Lamurire de dispozitiv. Cerere nefondata
C.proc.civ., art. 281 si urm.
Nu este intemeiata cererea de lamurire a dispozitivului unei hotarari judecatoresti, daca petitul respectivei cereri nu a fost acordat prin aceasta
Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
Decizia civila nr. 616 din 25 mai 2010, R.O.
Prin cererea intemeiata pe dispozitiile art. 281 si urm. C.proc.civ., reclamantii persoane fizice au solicitat lamurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1505/03.12.2009 pronuntata in dosarul nr.932/108/2009 al Curtii de Apel Timisoara, aratand ca prin sentinta civila nr. 758/12.05.2009, Tribunalul Arad a admis in parte actiunea si a obligat paratul Parchetul de pe langa Tribunalul Arad sa le plateasca despagubiri reprezentand drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare, fara a indica in concret cuantumul acestor suplimente iar Curtea de Apel Timisoara prin decizia civila nr. 1505/03.12.2009 a mentinut dispozitivul acestei sentinte, motivand respingerea recursului reclamantilor pe motiv ca "_jurisprudenta ulterioara lunii martie 2009 a retinut imposibilitatea cuantificarii acestor sporuri, respingandu-se cererile de acordare a acestora in procent de 25%", desi in luna mai 2009, prin decizia civila nr. 779/21.05.2009, acelasi complet de judecata acorda, acelasi drepturi, in procent de 25 % fiecare, functionarilor publici incadrati la Tribunalul Timis.
Se mai arata ca solicita lamurirea dispozitivului deciziei, in sensul acordarii unui procent de 25 % pentru fiecare din cele doua suplimente, in caz contrar apreciaza ca se considera grav prejudiciati si discriminati. Astfel, ar fi fost si mai respectata "jurisprudenta ulterioara lunii martie 2009", daca ar fi fost folosita aceeasi unitate de masura si pentru reclamanti, asa incat sa li se acorde aceleasi drepturi tot pana la data de 02.02.2009, data pana la care au beneficiat functionarii publici incadrati la Tribunalul Timis.
Reclamantii mai arata ca decizia civila nr. 1505/03.12.2009 este incompleta, deoarece dispozitivul unei hotarari trebuie sa aiba un continut mai complet si sa rezolve in mod concret cererile partilor cu privire la obiectul procesului, astfel incat pe baza lui sa se poata efectua executarea. Astfel, in dispozitiv cuantumul acestor despagubiri la care este obligat paratul si astfel reclamantii nu pot sa-si exercite dreptul pe care l-a stabilit instanta, obligatia stabilita prin aceasta decizie nu poate fi valorificata pe calea executarii silite, deoarece in dispozitiv nu se indica prestatia concreta la care este obligat paratul.
Prin decizia civila nr. 616 din 25 mai 2010 pronuntata in dosarul nr. 932/108/2009 Curtea de Apel Timisoara a respins cererea ca nefondata retinand ca prin decizia civila nr. 1505/3.12.2009, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal in dosar nr. 932/108/2009, a fost respins recursul formulat de reclamantii M.N. s.a., impotriva sentintei civile nr. 758/12.05.2009, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 932/108/2009, s-a admis recursul formulat de paratul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie impotriva aceleasi sentinte civile, precum si recursul formulat de paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara impotriva sentintei civile nr. 758/12.05.2009, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 932/108/2009.
Curtea de Apel Timisoara a modificat sentinta civila nr. 758/12.05.2009 a Tribunalului Arad in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara si a respins actiunea formulata de reclamanti impotriva acestor parati ca fiind introdusa impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Motivul cererii de indreptare a erorii materiale a constat in aceea ca reclamantii invoca o pretinsa jurisprudenta neunitara a Curtii de Apel Timisoara in materia cererii de acordare a suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare in procent de 25% pentru fiecare, respectiv invoca faptul ca, desi decizia civila nr. 1505/3.12.2009 a fost respinsa cererea domniilor lor de acordare a acestor sporuri in procent de 25% fiecare, in timp ce ulterior, prin decizia civila nr. 779/21.05.2009 acelasi complet de judecata, au fost acordate aceste sporuri in procentele de 25% pentru fiecare.
