Procedura insolventei. Contestatie la tabelul de creante. Creanta bugetara garantata. Conditii
Legea nr. 85/2006, art. 3 pct. 9, art. 73, art. 121
C. proc. fisc., art. 151
Avand in vedere ca institutia creditoare are infiintat un sechestru asupra bunurilor mobile ale debitoarei in conditiile unei executari silite reglementata de Codul de procedura fiscala, devin aplicabile prevederile art. 151 alin. (8) din acest cod, potrivit carora prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.
Articolul 149 din Legea nr. 85/2006, modificata, nu exclude evaluarea si aprecierea unor notiuni si institutii in baza unor coduri si legi, care constituie dreptul comun pentru acestea si care sunt singurele ce pot lamuri respectivele institutii, mai ales ca legea-cadru se limiteaza sa precizeze ca sunt creante garantate acele creante ale persoanelor, care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului. Daca avem de a face sau nu cu o garantie reala in beneficiul unui creditor nu se poate desprinde din continutul legii speciale a insolventei, ci se impune aprecierea in raport de alte norme, cum este, in cazul de fata, Codul de procedura fiscala, fiind vorba de o creanta bugetara.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 810 din 22 iunie 2010, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 661 din 23 martie 2010 pronuntata in dosarul nr. 4960/108/2009 Tribunalul Arad a respins contestatia la tabelul preliminar formulata de creditoarea D.G.F.P. Arad, retinand ca Legea insolventei suspenda toate actiunile pentru realizarea creantelor contra debitorului, atat cele judiciare propriu-zise si executarile silite asupra bunurilor din averea debitorului, cat si actiunile extrajudiciare. De asemenea, sunt suspendate sau oprite si masurile de indisponibilizare, fie cele asiguratorii, fie cele executorii. Dispozitiile art. 36 din lege, care reglementeaza efectul suspensiv, au prioritate la aplicare, intrucat sunt norme speciale in raport cu normele din Codul de procedura fiscala, care reprezinta norme generale in materie de executare silita a creantelor fiscale. Masurile de indisponibilizare a bunurilor urmarite in vederea vanzarii silite devin caduce la data deschiderii procedurii insolventei cata vreme executarea silita pe care o pregatesc nu mai poate fi continuata. Din moment ce efectul de garantare se naste ca urmare a instituirii masurilor de indisponibilizare, fiind un accesoriu al acestora, inseamna ca lipsirea de efecte a masurilor de indisponibilizare duce la disparitia garantiei in virtutea principiului accesorium sequitur principale. Prin urmare, sechestrul instituit prin proces-verbal de catre executorul bugetar poate supravietui dupa deschiderea procedurii concursuale doar in cazul in care, la cererea institutiei creditoare, judecatorul-sindic ar ridica efectul suspensiv de urmarire individuala, permitandu-i acesteia sa continue sau sa inceapa o urmarire individuala, in conditiile art. 39 din Legea nr. 85/2006. Cum o asemenea cerere nu a fost formulata, inscrierea creditoarei in tabelul preliminar s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale si, in consecinta, in aplicarea art. 73 alin. (3), contestatia a fost respinsa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Arad, solicitand modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii contestatiei sale si inscrierea acestei institutii in tabelul preliminar cu creanta garantata, astfel cum a cerut prin declaratia de creanta.
Prin decizia civila nr. 810 din 22 iunie 2010 pronuntata in dosarul nr. 4960/108/2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul creditoarei si a modificat sentinta comerciala nr. 661 din 23 martie 2010 a Tribunalului Arad, in sensul ca a admis contestatia formulata de institutia creditoare impotriva tabelului preliminar intocmit de lichidatorul judiciar E S.P.R.L. Arad privind pe debitoarea S.C. K S.R.L. Ineu, dispunand practicianului sa inscrie aceasta creditoare in tabel cu suma de 133.138 lei ca si creanta garantata [art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, modificata].
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca D.G.F.P. Arad are, in baza declaratiei de creanta depusa la dosarul de sindic pentru suma de 133.138 lei, calitatea de creditor necontestat in cadrul procedurii de insolventa declansata impotriva debitoarei S.C. K S.R.L. Ineu, sens in care ea a fost inscrisa in tabelul preliminar de catre lichidatorul judiciar cu o creanta bugetara, conform art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, modificata. Dat fiind faptul ca recurenta are intocmite doua procese-verbale de sechestru pentru bunuri mobile avand nr. 23610/29.09.2008 si nr. 1181/16.01.2009, aceasta a solicitat si sustinut ca este detinatoarea unei creante garantate in cuantumul aratat, ceea ce ar impune inscrierea sa in tabel sub aceasta forma, in conditiile art. 121 alin. (1) pct. 2 din acelasi act normativ.
