Infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal [art. 189 alin. (2) C. pen.]. Infractiunea de supunere la munca fortata sau obligatorie (art. 191 C. pen.). Calificare juridica. Elementele de distinctie pentru corecta incadrare juridica a faptelor: actiunea de constrangere a persoanei vatamate in scopul de a obliga la desfasurarea unei activitati contrar vointei sale, iar nu de a lipsi efectiv de libertate persoana vatamata. Consecinte: nelegalitatea solutiei de achitare a inculpatului; necesitatea schimbarii incadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta de art. 189 alin. (2) C. pen. in infractiunea prevazuta de art. 191 C. pen. conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.
C. pen., art. 189 alin. 2, art. 191
C. proc. pen., art. 334
Fapta inculpatului de a constrange partea vatamata sa efectueze o activitate contrar vointei sale intruneste elementele constitutive ale infractiunii de supunere la munca fortata sau obligatorie prevazuta de art. 191 C. pen. In conditiile in care inculpatul nu a actionat cu vointa de lipsi partea vatamata de libertate, ci de a o constrange la efectuarea unei munci, in mod judicios s-a apreciat de catre instanta de apel ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevazuta de art. 189 alin. (2) C. pen. si se impune schimbarea incadrarii juridice a faptei intr-o alta infractiune, aceea prevazuta de art. 191 C. pen., iar nu achitarea inculpatului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 73 din 20 ianuarie 2011, dr. M.B.
Prin sentinta penala nr. 1888/13.10.2010 pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr. 6567/55/2010, in baza art. 211 alin. (1) C. pen. inculpatul C.M. a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) a fost achitat inculpatul de savarsirea infractiunii prevazute de art. 189 alin. (2) C. pen.
In baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii din 28.05.2009.
In baza art. in baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca, la data de 19.05.2009 in jurul orelor 16.00 inculpatul C.M. insotit de martorii V.T. si R.A. s-au deplasat in zona cantonului silvic 9 Ghedes din localitatea Pecica. Acolo inculpatul i-a observat pe partea vatamata A.G. minor de 17 ani si pe martorul F.I. care se plimbau cu bicicletele prin zona.
Inculpatul s-a deplasat cu o caruta in apropierea acestora cerandu-le sa ii dea tigari insa martorul si partea vatamata i-au spus ca nu sunt fumatori si nu au tigari asupra lor. In aceste conditii inculpatul a luat un leat si l-a lovit peste spate si peste ureche iar cu pumnul in zona fetei pe partea vatamata deposedandu-l astfel de telefonul mobil marca Sony Ericson model K800I si si-a transferat un credit de 3 euro pe telefonul sau mobil. Dupa ce l-a deposedat pe partea vatamata de telefonul mobil inculpatul l-a obligat sa il insoteasca pe o distanta de aproximativ 250 metri si apoi i-a cerut acestuia si martorului F.I. sa coseasca iarba si sa o incarce in caruta sa. Inculpatul dupa ce acestia au terminat de incarcat iarba le-a desfacut ventilele de la biciclete si le-a spus sa nu indrazneasca sa sesizeze organele de politie.
Urmare a actelor de violenta aplicate de inculpat partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de ingrijiri medicale.
Telefonul mobil a fost ridicat de catre organele de politie de la inculpat si restituit partii vatamate.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisa a fost probata cu declaratia partii vatamate, declaratii martori, certificat medico-legal, planse foto.
Sustinerea inculpatului in sensul ca a lovit-o pe partea vatamata din joaca a fost inlaturata, intrucat, atat declaratia partii vatamate cat si a martorului F.I. arata ca nu au tratat incidentul ca pe o joaca. In acest sens sunt si concluziile certificatului medical care au atestat ca partea vatamata a suferit mai multe leziuni avand tumefactii si echimoze care evident nu pot fi cauzate din joaca.
