Procedura de cercetare disciplinara. Consecinta neindicarii in convocarea adresata salariatului pentru cercetarea disciplinara prealabila a obiectului cercetarii. Sanctiunea nearatarii faptei ce constituie abatere disciplinara in decizia de sanctionare disciplinara
Codul muncii - art. 60 alin. (1) lit. a)
Mentiunile prevazute de art. 267 alin. (2) din Codul muncii sunt necesare pentru a se asigura exercitarea dreptului salariatului la aparare, respectiv posibilitatea acestuia de a invoca si de a administra in fata comisiei de cercetare disciplinara toate apararile si probele pe care le considera relevante. Convocarea la cercetarea disciplinara a salariatului trebuie sa indice in mod concret obiectul cercetarii disciplinare prealabile. Trimiterea la sesizarea prin care angajatorul a fost instiintat despre eventuala savarsire a unei abateri disciplinare de catre angajat, fara comunicarea acesteia, nu raspunde cerintei legale de indicare a obiectului cercetarii disciplinare in convocarea adresata salariatului cercetat si atrage nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara.
Prezentarea faptei care constituie abatere disciplinara, in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara, nu trebuie facuta in mod generic, fara elemente concrete care sa permita instantei de judecata sa aprecieze in concret, circumstantiat si riguros asupra legalitatii masurii de sanctionare. Descrierea concreta a acesteia trebuie sa se regaseasca in chiar textul deciziei de sanctionare disciplinara, iar nu in alte inscrisuri. Referirea la sesizarea prin care angajatorul a fost instiintat despre eventuala savarsire a unei abateri disciplinare de catre angajat, precum si la raportul comisiei disciplinare, intocmit ca urmare a cercetarii disciplinare prealabile, nu reprezinta o descriere a faptei ce constituie abatere disciplinara, in conditiile in care aceste inscrisuri nu au fost comunicate salariatului sanctionat, o data cu decizia de sanctionare disciplinara, astfel incat este incidenta sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare disciplinara.
Curtea de Apel Timisoara,
Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 2617 din 7 decembrie 2011, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 3673/23.06.2011, pronuntata in dosarul nr. 648/30/2011, Tribunalul Timis a respins actiunea formulata de reclamanta P. M. A. in contradictoriu cu paratul Spitalului Orasenesc Sannicolau-Mare, fara a acorda cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamanta este incadrata la Spitalul Orasenesc Sannicolau-Mare, in functia de medic primar medicina interna, iar prin Dispozitia nr. 1/03.01.2011, emisa de catre paratul angajator, reclamanta a fost sanctionata cu reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni, cu 10 %, incepand cu luna ianuarie 2011, in baza art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
In aceasta dispozitie de sanctionare s-a consemnat ca, in data de 06.12.2010, fiind de garda la sectia interne, reclamanta a vazut-o pe pacienta B.M. dupa orele 17, desi pacienta a fost adusa de urgenta in jurul orelor 15, iar reclamanta a fost anuntata imediat de asistenta de serviciu B.M.. In perioada celor doua ore, pacienta a suferit dureri abdominale, aceasta stare de fapt fiind consemnata in raportul nr. 3109/30.12.2010, intocmit de catre comisia de disciplina.
Tribunalul a constatat ca dispozitia contestata a fost emisa cu respectarea obligatiilor impuse de art. 263 si urm. din Codul muncii, respectiv a criteriilor de stabilire a sanctiunii disciplinare, a cercetarii disciplinare prealabile, prevazute de art. 266 si art. 267 din Codul muncii, asa cum rezulta din: raportul comisiei de disciplina nr. 3109/30.12.2010, convocator, decizia nr. 6/15.12.2010 de convocare a comisiei de disciplina, procesul-verbal constatator nr. 3097/2010, declaratia reclamantei, procesul-verbal din data de 30.12.2010, cuprinzand toate mentiunile stabilite, sub sanctiunea nulitatii, prin art. 268 din Codul muncii.
Sustinerile reclamantei privitoare la motivele de nelegalitate ale deciziei nu au fi retinute de catre prima instanta, deoarece din cuprinsul citatiei din data de 23.12.2010, comunicata reclamantei la aceeasi data, rezulta ca salariata este convocata in data de 30.12.2010, ora 11,00, la sediul spitalului, in vederea solutionarii plangerii prealabile din dosarul cu nr. 1/14.12.2010 al Comisiei de disciplina, constituita la nivelul spitalului, fiind respectate de catre parat obligatiile prevazute de art. 267 alin. (2) din Codul muncii.
