Societate comerciala. Anulare hotarare A.G.A. Cerere formulata de un tert. Conditii
- Legea nr. 31/1990, rep.: art. 132
Actiunea in anulare/nulitate are caracterul unei actiuni societare, deoarece ea este exercitata exclusiv in folosul societatii si al actionarilor, si nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar daca, implicit, are si consecinte de aceasta natura. Ca atare, interesul reclamantului de a ataca hotararea adunarii generale a actionarilor deriva din chiar calitatea sa de actionar la societatea a carei hotarare o ataca. Consecinta admiterii actiunii consta in obligatia organelor societare competente sau a instantei de a convoca o noua adunare generala, adica efectele ei privesc numai gestiunea interna a societatii.
Pentru persoanele care nu au calitatea de actionar, o hotarare a adunarii generale nu produce niciun efect in baza principiului relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest, aceste persoane neavand, asadar, in principiu, calitate procesuala sa atace hotararile adunarii generale. In consonanta cu dispozitiile de drept comun, art. 132 alin. (3) indica in mod expres ca dreptul la actiune in cazul invocarii nulitatii absolute apartine oricarei persoane interesate. In situatia in care reclamantul intr-o actiune in constatarea nulitatii absolute a unei hotarari a adunarii generale a actionarilor nu are calitatea de actionar, el va fi tinut, conform aceluiasi text, sa faca dovada interesului sau real, actual si legitim in anularea hotararii respective.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 797 din 3 aprilie 2012, dr. C.B.N.
Prin sentinta civila nr. 754/CC din 8 noiembrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 21503/3/2010 Tribunalul Caras-Severin a respins atat actiunea promovata de reclamanta A.V.A.S. Bucuresti, in contradictoriu cu parata S.C. M S.R.L. Caransebes, cat si cererea in interes propriu depusa de intervenienta I.E., admitand, in schimb, cererea de interventie in interesul paratei formulata de aceeasi persoana, obligand reclamanta la plata catre societatea parata a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs institutia reclamanta, solicitand modificarea ei in tot, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata asa cum a fost ea formulata si constatarea nulitatii absolute a hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor nr. 13/20.03.2010 a paratei intimate S.C. M. S.R.L. Caransebes, precum si a tuturor actelor subsecvente, cu motivarea ca hotararea A.G.A. contestata a fost luata cu nerespectarea legii, fiind lovita de nulitate absoluta intrucat au fost incalcate dispozitiile art. 129 alin. (1), (4) si (6), art. 130, art. 131 si art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicata, prin mentinerea acesteia recurenta fiind prejudiciata, deoarece actionarii majoritari au stabilit o noua structura a actionariatului societatii, excluzand-o abuziv, producand astfel un prejudiciu material intereselor statului.
Prin decizia civila nr. 797 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 754/CC din 8 noiembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 21503/3/2010.
Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a apreciat ca toate criticile aduse sentintei atacate se subsumeaza motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila. In consecinta, analizand recursul declarat de institutia reclamanta in raport de criticile formulate, de apararile intimatei, de inscrisurile care exista la dosarul cauzei, de dispozitiile legale incidente, cat si din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 si art. 3041 din Codul de procedura civila, Curtea a apreciat ca acesta este nefondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii". Aceste dispozitii vizeaza aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt prin restrangerea sau extinderea nejustificata a aplicarii normelor unei situatii de fapt determinata, interpretarea si aplicarea gresita a textului de lege la o anumita situatie de fapt sau incalcarea unor principii generale de drept.
In mod corect prima instanta a respins cererea reclamantei avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor nr. 13/20.03.2010, precum si a tuturor actelor subsecvente, cu motivarea ca in urma licitatiei publice organizata in cadrul unei proceduri de executare silita, care a format obiectul dosarului executional nr. 10/2009 al Societatii Civile Profesionale de Executori Judecatoresc S.P.I. & S.P.A. din Caransebes, debitoarea A.V.A.S. Bucuresti, reclamanta in prezenta cauza, a pierdut pachetul de 23.632 actiuni, avand o valoare nominala de 2,50 lei/actiune, incepand cu data de 10 noiembrie 2009 aceasta nemaidetinand participatii la societatea parata, ea nefiind eliminata din societate in urma hotararii contestate, cum fara temei sustine.
Textul art. 132 din Legea societatilor comerciale nu creeaza o noua categorie de nulitati in ceea ce priveste hotararile adunarii generale. El se refera, pe de o parte, la actiunile in anulare care izvorasc din incalcarea unor norme legale supletive sau a unor prevederi ale actului constitutiv. Alaturi de actiunile in anulare avand aceste cauze, exista actiuni in anulare care provin din nerespectarea conditiilor generale de validitate a contractelor - capacitate, consimtamant, cauza si obiect - raportate la fiecare actionar. Exista, de asemenea, actiuni in nulitate absoluta atunci cand sunt incalcate norme de ordine publica, iar majoritatea normelor care reglementeaza formarea vointei sociale in cadrul adunarii generale sunt de ordine publica, deoarece ele protejeaza in acelasi timp pe actionari si creditul general.
