Decizie de suspendare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului pe perioada cercetarii disciplinare. Momentul la care se poate dispune
Legea nr. 53/2003, art. 52 alin. (1) lit. a)
Chiar daca angajatorul are facultatea de a dispune suspendarea raportului de munca pe perioada efectuarii cercetarii disciplinare, potrivit art. 52 alin.(1) lit. a) din Codul Muncii, fara nici o alta formalitate, el nu poate profita de acest drept pentru a emite dispozitii carora sa le confere efecte retroactive si nici nu poate dispune inainte de inceperea procedurii disciplinare. Astfel, data de la care se decide de catre angajator suspendarea raporturilor de munca trebuie sa coincida ori sa fie ulterioara datei emiterii deciziei de suspendare, pe de o parte, si datei demararii procedurii disciplinare impotriva salariatului in discutie, pe de alta parte.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1774 din 30 iulie 2010, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 615/8 martie 2010, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6087/30/2009, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul P.V. in contradictoriu cu parata SC A. SA Timisoara, avand ca obiect anularea Deciziei nr. 277/15.10.2007 pentru suspendarea temporara a contractului individual de munca nr. 5051693/135879.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca, prin decizia nr. 277/05.10.2009, emisa de parata, contractul individual de munca nr. 5051693/135879/2008, incheiat intre parti, a fost suspendat, incepand cu data de 27.08.2009, pe toata perioada cercetarii disciplinare, in temeiul art.52 alin. (1) lit. a Codul muncii .
Avand in vedere absentele nemotivate de la locul de munca ale reclamantului, cu incepere din data de 27.08.2009, parata a initiat cercetarea disciplinara a reclamantului in vederea aplicarii unei sanctiunii disciplinare pentru abaterea disciplinara care i se imputa, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, respectiv referatul nr. 5988/07.09.2009, instiintarea nr. 5989/07.09.2009 si convocarea nr. 371/10.09.2009.
Sustinerile reclamantului referitoare la faptul ca in perioada in care s-a constatat absenta sa nemotivata a plecat in concediu de odihna pe o perioada de 15 zile lucratoare, concediu aprobat cu doua luni in urma, iar in timpul concediului de odihna s-a imbolnavit, astfel incat a intrerupt concediul de odihna cu concediul medical si dupa expirarea concediului medical a continuat concediul de odihna, intorcandu-se la lucru la data de 07.09.2009, data la care a aflat ca i-a fost schimbat locul de munca in perioada cat a lipsit, nu au fost luate in considerare deoarece nu pot face obiectul analizei instantei prin raportare la decizia contestata. Reclamantul isi poate manifesta nemultumirea prin intermediul unei contestatii indreptate impotriva deciziei de sanctionare disciplinara.
Instanta de fond a apreciat ca decizia contestata este legala si temeinica, parata stabilind corect, in cuprinsul deciziei, motivele care au condus la suspendarea contractului individual de munca al reclamantului, cu respectarea prevederilor art. 52 alin.(1) lit. a) Codul muncii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul P.V., solicitand modificarea in tot a sentintei, in sensul admiterii actiunii sale asa cum a fost formulata. Reclamantul a mai solicitat, direct in calea de atac a recursului, obligarea paratei la reangajarea sa pe acelasi loc de munca, interzicerea schimbarii locului de munca, plata drepturilor banesti pentru perioada 26.08.2009 si pana la finalizarea litigiului, precum si plata sporului de vechime in munca, in cuantum de 20% din salariul brut .
Sintetizand motivele de recurs ale reclamantului, Curtea a constatat ca ele au vizat, in esenta, faptul ca judecatorii fondului nu au tinut seama ca, in perioada in care s-a constatat absenta sa nemotivata, el a plecat in concediu de odihna pe o perioada de 15 zile lucratoare, concediu ce i-a fost aprobat cu doua luni in urma, iar in timpul concediului de odihna s-a imbolnavit si a intrerupt concediul de odihna cu concediul medical, imprejurare atestata prin certificatele de concediu medical eliberate in conditiile legii.
Recurentul a mai adaugat ca s-a adresat organelor de urmarire penala cu o plangere impotriva conducerii societatii parate.
Cererea de recurs a fost fundamentata in drept pe prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 si pct. 9 si art. 274 din Codul de procedura civila.
Pozitia procesuala a intimatei parate a fost exprimata prin intampinarea depusa la dosar, prin care s-a solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca decizia contestata indeplineste toate exigentele art. 52 alin.(1) din Codul Muncii.
Analizand recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate si a actelor de procedura efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 312 alin. (1) si art. 304 ind. 1/C.proc.civ., Curtea a retinut urmatoarele:
Decizia nr. 277/05.10.2009, contestata de reclamant, a fost emisa de angajator in aplicarea prevederilor art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, incepand cu data de 27.08.2009 si pe toata perioada cercetarii disciplinare .
In mod corect tribunalul a inlaturat apararile reclamantului cu privire la imprejurarea ca nu se face vinovat de savarsirea abaterii pentru care este cercetat disciplinar, dat fiind ca, in speta, transarea litigiului presupune analizarea deciziei de suspendare a contractului individual de munca prin prisma exigentelor art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, urmand ca nemultumirile reclamantului sa fie invocate intr-o eventuala actiune impotriva deciziei de sanctionare disciplinara.
Totusi, judecatorii fondului erau tinuti sa verifice daca data de la care s-a decis de catre angajator suspendarea raporturilor de munca coincide ori este ulterioara datei emiterii, pe de o parte, si datei demararii procedurii disciplinare impotriva salariatului in discutie, pe de alta parte. Aceasta cu atat mai mult cu cat reclamantul, prin actiunea introductiva, pretinde ca masura a fost luata in mod retroactiv si abuziv.
Din inscrisurile depuse in probatiune in fata instantei de fond rezulta ca decizia de suspendare a fost emisa la data de 05.10.2009, iar in cuprinsul sau se prevede ca masura suspendarii a fost luata incepand cu 27.08.2009, adica anterior datei emiterii deciziei si anterior demararii cercetarii disciplinare, care a inceput prin convocarea salariatului la 10.09.2009, conform adresei nr. 371/2009.
Chiar daca angajatorul are facultatea de a dispune suspendarea raportului de munca pe perioada efectuarii cercetarii disciplinare, potrivit art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, fara nici o alta formalitate, el nu poate profita de acest drept pentru a emite dispozitii carora sa le confere efecte retroactive si nici nu poate dispune inainte de inceperea procedurii disciplinare.
Pentru aceste argumente, Curtea a constatat ca instanta de fond a aplicat si interpretat gresit prevederile art. 52, alin. (1), lit. a) din Codul Muncii. Pe cale de consecinta, in temeiul art. 304 pct. 9, art. 304 ind.1 si art. 312 alin.(1) C.proc.civ.,a admis recursul reclamantului si a modificat partial sentinta recurata, in sensul admiterii in parte a actiunii si a constatarii nulitatii absolute partiale a Deciziei nr. 277/5.10.2009, emisa de parata cu privire la suspendarea contractului individual de munca nr. 505/693/135879 in perioada 27.08.2009 - 5.10.2009, cu mentinerea efectelor sale incepand cu data de 05.10.2009, .precum si cu mentinerea in rest a dispozitiilor hotararii atacate.