De asemenea, angajatorul a respectat si dispozitiile art. 75 alin. 2 si 3 din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007 - 2010, in sensul ca reclamanta a fost convocata de catre comisia de cercetare disciplinara cu cel putin 5 zile lucratoare inainte, avand in vedere data de 23.12.2010, cand reclamanta a primit convocarea, iar reprezentantul sindicatului, in persoana doamnei G.M., a facut parte din comisia de cercetare disciplinara, calitatea acesteia rezultand din Dispozitia nr. 87/22.11.2010, emisa de parat.
In concluzie, tribunalul a constatat ca dispozitia contestata este legala si a analizat temeinicia acesteia, sens in care, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, a retinut ca, in data de 06.12.2010, reclamanta a fost de garda la sectia interne si a vazut-o pe pacienta B.M. dupa orele 17, desi aceasta a fost adusa, de urgenta, in jurul orelor 15, iar reclamanta a fost anuntata imediat dupa sosirea pacientei de catre asistenta de serviciu B.M..
Raportat la aceste constatari, s-a apreciat ca decizia atacata este temeinica, paratul stabilind corect fapta care constituie abatere disciplinara si ca angajata se face vinovata de savarsirea acestei fapte, reclamanta necontestand faptul ca a vazut pacienta dupa doua ore de cand aceasta a sosit in spital, astfel incat sunt intrunite conditiile impuse de art. 263 si urmatoarele din Codul muncii pentru sanctionarea disciplinara, deoarece reclamanta a incalcat normele prevazute la art. 54 pct. 1 din Regulamentul Intern, neindeplinind sarcinile de serviciu stabilite conform fisei postului.
Reclamanta sustine ca nu a avut loc vreo abatere disciplinara, in conditiile in care pacienta a fost consultata si de catre medicul specialist G.G., iar acesta a programat-o pentru operatie in cursul zilei urmatoare, iar daca ar fi existat o urgenta reala sau o situatie care ar fi pus in pericol viata pacientei, cu siguranta aceasta ar fi fost operata la momentul internarii.
Instanta de fond, la cererea partilor, a administrat proba testimoniala, fiind audiati martorii G.G., propus de catre reclamanta, si B.M., propusa de catre parat.
Martorul G.G. a declarat ca nu cunoaste amanunte legat de venirea pacientei B.M. la spital, insa a consultat-o pe aceasta in data de 06.12.2010 si a constatat ca exista un risc daca pacienta era operata in data de 06.12.2010, vazand-o pe pacienta ca se poate deplasa pe propriile picioare. Martora B.M. a declarat ca a fost asistenta de serviciu si a anuntat-o de sosirea pacientei pe reclamanta, aceasta spunandu-i sa o duca in salon, urmand sa o consulte dupa ce se va termina perfuzia, iar reclamanta a consultat pacienta dupa orele 17, urmare a unei discutii telefonice cu managerul spitalului.
Din probele administrate in cauza, tribunalul a considerat ca nu poate retine sustinerile reclamantei, avand in vedere declaratia contradictorie a martorului G.G., care in faza cercetarii disciplinare a reclamantei a declarat ca, preoperator, starea pacientei B.M. este grava, stare confirmata si prin sesizarea facuta de catre pacienta, iar din sarcinile prevazute in fisa postului medicului de garda, rezulta ca acesta are obligatia sa supravegheze tratamentele medicale executate de cadrele medii si auxiliare, sa supravegheze cazurile grave existente in sectie, internate in timpul garzii si sa raspunda la chemarile care necesita prezenta sa in cadrul spitalului, astfel incat, prin natura activitatii desfasurate, medicul de garda, in conditiile in care pacientii sunt adusi in regim de urgenta la spital, trebuie sa acorde imediat asistenta de specialitate si sa supravegheze in mod direct tratamentele medicale care se impun.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamanta P.M.A., prin care a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul admiterii actiunii.
In motivarea recursului se arata, in esenta, ca, in speta, nu exista o culpa medicala si nu a fost sesizata comisia medicala, intrucat nu s-a savarsit vreun act medical gresit, nici macar o neglijenta in ceea ce priveste activitatea medicala prestata de reclamanta pacientei in discutie.
