Imobil preluat de stat in fapt. Inexistenta unui act administrativ de preluare. Efecte
- Legea nr. 10/2001 - art. 2 alin. (1) lit. i)
- Hotararea Guvernului nr. 250/2007 - Capitolul I pct. 1 lit. e)
Articolul 2 alineatul (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 prevede ca in categoria imobilelor preluate abuziv intra si "orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat", iar conform Capitolului I pct. 1 lit. e) din H.G. nr. 250/2007, in cazul in care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formala a preluarii de catre stat (de exemplu, decizia administrativa nu este gasita, iar imobilul respectiv se regaseste in patrimoniul statului dupa data invocata ca fiind data preluarii bunului), solutionarea notificarii se va face in functie si de acest element - faptul ca imobilul se regaseste in patrimoniul statului constituie o prezumtie de preluare abuziva.
Pe cale de consecinta, in conditiile inexistentei unui act administrativ de preluare pentru un imobil care se regaseste in patrimoniul statului, opereaza prezumtia relativa de preluare abuziva, persoanele indreptatite fiind in imposibilitatea de a face dovada unui fapt negativ.
Decizia civila nr. 570/R din 22 februarie 2012, Sectia I civila
Prin sentinta civila nr. 667 din 9.02.2011, pronuntata in dosarul nr. 4543/30/2010, Tribunalul Timis a admis actiunea formulata de reclamantii P.M. si P.R.G., in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Timisoara, sens in care a dispus anularea Dispozitiei nr. 588/9.04.2010, emisa de Primarul Municipiului Timisoara, precum si obligarea paratului, ca reprezentant al unitatii detinatoare, la emiterea unei noi dispozitii de restituire in natura a partii neafectate de constructii din imobilul inscris in CF nr. 280 T., nr. top 999 - gradina [_], in suprafata de 736 mp, si de acordare de despagubiri pentru partea din imobil ce nu se poate restitui in natura.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Antecesorii reclamantilor, sotii P.G., in prezent decedat, si P.M. au devenit proprietari ai terenului in baza contractului de vanzare-cumparare intabulat in CF nr. 2801/1947 Timisoara, teren care a trecut in mod abuziv in proprietatea statului si in prezent este ocupat partial de constructii.
Imobilul nu a fost nationalizat prin efectul Decretului nr. 92/1950, acest fapt fiind comunicat de Sfatul Popular al Orasului Timisoara prin adresa nr. 2/2174/1952.
In calitate de proprietari, antecesorii reclamantilor au inchiriat terenul respectiv incepand cu anul 1961 Intreprinderii Poligrafice Banat Timisoara, prin contracte de inchiriere succesive, pana in anul 1970, cand prin adresa nr. 90311/17.12.1970 Intreprinderea Poligrafica Banat Timisoara le-a adus la cunostinta faptul ca incepand cu data de 01.01.1970 nu mai foloseste acest imobil si ca din cunostintele lor pe acest teren Consiliul Popular al Municipiului Timisoara a dispus construirea unei micro-termocentrale.
Aceasta adresa reprezinta instiintarea privind preluarea abuziva a terenului de catre stat fara o incunostintare prealabila, fara vreun temei sau cu vreo prealabila despagubire.
Preluarea imobilului s-a facut in fapt, desi in extrasul de carte funciara apar vechii proprietari, titularii notificarii formulate pe Legea nr. 10/2001.
Urmare a aparitiei Legii nr. 10/2001 reclamantii au formulat notificarea nr. 803/13.08.2001 Birou Executori Judecatoresti Asociati "J.C. si D.D." inregistrat la Primaria Municipiului Timisoara sub nr. DO6X1004701/14.08.2001, prin care au solicitat restituirea in natura a suprafetei de teren libera de constructii si despagubiri pentru terenul ocupat de constructii, aratand faptul ca singurul inscris privind preluarea abuziva a imobilului de catre stat este adresa nr. 90311/17.12.1970 emisa de Intreprinderea Poligrafica Banat Timisoara.
Prin Dispozitia nr. 588/09.04.2010 , Primarul Municipiului Timisoara a respins notificarea privind restituirea in natura si respectiv de despagubiri deoarece considera ca nu au facut dovada preluarii abuzive a imobilului solicitat.
Potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 in sensul legii, prin imobile preluate abuziv se inteleg si imobilele preluate fara titlu sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal, prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat, fiind reglementate astfel si situatiile preluarii in fapt a imobilelor. Conform Normei metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 din anul 2007 Cap. I - Principiile de solutionare a notificarilor, pct. 1 lit. e) "faptul ca imobilul se regaseste in patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa de preluare abuziva_". Deci, in ipotezele reglementate de Legea nr. 10/2001 sunt cuprinse si situatiile preluarii in fapt a imobilelor - ipoteza ce se regaseste in speta. Or daca nu a existat un act legal de preluare nu se poate pretinde reclamantilor sa faca proba unui act inexistent.
De altfel, la dosarul administrativ al primariei exista procesul verbal privind starea de fapt a imobilului intocmit la data de 15.08.2002 de unde rezulta ca pe imobilul in speta exista o centrala termica, depozit carburanti, parcare, strada acces la centrala termica, zone verzi, alei.
Astfel fiind, instanta de fond a constatat ca reclamantii fac dovada preluarii abuzive a imobilului din litigiu chiar in conditiile in care nu pot face proba formala a spolierii, simplu fapt ca bunul se regaseste in patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa, nerasturnata in speta de catre parat, ca a existat aceasta preluare abuziva.