De asemenea, reclamantii au apreciat ca este incompleta decizia respectiva, intrucat, desi s-a dispus obligarea paratului la plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare, s-a respins cererea privind acordarea acestor sporuri in procent de 25% pentru fiecare, astfel incat - intrucat nici un act normativ nu stabileste procentul in care se pot acorda aceste sporuri salariale - este in imposibilitatea de a pune in executare aceasta hotarare.
In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca din motivarea deciziei civile nr. 1505/3.12.2009 a Curtii de Apel Timisoara rezulta ca instanta de recurs a avut in vedere tocmai imprejurarea ca "in cazul suplimentului postului si al suplimentului corespunzator treptei de salarizare nu exista nici o dispozitie legala care sa permita instantelor sa stabileasca un cuantum al acestor sporuri, in conditiile in care instantele nu au competenta de a stabili ele insele acest cuantum".
In motivarea acestei decizii s-a aratat ca "desi legea impune acordarea acestor sporuri, in absenta edictarii regulilor de acordare a acestor sporuri, Curtea nu poate determina ea insasi aceste criterii fara a incalca prerogativele legiuitorului, singurul care poate determina aceste criterii de acordare a sporurilor in litigiu, fata de dispozitiile art. 31 alin. (2) si (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, conform carora "functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii", respectiv "salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici". (_)
Curtea apreciaza ca - in conditiile in care nu este reglementata modalitatea de calculare a suplimentului postului si a suplimentului gradului - eventuala cuantificare de catre instanta a acestor drepturi salariale in raport cu diverse criterii reprezinta o nesocotire a deciziei Curtii Constitutionale nr.820/2008, in cuprinsul careia s-a retinut expressis verbis ca "instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative", astfel ca nu au nici competenta de a se substitui legiuitorului ori executivului in privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege, dar care in prezent nu este pasibil de exercitare efectiva".
Date fiind considerentele deciziei civile a carei lamurire se solicita, Curtea observa ca - in conditiile in care s-a mentionat in considerentele acestei hotarari care sunt impedimentele legale ce impiedica instanta sa determine procentul de acordare a acestor sporuri salariale - nu este posibila o completare a hotararii respective cu ignorarea argumentelor de respingere a acestei cereri, argumente ce au fost expuse in cuprinsul sau.
Cat priveste pretinsa practica neunitara la nivelul Curtii de Apel Timisoara, Curtea constata ca reclamantii nu au probat acest aspect.
Astfel, cu privire la decizia civila nr. 779/21.05.2009, Curtea retine ca prin aceasta decizie a fost respins recursul formulat de Directia Generala a Finantelor Publice Timis impotriva sentintei civile nr. 121/20/.02.2009 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 8414/30/2008, ca fiind introdus de o persoana fara calitate procesuala, si s-a admis recursul formulat de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti impotriva aceleiasi sentinte civile, fiind modificata hotararea recurata in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti si a respingerii actiunii formulate de reclamanti impotriva acestui parat, cu mentinerea restului dispozitiilor sentintei civile recurate.
Curtea constata ca, intr-adevar, in cauza respectiva, instanta de fond a admis cererea reclamantilor si a obligat paratii la acordarea suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare in procent de 25% pentru fiecare, insa singurii care au promovat recurs impotriva hotararii instantei de fond au fost Directia Generala a Finantelor Publice Timis si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti. Avand in vedere ca instanta de recurs a retinut ca atat Directia Generala a Finantelor Publice Timis, cat si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti nu au calitate procesuala pasiva in cauza respectiva, a admis recursurile si a respins actiunea formulata impotriva Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti pe acest considerent, ceea ce determinat imposibilitatea procesuala de a examina si fondul litigiului. Asadar, din decizia civila nr. 779/21.05.2009 nu rezulta ca reclamantilor din cauza respectiva li s-ar cuveni cele doua sporuri in procent de 25% pentru fiecare, Curtea de Apel Timisoara neanalizand acest aspect in decizia respectiva, intrucat nu a mai analizat fondul cauzei.