Parata intimata ii reproseaza reclamantei, ca asa zisa abatere disciplinara, faptul ca nu ar fi vizualizat-o imediat pe pacienta, desi nu avea o asemenea obligatie mentionata in fisa postului medicului de garda, in conditiile in care nici una dintre cele 17 atributii nu face o asemenea mentiune. Sanctionarea reclamantei s-a facut prin raportare la o alta fisa de atributii, respectiv cea a medicului de specialitate, diferita de cea a medicului de grada. Existenta celei de-a doua fise diferite arata faptul ca atributiile trebuie analizate distinct pentru fiecare situatie in parte, si astfel ca nu putea fi sanctionat un medic de garda pentru atributii pe care le are medicul de sectie si invers.
In Dispozitia nr. 1/03.01.2011 nu este indicata fisa postului care a stat la baza stabilirii asa zisei abateri, ceea ce conduce chiar la nemotivarea in concret, in drept a dispozitiei, intrucat mentionarea generica "fisa postului" nu poate suplini obligativitatea indicarii concrete a atributiei incalcate, iar lipsa normei legale concrete incalcate duce la nulitatea dispozitiei, potrivit art. 268 alin. (2) lit. b) din Codul muncii.
Recurenta sustine ca, in speta, nu a fost respectata procedura cercetarii disciplinare prealabile, prevazuta de art. 267 din Codul muncii si art. 75 din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010, deoarece reclamanta nu a fost informata cu privire la faptul ca s-ar fi inceput o cercetare disciplinara impotriva sa, nu s-a constituit o comisie de disciplina, din componenta careia sa faca parte si un reprezentant al sindicatului din unitate si care sa fi convocat salariata si care sa cuprinda "obiectul, data, ora si locul intrevederii", nefiind respectat nici termenul de 5 zile lucratoare prevazut de art. 75 din contractul colectiv de munca la nivel national 2007-2010.
Din considerentele sentintei recurate reiese, fara echivoc, ca Tribunalul Timis a constatat legalitatea cercetarii disciplinare, care face obiectul cercetarii judecatoresti, prin raportare la plangerea sau plangerile inregistrate in data de 14.12.2010.
Desi apararile paratei, retinute si de catre prima instanta, se raporteaza la procedura desfasurata dupa data de 14.12.2010, reclamanta a fost supusa unei simulari de cercetare disciplinara si inainte de aceasta data, incepand cu 08.12.2010. Astfel, adresa nr. 2873/08.12.2010 nu poate fi interpretata ca fiind o simpla nota de relatii, ci reprezinta o veritabila convocare pentru cercetare disciplinara. Prin acelasi inscris, s-a stabilit persoana imputernicita pentru efectuarea cercetarii disciplinare, in persoana doamnei T.L., pentru ca ulterior, prin decizia nr. 4/15.12.2010, sa fie desemnat dl. dr. N.E. ca fiind persoana imputernicita pentru efectuarea aceleiasi cercetari disciplinare. Prin urmare, toate aceste acte savarsite de catre parata sunt vadit abuzive si nelegale, intruchipand forma a doua cercetari disciplinare paralele, pentru aceeasi fapta.
Instanta de fond nu a motivat de ce nu a considerat adresa nr. 2873/08.12.2010 ca fiind convocarea pentru cercetarea disciplinara, netinand cont de continutul intrinsec al actului indicat, astfel fiind inlaturate efectele juridice ale unui act emis de catre parata. Reclamanta a dat curs solicitarii si a raspuns intrebarilor adresate, raspunsul fiind inregistrat sub nr. 2885/09.12.2010.
Recurenta sustine ca nu se poate retine ca legala o a doua cercetare disciplinara, inceputa ulterior celei indicate de catre reclamanta, intrucat ar echivala cu incalcarea dreptului la aparare si mai mult, al dreptului la un proces echitabil al acesteia. De asemenea, propria culpa a intimatei, respectiv de a relua actele de cercetare, in momentul cand a observat ca cele deja efectuate sunt nelegale, nu poate fi fundament pentru apararile invocate.
Avand in vedere situatia de fapt si de drept expusa mai sus, in temeiul dispozitiilor art. 75 din contractul colectiv de munca unic la nivel national 2007 - 2010 si ale art. 267 din Codul muncii, se solicita a se constata nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 1/03.01.2011.
In subsidiar, in masura in care s-ar retine ca asa zisa cercetare ar fi legala, se solicita a se constata ca nu exista vreo abatere disciplinara si implicit sanctiunea aplicata este netemeinica, si, pe cale de consecinta, se impune anularea dispozitiei nr. 1/03,01.2011, emisa de catre parata.