Din punct de vedere al calitatii procesuale active, deosebirea celor doua categorii de actiuni consta in aceea ca, in cazul actiunilor in anulare, ele pot fi introduse numai de catre actionarii care au votat contra sau care nu au luat parte la adunare, de catre administratori/directori/membrii consiliului de supraveghere sau de catre cenzori, in timp ce in cazul actiunilor in nulitate, ele pot fi introduse de catre oricine are un interes legitim.
Daca in trecut se sustinea ca actiunea in anulare prevazuta de art. 132 are in vedere numai cauze de nulitate relativa izvorate din incalcarea normelor legale supletive sau a actului constitutiv si poate fi intentata numai de actionarii care au lipsit sau care au votat impotriva, pentru celelalte cazuri de nulitate fiind aplicabil dreptul comun in ce priveste conditiile si procedura de introducere a actiunii in nulitate relativa sau absoluta, dupa modificarea art. 132, prin Legea nr. 161/2003, prin introducerea actualului alin. (3), actiunea in nulitate poate fi introdusa de actionari si pentru cauze de nulitate absoluta. In ceea ce priveste tertii, daca au un interes legitim, ei vor putea introduce actiunea in nulitate pe baza dispozitiilor inscrise in art. 132, completate cu cele din dreptul comun. Insa, tertii nu vor putea ataca hotararea adunarii generale pe baza art. 132, daca aceasta este lovita de nulitate relativa, ci, cel mult, pe calea opozitiei reglementate de art. 61 din legea-cadru, in conditiile prevazute de acest ultim articol.
Actiunea in anulare/nulitate are caracterul unei actiuni societare, deoarece ea este exercitata exclusiv in folosul societatii si al actionarilor, si nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar daca, implicit, are si consecinte de aceasta natura. Ca atare, interesul reclamantului de a ataca hotararea adunarii generale a actionarilor deriva din chiar calitatea sa de actionar la societatea a carei hotarare o ataca. Aceasta particularitate a dovedirii interesului prin simpla dovada a calitatii de actionar care a absentat de la adunare sau a votat impotriva hotararii atacate se intalneste si in cazul unei actiuni in nulitate absoluta. Consecinta admiterii actiunii consta in obligatia organelor societare competente sau a instantei de a convoca o noua adunare generala, adica efectele ei privesc numai gestiunea interna a societatii. Dispozitia din art. 132 alin. (10), privind opozabilitatea hotararii judecatoresti irevocabile de anulare fata de toti actionarii, este o consacrare a caracterului societar al actiunii, cand, desi introdusa de un singur actionar, admiterea ei profita si se impune tuturor actionarilor.
Conform alin. (2) al aceluiasi text, numai actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra si au cerut sa se insereze acest lucru in procesul-verbal al sedintei pot introduce actiunea in anulare/nulitate. In consecinta, actionarii care au votat in favoarea hotararii lovite de nulitate ori s-au abtinut de la vot nu au calitatea de a introduce actiunea in nulitate, o alta solutie echivaland cu incurajarea propriei turpitudini. Aceeasi solutie, a lipsei de calitate procesuala activa, se aplica si actionarilor care au votat impotriva hotararii, dar nu au cerut inserarea in procesul-verbal a obiectiunilor cu privire la modalitatea de vot.
Hotararile contrare normelor legale supletive sau actului constitutiv vor putea fi, de asemenea, atacate in justitie de membrii consiliului de administratie, respectiv ai directoratului si de cenzori. Astfel, o decizie ilegala nu se poate impune celorlalte organe ale societatii, si acestea au obligatia sa declanseze procedura care va impiedica executarea unei decizii ilegale. Daca decizia este atacata numai de un singur membru al consiliului de administratie/directorat sau de cenzori, societatea va fi reprezentata in justitie de catre ceilalti administratori. In cazul administratorilor/directorilor si cenzorilor, acestia nu trebuie sa dovedeasca un interes pentru a avea calitate procesuala activa, simpla lor calitate de organe ale societatii prezumand existenta unui interes in punerea in executare a unei hotarari licite a adunarii generale.