Dimpotriva, ca si in decizia civila nr. 1505/3.12.2009 - in care s-a retinut ca Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu are calitate procesuala pasiva in astfel de litigii, si in decizia civila nr. 779/21.05.2009 s-a retinut, in mod corespunzator, ca Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti nu are calitate procesuala pasiva in astfel de litigii.
Faptul ca reclamantilor din dosarul nr. 8414/30/2008 li s-a acordat sporurile respective in procentele de 25% fiecare - in timp ce reclamantii nu au obtinut acest spor - este consecinta solutiilor diferite date de instantele de fond si a modului in care paratii din cele doua cauze au inteles sa atace sau nu hotararile instantelor de fond. Astfel, in dosarul nr. 8414/30/2008, instanta de fond a admis cererea reclamantilor de acordare a sporurilor respective in procent de 25% fiecare, in timp ce in prezenta cauza, instanta de fond a respins cererea reclamantilor de acordare a sporurilor respective in procent de 25% fiecare. Totodata, in timp ce in prezenta cauza reclamantii au fost cei ce au formulat recurs - determinand Curtea de Apel Timisoara sa examineze chestiunea procentelor de acordare a sporurilor in litigiu, in dosarul nr. 8414/30/2008 nu a formulat recurs angajatorul Tribunalul Timis, astfel incat nu a mai fost posibila examinarea fondului cauzei, de vreme ce s-a retinut ca Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti - in calitate de ordonator principal de credite bugetare - nu are calitate procesuala pasiva in astfel de litigii.
Cu toate acesta, reclamantii omit citarea deciziei civile nr. 1081/8.10.2009, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, in dosar nr. 8471/30/2008, prin care Curtea de Apel Timisoara a consfintit aceeasi situatie ca a reclamantilor si in cazul functionarilor publici din cadrul Curtii de Apel Timisoara, respectiv a fost admisa cererea de obligare a Curtii de Apel Timisoara la plata suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare, respingandu-se insa cererea de obligare a paratei la plata acestor sporuri in procent de 25% din salariul de baza pe considerentul ca nu exista nici o dispozitie legala care sa permita instantelor sa stabileasca un cuantum al acestor sporuri, in conditiile in care instantele nu au competenta de a stabili ele insele acest cuantum.
In acelasi context, invocarea unei pretinse favorizari a functionarilor tribunalelor din subordinea Curtii de Apel Timisoara, in comparatie cu reclamantii, functionari in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Arad, apare tot ca o eronata apreciere a unor situatii procesuale diferite (invocandu-se decizia civila nr. 470/26.03.2009, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosar nr. 2930.1/108/2008, decizia civila nr. 953/2.10.2008, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosar nr. 723/108/2008 si decizia civila nr. 703/7.05.2009, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosar nr. 8472/108/2008). Astfel, reclamantii ignora din nou faptul ca - spre deosebire de situatiile in care s-au aflat reclamantii din prezenta cauza, in care angajatorul Parchetul de pe langa Tribunalul Arad a formulat recurs la hotararea instantei de fond, ceea ce a determinat instanta de recurs sa examineze fondul litigiului - in celelalte cauze citate au formulat recurs exclusiv Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti si Ministerul Economiei si Finantelor, iar nu si angajatorii functionarilor publici respectiv Tribunalul Arad si Curtea de Apel Timisoara, astfel incat, in absenta recursurilor formulate de angajatorii, Curtea de Apel Timisoara nu a examinat fondul litigiului respectiv.