In speta, nu exista asa-zisa abatere disciplinara care i se imputa reclamantei, nefiind incalcata nici o atributie din fisa postului medicului de garda, astfel ca si sanctiunea aplicata este vadit nelegala. Prima instanta nu a indicat care din dispozitiile cuprinse in regulamentul intern sau in fisa postului ar fi fost incalcate, intrucat in realitate nu exista vreun temei care sa constituie fundamentul deciziei de sanctionare.
Sarcinile prevazute in fisa postului medicului de garda au fost intrutotul respectate. Astfel, in conformitate cu pct. 3 din fisa postului medicului de garda, au fost supravegheate tratamentele executate de cadrele medii si auxiliare, tratamentul administrat de catre asistenta de serviciu i-a fost comunicat si l-a confirmat ca fiind corespunzator, nici o alta interventie a reclamantei nefiind justificata si nici necesara pana la stabilizarea pacientei.
Neexistand norme concrete care sa indice expres procedura de urmat in timpul executarii garzii, ramane la aprecierea medicului specialist in functie sa aprecieze ce este mai bine pentru pacientii sai, iar orice cercetare ulterioara fata de executarea sarcinilor nu poate fi una obiectiva. Pacienta a fost vazuta de catre 4 medici si o asistenta, astfel ca nu se poate sustine pertinent ca nu i-a fost asigurata asistenta medicala de specialitate.
Recursul nu a fost motivat in drept.
Intimatul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei recurate.
In motivarea intampinarii se sustine, in esenta, ca intimatul a respectat procedura cercetarii disciplinare prealabile, dat fiind ca, prin adresa nr. 2273/08.12.2010, i s-a solicitat reclamantei sa precizeze in scris motivele pentru care in data de 06.12.2010, ora 15,00, nu s-a prezentat la compartimentul interne sa consulte pacienta B.M., adusa cu ambulanta la spital, iar prin decizia nr. 3/15.12.2010, decizia nr. 4/15.12.2010 si decizia nr. 6/15.12.2010 s-a stabilit data de 30.12.2010 pentru sedinta comisiei de disciplina, a fost imputernicit dl. dr. N. E. sa efectueze cercetarea disciplinara prealabila si s-a convocat comisia de disciplina pentru data de 20.12.2010, ora 11,00, la sediul paratului. Prin adresa din data de 23.12.2010, reclamanta a fost convocata in data de 30.12.2010, ora 11,00, la sediul paratului in vederea solutionarii plangerii prealabile din dosarul nr. 1/14.12.2010 al comisiei de disciplina, cu 6 zile lucratoare inainte de sedinta, fiind comunicate obiectul, data, ora si locul intrevederii.
Totodata, se arata ca s-au intocmit: procesul-verbal constatator inregistrat sub nr. 3097/29.12.2010, procesul-verbal din data de 30.12.2010 privind desfasurarea sedintei comisiei de disciplina si raportul comisiei de disciplina din data de 30.12.2010, iar aplicarea sanctiunii disciplinare s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 268 alin. 1 din Codul muncii, fiind emisa dispozitia managerului nr. 1/03.01.2011 si comunicata reclamantei la data de 03.01.2011.
La nivelul paratului functioneaza o comisie de disciplina infiintata prin dispozitia managerului nr. 87/22.11.2010, din care face parte si un reprezentant sindical: d-na G.M.
Cu privire la temeinicia dispozitiei nr. 1/03.01.2011, se invedereaza instantei ca reclamanta a incalcat prevederile art. 36 alin. 15 si art. 54 alin. 1 din Regulamentul de Organizare si Functionare al Spitalului Orasului Oravita si ale pct. 1 din Capitolul "atributii si sarcini" al fisei postului reclamantei, ca medic de specialitate, astfel cum rezulta din probele administrate in cauza si recunoasterea acesteia, mentionata la pag. 3 din procesul-verbal al sedintei comisiei de disciplina.