Prima instanta a apreciat ca, fapta inculpatului de a o deposeda prin violenta pe partea vatamata de telefonul sau mobil intruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin. 1 C. pen., text de lege in baza caruia instanta va condamna inculpatul la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
Fapta aceluiasi inculpat, de a obliga partea vatamata sa-l insoteasca pe o distanta de 250 de metri si de a-i cere acestuia de a cosi iarba si de a o incarca in caruta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevazuta de art. 189 alin. 2 C. pen.
Elementul material al acestei infractiuni consta intr-o fapta prin care persoana vatamata este lipsita de libertatea sa fizica de posibilitatea de a se deplasa si de a actiona in conformitate cu propria vointa.
Ca forma agravata aceasta exista atunci cand in schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice alt avantaj sau victima este minora.
In speta nu s-a probat faptul ca partea vatamata a fost efectiv lipsita de libertate motiv pentru care instanta considera ca lipseste latura obiectiva a acestei infractiuni.
Impotriva acestei sentintei penale au declarat apel in termen Parchetul de pe langa Judecatoria Arad si inculpatul C.V.
Parchetul de pe langa Judecatoria Arad, prin motivele depuse a solicitat desfiintarea sentintei primei instante, iar in rejudecare, pronuntarea unei noi hotarari legale si temeinice prin care sa fie condamnat inculpatul C.M. pentru infractiunile prevazute de art. 211 alin. (1) si art.189 alin. (2) C. pen., apreciind ca se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsa privativa de liberare, urmand ca aceasta sa fie executata in regim de detentie. Desi inculpatul este tanar si nu este cunoscut cu antecedente penale a comis doua infractiuni in concurs real, cu un grad ridicat de pericol social. Felul in care inculpatul a comis faptele denota un dispret total fata de normele de convietuire in societate. In timpul procesului inculpatul a avut o atitudine flegmatica, regretul manifestat la ultimul cuvant a fost o atitudine de fatada. Inculpatul si partea vatamata locuiesc in aceiasi localitate, cu putini locuitori, lasarea in liberate a inculpatului nefiind in aceste conditii decat de natura de a mari sentimentul de frustrare al partii vatamate.
Inculpatul prin aparator a solicitat reducerea pedepsei.
Prin decizia penala nr. 351/7.12.2010 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 6567/55/2010, in baza art. 379 alin. (1) pct.2 lit. a) Cod procedura penala s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Arad, impotriva sentintei penale nr. 1888/13.10.2010 pronuntata in dosar nr. 6567/55/2010 al Judecatoriei Arad, care a fost desfiintata in latura penala a cauzei cu privire la gresita incadrare juridica data faptei si gresita achitare a inculpatului C.M. si in consecinta:
In baza art. 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridice, din infractiunea de lipsire de libertate prevazuta de art.189 alin. (2) Cod penal in infractiunea de supunere la munca fortata sau obligatorie prevazuta de art. 191 Cod penal.
In baza art. 191 Cod penal inculpatul C.M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de supunere la munca fortata sau obligatorie.
In baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, de 3 ani inchisoare pentru art. 211 alin. (1) Cod penal si 1 an inchisoare pentru art. 191 Cod penal, in pedeapsa cea mai grea aceea de 3 (trei) ani inchisoare.
Tribunalul Arad, examinand apelurile declarate de inculpat si Parchetul de pe langa Judecatoria Arad impotriva sentintei primei instante, in raport cu motivele invocate, analizate prin prisma art. 371 si urmatoarele Cod procedura penala, a apreciat ca apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Arad este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Starea de fapt retinuta de prima instanta este corecta, fiind rezultatul evaluarii probelor administrate in faza urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti, respectiv: imprejurarea ca inculpatului la data de 19.05.2009 a deposedat-o prin violenta pe partea vatamata de telefonul sau mobil intruneste atat obiectiv cat si subiectiv elementele constitutive ale infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin. (1) Cod penal. De asemenea, legal a apreciat prima instanta ca fapta inculpatului de a o obliga pe partea vatamata de a-l insoti pe o distanta de 250 de metri si de a-i cere acestuia de a cosi iarba si de a o incarca in caruta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevazuta de art. 189 alin. (2) Cod penal intrucat elementul material al acestei infractiuni consta intr-o fapta prin care persoana vatamata este lipsita de libertatea sa fizica, de posibilitatea de a se deplasa si de a actiona in conformitate cu propria vointa.