Cat priveste invocarea deciziei civile nr. 33/23.01.2008, in care Curtea de Apel Timisoara a acordat sporurile respective in procent de 25% fiecare, Curtea subliniaza ca aceasta decizie a fost pronuntata cu aproape 2 ani inainte de solutia data in cauza reclamantilor, la 3.12.2009, in conditiile in care contextul juridic s-a modificat, in sensul pronuntarii Curtii Constitutionale - prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 si nr. 820/2008, (toate fiind publicate in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008) - in sensul ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, "sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative". Tocmai in contextul pronuntarii acestor decizii de catre Curtea Constitutionala, Curtea de Apel Timisoara a retinut ca - in conditiile in care nu este reglementata modalitatea de calculare a suplimentului postului si a suplimentului gradului - eventuala cuantificare de catre instanta a acestor drepturi salariale in raport cu diverse criterii reprezinta o nesocotire a deciziei Curtii Constitutionale nr. 820/2008, in cuprinsul careia s-a retinut expressis verbis ca "instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative", astfel ca nu au nici competenta de a se substitui legiuitorului ori executivului in privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege, dar care in prezent nu este pasibil de exercitare efectiva.
Mai mult decat atat, opinia Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la acordarea suplimentului postului si suplimentului corespunzator treptei de salarizare, potrivit art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 - astfel cum a fost expusa in minuta intalnirii din 19 noiembrie 2008 organizate de Consiliul Superior al Magistraturii - Comisia de unificare a practicii judiciare a fost in sensul respingerii acestor cereri ca nefondate, aratandu-se ca "desi este prevazut in mod expres ca in compunerea salariului functionarului public, pe langa salariul de baza si sporul de vechime in munca, intra si suplimentul postului, precum si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor in discutie, limitandu-se la precizarea ca suplimentul prevazut la lit. d) din art. 31 se stabileste in raport de treapta de salarizare. Asa fiind, este evident ca stabilirea cuantumului celor doua suplimente a fost lasata de legislator in seama Administratiei a carei activitate fundamentala este aceea a organizarii legii sau a executarii in concret a legii, prin urmare este atributul exclusiv al Administratiei pentru a executa in concret dispozitiile cuprinse in art. 31 din Legea nr. 188/1999, care beneficiaza de o larga marja de apreciere, singurul criteriu avut in vedere de legislator, care obliga Administratia, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de functionari publici.
Curtea a constatat ca, in lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de catre Administratie, prin care sa fie stabilit cuantumul celor doua suplimente solicitate prin actiune de catre reclamanti, instanta nu poseda puterea juridica de a determina ea insasi intinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Administratiei, ipoteza in care ar incalca principiul separatiei puterilor in stat, consacrat in art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei".
In acelasi context, Inalta Curte de Casatie si Justitie a confirmat aceasta opinie prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, referitor la posibilitatea acordarii si cuantificarii drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare - decizie publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 880 din 16/12/2009 - in care Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat asupra dispozitiilor legale referitoare la acordarea drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, stabilind, in dispozitiv, ca "in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, stabilesc ca in lipsa unei cuantificari legale nu se pot acorda pe cale judecatoreasca drepturile salariale constand in suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare".
Chiar daca aceasta decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie este ulterioara pronuntarii deciziei civile nr. 1505/3.12.2009 - a carei lamurire se solicita in prezenta cauza - Curtea subliniaza tocmai posibilitatea modificarii contextului juridic in care instantele pronunta hotarari referitoare la aceeasi problema de drept, modificare care poate determina si schimbarea solutiilor ce pot fi pronuntare in cauze similare de catre instantele judecatoresti.
Curtea reaminteste, de altfel, ca nici Curtea europeana a drepturilor omului nu sanctioneaza revirimentul jurisprudentei, respectiv modificarile acesteia, astfel cum a statuat in hotararea data in cauza Unédic c. Frantei, 20153/04, la 18 decembrie 2008 - in care reclamanta s-a plans de incalcarea art. 6 parag. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului datorita modificarii jurisprudentei instantei supreme din Franta - Curtea europeana a drepturilor omului a retinut ca exigentele securitatii raporturilor juridice si protejarii increderii legitime a justitiabililor nu consacra un drept dobandit la o jurisprudenta constanta.
Prin urmare, raportat la motivarea deciziei civile nr. 1505/3.12.2009 a Curtii de Apel Timisoara, Curtea a respins cererea de lamurire a dispozitivului acestei decizii civile, ca nefondata.