La termenul din 7.12.2011, Curtea a pus in discutia partilor exceptia nulitatii deciziei de sanctionare disciplinara prin raportare la dispozitiile art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, precum si a exceptiei nulitatii deciziei de sanctionare disciplinara prin raportare la dispozitiile art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, Curtea constata ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Prin actiunea pendinte, reclamanta a contestat dispozitia nr. 1/03.01.2011, emisa de parat, prin care i s-a aplicat sanctiunea disciplinara a reducerii salariului de baza pe o durata de 3 luni, cu 10%, cu incepere din luna ianuarie 2011, in temeiul prevederilor art. 263 si art. 264 lit. d) din Codul muncii raportate la dispozitiile Regulamentului de Organizare si Functionare a spitalului, ale fisei postului si ale art. 36 alin. (15) si ale art. 54 alin. (1) din Regulamentul de Ordine Interioara, retinandu-se ca: "urmare a sesizarilor scrise nr. 1 si nr. 2 din 14.12.2010, facute de catre B. M. si D.C.M., a fost sesizata comisia de disciplina a Spitalului Orasenesc Sannicolau-Mare, care in urma cercetarii disciplinare a intocmit raportul inregistrat cu nr. 3109/30.12.2010, in urma caruia s-a constatat ca fapta savarsita de catre dr. P. M. la data de 6.12.2010, constituie abatere disciplinara grava, fapta ce a fost savarsita cu vinovatie si prin care a fost pusa in pericol viata si integritatea pacientei", iar "in apararea sa, dr. P. M. nu a putut aduce argumente prin care sa justifice de ce nu a examinat pacienta imediat la internare".
Din cele expuse anterior rezulta ca, in cuprinsul dispozitiei contestate, nu este descrisa fapta savarsita de catre reclamanta si care constituie abatere disciplinara, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii, conform carora "sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara _".
Prezentarea faptei care constituie abatere disciplinara, in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara, nu trebuie facuta in mod generic, fara elemente concrete care sa permita instantei de judecata sa aprecieze in concret, circumstantiat si riguros asupra legalitatii masurii de sanctionare. Descrierea concreta a acesteia trebuie sa se regaseasca in chiar textul deciziei de sanctionare disciplinara, iar nu in alte inscrisuri.
Trimiterea la sesizarile scrise nr. 1 si nr. 2 din 14.12.2010, facute de catre B.M. si D.C.M., precum si la raportul comisiei disciplinare inregistrat sub nr. 3109/30.12.2010, nu reprezinta o descriere a faptei ce constituie abatere disciplinara, in conditiile in care nu s-a facut dovada comunicarii acestor inscrisuri reclamantei, o data cu decizia de sanctionare disciplinara.
In speta, nu au fost respectate nici dispozitiile art. 267 alin. (2) din Codul muncii, dat fiind ca, prin convocarea la cercetarea disciplinara a reclamantei, intitulata "Citatie emisa la data de 23.12.2010", nu s-a indicat in mod concret obiectul cercetarii disciplinare prealabile, aratandu-se doar ca angajata este chemata "in vederea solutionarii plangerii prealabile inregistrata cu nr. 1/14.12.2010", fara a i se comunica plangerea mentionata.
Mentiunile prevazute de art. 267 alin. 2 din Codul muncii sunt necesare pentru a se asigura exercitarea dreptului salariatului la aparare, respectiv posibilitatea acestuia de a invoca si de a administra in fata comisiei de cercetare disciplinara toate apararile si probele pe care le considera relevante.
Pe de alta parte, convocarea aratata anterior se refera doar la plangerea inregistrata sub nr. 1/14.12.2010, iar raportul comisiei de disciplina din 30.12.2010 si dispozitia nr. 1/03.01.2011 au avut in vedere sesizarile nr. 1 si nr. 2/14.12.2010, astfel incat reclamanta nu a fost convocata legal la cercetarea disciplinara prealabila.
Avand in vedere cele expuse anterior, Curtea constata ca Dispozitia nr. 1/03.01.2011 este nula absolut pentru emiterea ei cu nerespectarea dispozitiilor art. 267 alin. 2 si art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, astfel incat nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate sau netemeinicie a dispozitiei contestate, invocate de catre reclamanta-recurenta, precum si a apararilor formulate de catre paratul-intimat cu referire la aceste motive, iar hotararea recurata este gresita, in ceea ce priveste solutionarea exceptiei de nulitate absoluta a dispozitiei nr. 1/03.01.2011.
Pe cale de consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) - alin. (3) coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul ca fiind intemeiat si a modificat in tot hotararea recurata, in sensul ca a admis actiunea civila formulata de reclamanta P.M.A. impotriva paratului Spitalul Orasenesc Sannicolau-Mare si a anulat dispozitia nr. 1/03.01.2011, emisa de paratul Spitalul Orasenesc Sannicolau-Mare.
In baza art. 274 Cod procedura civila, a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in fond, constand din onorariu de avocat.