Dreptul de proprietate este un drept fundamental al omului, fiind protejat atat de legislatia nationala cat si de reglementarile internationale, a conchis prima instanta.
Asa fiind, Tribunalul a constatat ca este intemeiata actiunea reclamantilor si, in temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a dispus anularea dispozitiei atacate si obligarea paratului la emiterea unei noi dispozitii de restituire in natura a imobilului, in limita partii susceptibila de a fi restituita astfel, sau pentru despagubiri afectate de constructii, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001, la valoarea de piata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul Primarul Municipiului Timisoara, cale de atac care a fost considerata de instanta ca fiind recurs, in raport de dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 si art. XXVI din Legea nr. 202/2010, asa cum rezulta din practicaua prezentei decizii, solicitand admiterea recursului si modificarea hotararii primei instante in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca netemeinica si nelegala.
In motivare, paratul recurent a aratat ca, avand in vedere referatul Directiei Patrimoniu din 02.04.2009 si adresa nr. SC20100002839 din 05.02.2010 a Consiliului Judetean Timis, in care se precizeaza ca nu detin date referitoare la trecerea imobilului in proprietatea Statului Roman si tinand cont ca notificatorii nu au depus acte juridice translative de proprietate, care sa ateste detinerea proprietatii de catre o alta persoana fizica sau juridica, rezulta ca reclamantii sunt in continuare proprietarii imobilului pe care il revendica.
Recurentul a mai invederat ca reclamantii nu se incadreaza in prevederile art. 3 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, in care se arata ca fostii proprietari tabulari si mostenitorii acestora sunt indreptatiti la masuri reparatorii in baza acestei legi, iar pentru a beneficia de prevederile legii, autorii notificarii trebuie sa dovedeasca preluarea abuziva a imobilului notificat, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Recurentul a sustinut si ca in mod gresit prima instanta a dispus restituirea in natura a terenului liber de constructii, deoarece, conform pct. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, nu se poate restitui in natura terenul liber de constructii care este afectat de amenajari subterane ori de alte amenajari de utilitate publica (cai de comunicare, spatii verzi, etc.).
Prin intampinare, reclamantii intimati au solicitat respingerea recursului paratului, motivand ca sotii P.G. (in prezent decedat) si P.M. (reclamanta intimata) au dobandit imobilul in litigiu in baza contractului de vanzare-cumparare intabulat in CF cu nr. 2801/941, iar in calitate de proprietari l-au inchiriat, incepand cu anul 1961, Intreprinderii Poligrafice Banat, pana in anul 1970, cand prin adresa nr. 90311/17.12.1970, aceasta le-a adus la cunostinta faptul ca incepand cu 1 ianuarie 1970 nu mai foloseste acest imobil si ca, din cunostintele sale, pe acest teren Consiliul Local al Municipiului Timisoara a dispus construirea unei microcentrale.
Ca, aceasta adresa reprezinta de fapt singura instiintare privind preluarea abuziva a terenului de catre stat, astfel ca in mod corect prima instanta a retinut ca simplul fapt ca bunul se gaseste in patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa ca a existat aceasta preluare abuziva.
Prin Decizia civila nr. 570 din 22 februarie 2012, pronuntata in dosarul nr. 4543/30/2010, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de paratul Primarul M.T. impotriva Sentintei civile nr. 667 din 9 februarie 2011 a Tribunalului Timis.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut argumentele de mai jos.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 10/2001, in categoria imobilelor preluate abuziv intra si "orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat", iar conform Cap. I pct. 1 lit. e) din H.G. nr. 250/2007, in cazul in care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formala a preluarii de catre stat (de exemplu, decizia administrativa nu este gasita, iar imobilul respectiv se gaseste in patrimoniul statului dupa data invocata ca fiind data preluarii bunului), solutionarea notificarii se va face in functie si de acest element - faptul ca imobilul se regaseste in patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa de preluare abuziva.
Or, in speta, prima instanta, a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale de mai sus, cata vreme, potrivit procesului verbal din 15.08.2002 si adresei Primariei Municipiului Timisoara cu nr. 1033 (f. 13 si 14 dosar recurs), imobilul solicitat spre retrocedare este ocupat de o centrala termica, depozit de carburanti, parcare, strada acces la centrala termica, zone verzi si alei, fiind in mod corect prezumat a fi preluat abuziv, prezumtie ce nu a fost rasturnata.
Astfel, in conditiile inexistentei unui act administrativ de preluare, in mod corect prima instanta a retinut aceasta prezumtie, reclamantii fiind in imposibilitate de a face dovada unui fapt negativ.
Pe de alta parte, este adevarat ca potrivit prevederilor pct. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 nu se poate restitui terenul afectat de amenajari subterane (conducte de alimentare cu apa, gaze, etc.) si cel afectat de amenajari de utilitate publica (strazi, alei, trotuare), insa din acest punct de vedere nu se poate retine nelegalitatea sentintei atacate, deoarece, prin considerentele si dispozitivul sentintei, s-a dispus in termeni generali "emiterea unei nou dispozitii de restituire in natura a partii neafectate de constructii", fiind atributul paratului emitent ca la emiterea dispozitiei sa dispuna restituirea in natura doar a suprafetei de teren libere, respectiv numai a acelei suprafete care nu afecteaza amenajarile de utilitate publica, conform prevederilor anterior mentionate.
Asa fiind, Curtea a apreciat ca sentinta recurata nu este susceptibila de casare sau modificare pentru niciunul dintre cazurile prevazute de art. 304 si 3041 C. proc. civ., astfel ca, in baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul paratului.