Articolul 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 instituie principiul fortei obligatorii a hotararilor A.G.A. pentru orice actionar, indiferent daca acesta a votat impotriva sau nu a luat parte la adunare. Aceasta forta obligatorie este fundamentata pe natura de act juridic civil a hotararilor adunarii generale. Din aceasta cauza, principiul pacta sunt servanda isi gaseste aplicarea si in cazul acestor acte juridice. In realitate, fundamentul fortei obligatorii a hotararilor adunarilor generale il reprezinta principiul majoritar. Acest principiu se manifesta cu o forta limitata doar de dispozitiile legale cu caracter expres si de ordine publica (in situatia in care legea impune pentru adoptarea unei hotarari principiul unanimitatii sau majoritati mai mari decat cele obisnuite). Principiul majoritatii are drept consecinta directa imposibilitatea pentru orice alta entitate in afara adunarii generale de a avea vreun rol in formarea vointei sociale. Aceasta regula este relativa si este afectata de interventia justitiei asupra hotararilor luate de actionari, in temeiul unor dispozitii legale care reglementeaza conditiile de forma sau fond ale formarii vointei sociale. Din aceasta cauza, puterea judecatoreasca poate sa limiteze aplicabilitatea principiului majoritatii doar la acele cazuri in care au fost respectate conditiile de forma si fond ale adoptarii hotararilor in adunarile generale.
Pentru persoanele care nu au calitatea de actionar, o hotarare a adunarii generale nu produce niciun efect in baza principiului relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest, aceste persoane neavand, asadar, in principiu, calitate procesuala sa atace hotararile adunarii generale. In consonanta cu dispozitiile de drept comun, art. 132 alin. (3) indica in mod expres ca dreptul la actiune in cazul invocarii nulitatii absolute apartine oricarei persoane interesate. In situatia in care reclamantul intr-o actiune in constatarea nulitatii absolute a unei hotarari a adunarii generale a actionarilor nu are calitatea de actionar, el va fi tinut, conform aceluiasi text, sa faca dovada interesului sau.
In speta, cum in mod judicios a retinut si prima instanta, in ipoteza in care se invoca motive de nulitatea absoluta, calitatea procesuala pentru a promova o actiune in nulitate apartine oricarei persoane care poate invoca un interes real, actual si legitim in anularea hotararii adunarii generale a asociatilor/actionarilor. Or, reclamanta nu a dovedit un asemenea interes cata vreme singurul sau motiv nu poate fi primit, societatea parata nefiind obligata sa o convoace la adunarea generala din 20 martie 2010, recurenta nemaidetinand calitatea de actionar inca din 10 noiembrie 2009, apararea sa, cum ca in anul 2009 nu ar fi incheiat vreun contract de vanzare-cumparare actiuni, fiind lipsita de relevanta juridica, partea pierzandu-si calitatea de actionar ca urmare a unei proceduri de executare silita.
Astfel, potrivit procesului-verbal de licitatie pentru bunuri mobile din 10 noiembrie 2009 intocmit in dosarul executional nr. 10/2009 al Societatii Civile Profesionale de Executori Judecatoresc S.P.I. & S.P.A. din Caransebes, pachetul de actiuni format din 23.632 actiuni, cu o valoare nominala de 2,5 lei/actiune, detinut de institutia recurenta a fost adjudecat la pretul de strigare de 59.080 lei de catre unul dintre cei doi participanti la licitatie. De asemenea, executorul judecatoresc a eliberat adjudecatarului dovada nr. 10/10.11.2009, care atesta faptul ca pretul de strigare a fost achitat integral cu chitanta nr. 14521696/02 din 10 noiembrie 2009.
Or, potrivit art. 447 din Codul de procedura civila, dupa inchiderea licitatiei executorul judecatoresc va intocmi un proces-verbal despre desfasurarea si rezultatul acesteia, care va fi semnat de executor, creditor, debitor, precum si de adjudecatar. Executorul judecatoresc va elibera, sub semnatura sa, fiecarui adjudecatar in parte o dovada care va cuprinde data si locul licitatiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat si, dupa caz, a pretului platit sau care urmeaza sa fie platit, dovada eliberata fiecarui adjudecatar constituind titlu de proprietate asupra bunurilor vandute; in cazul titlurilor de credit nominative, adjudecatarul va putea obtine transferul acestora pe numele sau, in temeiul unei copii legalizate de pe acest proces-verbal. In toate cazurile, predarea bunului se va face dupa achitarea integrala a pretului, pana la predare adjudecatarul suportand riscul pieirii bunului adjudecat.
Ca atare, sunt neintemeiate afirmatiile institutiei reclamante potrivit carora prin mentinerea hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor nr. 13/20.03.2010 a paratei intimate S.C. M. S.R.L. Caransebes, ea ar fi prejudiciata deoarece actionarii majoritari au stabilit o noua structura a actionariatului societatii, excluzand-o abuziv, producand astfel o paguba statului.