Concluzionand, tribunalul a constatat ca legal a apreciat prima instanta ca aceasta activitate nu se incadreaza obiectiv si subiectiv in norma de incriminare a art. 189 alin. (2) Cod penal dar, a omis ca fapta putea primi o alta incadrare juridica respectiv cea prevazuta de art. 191 Cod penal. Infractiunea prevazuta de art. 191 Cod penal face parte tot din categoria infractiunilor privind libertatea individuala, libertate care include posibilitatea de alegere pe care o are o persoana de a presta sau nu o munca. In conditiile in care inculpatul nu a actionat cu vointa de a o lipsi de partea vatamata de libertate ci, de a o constrange la efectuarea unei munci, in mod gresit s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art. 189 Cod penal. Tribunalul, in urma admiterii apelului declarat de procuror, va da eficienta art. 334 Cod procedura penala si va dispune condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de supunere la munca fortata sau obligatorie.
Impotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, solicitand casarea hotararii atacate si aplicarea unei pedepse cu executare in regim de detentie, considerandu-se ca doar in aceasta modalitate se poate realiza reeducarea inculpatului si apararea societatii civile prin descurajarea unor fapte atat de grave cum este infractiunea de talharie si pentru care legiuitorul a instituit un regim sanctionator extrem de sever.
Examinand decizia penala recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, instanta constata ca recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad este nefondat, hotararea Tribunalului Arad fiind temeinica si legala.
Astfel, instanta de apel - Tribunalul Arad, in mod judicios a analizat starea de fapt dedusa judecatii, atat in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de talharie in forma simpla, prevazuta de art. 211 alin. (1) C. pen., pentru care si prima instanta de altfel a dispus condamnarea inculpatului, cat si in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de supunere la munca fortata sau obligatorie prevazuta de art. 191 C. pen. si a stabilit ca inculpatul C.M. se face vinovat de savarsirea acestor infractiuni, dispunand in mod judicios schimbarea incadrarii juridice a faptei, din infractiunea de lipsire de libertate prevazuta de art. 189 C. pen., in infractiunea de supunere la munca fortata sau obligatorie prevazuta de art. 191 C. pen.
In ceea ce priveste savarsirea infractiunii de talharie, starea de fapt a fost determinata in mod corect chiar de catre prima instanta, aceasta constand in imprejurarea ca inculpatul la data de 19,.05.2009 a deposedat-o prin violenta pe partea vatamata de telefonul sau mobil, fapta care intruneste atat sub aspectul laturii obiective, cat si a celei subiective, elementele constitutive ale infractiunii de talharie, in forma simpla, prevazuta de art. 211 alin. (1) C. pen.
Cu privire la cealalta fapta, retinuta in sarcina inculpatului, aceea de a obliga pe partea vatamata de a-l insoti pe o distanta de 250 metri si de a-i cere acestuia sa ii coseasca iarba si apoi a o incarca intr-o caruta, prima instanta in mod judicios a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazuta de art. 189 C. pen., in schimb se incadreaza intr-o alta norma incriminatoare, respectiv cea prevazuta de art. 191 C. pen., fiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii de supunere la munca fortata sau obligatorie.
In aceste conditii, apreciindu-se in mod corect ca inculpatul prin fapta sa a constrans partea vatamata la efectuarea unei munci, contrar vointei sale, incadrandu-se in textul incriminator al art. 191 C. pen., Tribunalul Arad in mod judicios a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, in forma prevazuta de art. 189 alin. (2) C. pen., in infractiunea de supunere la munca fortata sau obligatorie, prevazuta de art. 191 C. pen., dand eficienta dispozitiilor art. 334 C. proc. pen., corectandu-se astfel aceasta omisiune a instantei de fond, care doar a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevazuta de art. 189 alin. (2) C. pen.