierea de CF atacata cu plangere de catre reclamantul M.I. a fost emisa in considerarea titlului de proprietate al paratilor R. - care nu s-a dovedit a fi fost desfiintat nici macar in parte pana la data intabularii -, registratorul de CF nefiind competent a dispune verificarea modului in care a fost pus in practica continutul titlului (prin amplasarea in teren a parcelelor in el mentionate) si nici alte aspecte legate de legalitatea lui de substanta.
Cum registratorul de CF, la momentul formularii cererii de intabulare in CF a dreptului de proprietate al paratilor R. nu avea, conform art. 20 alin. (1), art. 48 din Legea nr. 7/1996 si art. 163 alin. (1) din Regulamentul Birourilor de CF decat competenta verificarii aspectelor de legalitate formala a titlului (care in cauza se impuneau a fi confirmate) si ale celor legate de existenta unor eventuale impedimente legale la intabulare (care in cauza, conform datelor din evidenta CF, nu s-au confirmat), in mod justificat nu se putea respinge aceasta cerere.
Prin urmare, cata vreme Incheierea de CF nr. 5845/24.04.2009 a OCPI Timis - BCPI Sannicolau-Mare a fost emisa de registratorul de CF cu respectarea dispozitiilor de drept material si procesual enuntate anterior si a competentelor sale legale, in mod corect a fost respinsa de catre instantele anterioare plangerea formulata de reclamantul M.I. impotriva acestei incheieri.