Criticile recurentei in sensul ca judecatorul fondului ar fi trebuit sa solicite actele privind licitatia din 10.11.2009, din care sa rezulte ca A.V.A.S. Bucuresti a pierdut calitatea de actionar la societatea intimata, nu pot fi primite din moment ce la dosarul tribunalului respectivele inscrisuri au fost depuse de partea adversa prin cererea de probatiune din data de 20 octombrie 2011, eventuala necomunicare a actelor de catre executorul judecatoresc, desi i s-a solicitat aceasta in mod expres prin adresele nr. P/7814/02.08.2011, nr. P/9022/12.09.2011 si nr. P/9892/07.10.2011, precum si pretinsa lipsa a notificarii cu privire la organizarea licitatiei publice de vanzare silita a pachetului de actiuni neputand fi valorificate in acest cadrul procesual.
Potrivit art. 399 din Codul de procedura civila, impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. Daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 2811, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege. Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal. Dupa ce a inceput executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fara indeplinirea conditiilor legale. In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.
De asemenea, nu prezinta relevanta imprejurarea ca recurenta a formulat, prin imputernicitul cu mandat special - dl. M.V.D., si opozitie inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Caras-Severin, cu atat mai mult cu cat, prin sentinta civila nr. 406/02.11.2010 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 1279/115/2010, aceasta a fost respinsa, hotararea ramanand irevocabila prin respingerea de catre Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 2330/13.12.2011, a recursului declarat de institutia oponenta.
Nu sunt justificate nici sustinerile reclamantei potrivit carora ar fi fost incalcate dispozitiile deciziei nr. 340/05.02.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala, in dosarul nr. 6360/115/2006, prin care au fost sanctionate nelegalitatile savarsite prin hotararile A.G.A. din datele de 22-23.10.2004 si 30-31.12.2004, pentru simplul motiv ca efectele acestei decizii se extind doar asupra hotararilor mentionate, precum si asupra actelor aditionale adoptate in temeiul acestora, celelalte hotarari ale adunarilor generale ale actionarilor adoptate ulterior datei de 31 decembrie 2004, necontestate si neanulate de instanta judecatoreasca, producandu-si efectele in continuare, cum, de altfel, a statuat deja Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 1734/R din 3 octombrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 4972/115/2010, aceste acte putand fi analizate doar intr-un alt proces.
Pe de alta parte, recurenta da dovada de inconsecventa, prin aceea ca in parag. 5 al pag. 3 al cererii de recurs sustine ca A.V.A.S. Bucuresti este actionar de drept al S.C. M S.R.L. Caransebes cu un procent de 40% din capitalul social, conform evidentelor proprii (desi, simpla imprejurare ca in propriile evidente ar aparea cu un anumit numar de actiuni la societatea intimata, nu poate determina, in sine, temeinicia afirmatiei ca este actionar la aceasta societate comerciala), in timp ce in paragr. 3 al pag. 4 sustine ca prin excluderea sa abuziva din actionariatul societatii si modificarea actului constitutiv, cu incalcarea legii, statului i s-a cauzat un prejudiciu, intrucat detine un numar de 23.632 actiuni (adica, exact cat a fost numarul de actiuni scos la licitatie de catre executorul judecatoresc - sbl. ns.), reprezentand 10,241% din capitalul social.
Fara niciun temei legal, partea afirma ca in speta este dovedit atat prejudiciului, cat si fapta ilicita si avand in vedere ca cererea sa este o veritabila actiune in raspundere civila delictuala (?!), este justificat si legal sa-i fie admisa si prejudiciul cauzat sa fie reparat prin constatarea nulitatii absolute a hotararea A.G.A. nr. 13/20.03.2010, care este abuziva si nelegala, desi este stiut faptul ca actiunea reglementata de art. 131 din Legea nr. 31/1990, republicata, prezinta caracterul unei actiuni societare, asa cum s-a aratat mai sus, iar nu o actiune in repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita.
Nici ultima critica, referitoare la gresita obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata nu este fondata. Astfel, cum in mod judicios a retinut si prima instanta, si cum corect a aratat si intimata prin intampinarea, la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata, deci temeiul juridic al restituirii, se afla culpa procesuala dedusa din expresia "partea care cade in pretentiuni". Or, cata vreme cererea de chemare in judecata a fost respinsa, este evident ca reclamantul se gaseste in culpa procesuala, iar paratul are dreptul la acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea respectivului proces.
Desi sentinta tribunalului nu poate fi atacata cu apel, ceea ce face ca in speta sa fie incidente si prevederile art. 3041 din Codul de procedura civila, in conformitate cu care recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304, instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, nu inseamna ca un recurs omisso medio devine in mod automat admisibil. Aceasta, pentru ca instanta de control judiciar, solutionand calea de atac a recursului, nu trebuie sa procedeze la o judecata din nou a procesului, ci numai sa verifice daca hotararea primei instante a fost sau nu pronuntata cu respectarea legii, acest examen urmand sa fie facut numai in raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Insa, din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art. 306 alin. (2) din acelasi cod, instanta poate ridica numai motive de ordine publica, asemenea motive nefiind identificate in speta.