Potrivit acestui din urma text, fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite in urmatoarea ordine: 1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24; 2. creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile. In schimb, art. 123 statueaza ca, in cazul falimentului, creantele vor fi platite in urmatoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, art. 24 si ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevazute la art. 102 alin. (4); 2. creantele izvorate din raportul de munca; 3. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii; 4. creantele bugetare; 5. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti, in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta; 6. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica; 7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii; 8. alte creante chirografare; 9. creantele subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta: a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic; b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.
Se poate observa, asadar, ca este extrem de importanta, nu numai din punct de vedere teoretic, dar mai ales practic, determinarea corecta a faptului daca o anumita creanta este sau nu garantata, indiferent daca aceasta este una bugetara, care are, si in conformitate cu art. 123 din legea-cadru, o anumita prioritate fata de alte categorii de creante (precum cele chirografare, spre exemplu), dar este devansata de altele, cum ar fi cele privind taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, art. 24 si ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevazute la art. 102 alin. (4), cele izvorate din raportul de munca ori cele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii.
Curtea retine ca argumentele din cuprinsul contestatiei la tabelul de creante formulata de catre institutia bugetara sunt intemeiate si numai in urma interpretarii si aplicarii gresite a legii judecatorul-sindic a apreciat ca se impune respingerea acesteia, intrucat el nu a tinut seama de faptul ca D.G.F.P. Arad are infiintat un sechestru asupra bunurilor mobile ale debitoarei in conditiile unei executari silite reglementata de Codul de procedura fiscala. Ca atare, devin aplicabile prevederile art. 151 alin. (8) din acest cod, potrivit carora prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun. Nu exista niciun temei pentru a nu se face aplicarea acestui text de lege, urmand a se inlatura considerentele primei instante, in sensul ca masurile de indisponibilizare a bunurilor urmarite in vederea vanzarii silite devin caduce la data deschiderii procedurii insolventei cata vreme executarea silita pe care o pregatesc nu mai poate fi continuata, iar din moment ce efectul de garantare se naste ca urmare a instituirii masurilor de indisponibilizare, fiind un accesoriu al acestora, inseamna ca lipsirea de efecte a masurilor de indisponibilizare duce la disparitia garantiei in virtutea principiului accesorium sequitur principale.
Intr-adevar, Legea insolventei stabileste, in art. 36, ca de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu exceptia cailor de atac declansate de debitor. Insa, in speta este supusa analizei evaluarea unei creante ca fiind garantata sau nu, iar indeplinirea cerintelor cu privire la valabilitatea unei garantii nu este reglementata de acest act normativ, ci potrivit dreptului comun. Ca atare, normele Codului de procedura fiscala nu sunt de inlaturat in aceasta situatie si, astfel, nu se incalca nici Decizia nr. XII/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care acorda prioritate intr-o procedura de insolventa dispozitiilor din legea speciala, intrucat, in cazul de fata, aceste dispozitii nu exista si analiza creantei garantate se face asa cum s-a precizat mai sus. Articolul 149 din Legea nr. 85/2006, modificata, se refera la completarea normelor de insolventa, in masura compatibilitatii, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului civil, Codului comercial si ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolventa, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000, insa el nu exclude evaluarea si aprecierea unor notiuni si institutii in baza unor coduri si legi, care constituie dreptul comun pentru acestea si care sunt singurele ce pot lamuri respectivele institutii, mai ales ca legea-cadru se limiteaza sa precizeze, in art. 3 pct. 9, ca sunt creante garantate acele creante ale persoanelor, care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului. Daca avem de a face sau nu cu o garantie reala in beneficiul unui creditor nu se poate desprinde din continutul legii speciale a insolventei, ci se impune aprecierea in raport de alte norme, cum este, in cazul de fata, Codul de procedura fiscala, fiind vorba de o creanta bugetara, cu atat mai mult cu cat recurenta si-a inscris creanta si la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, existand in acest sens Avizul de Garantie Initial nr. 2008 - 00009166222985 - WYG.
Nu in ultimul rand, in mod eronat a retinut tribunalul ca sechestrul instituit prin proces-verbal de catre executorul bugetar poate supravietui dupa deschiderea procedurii concursuale doar in cazul in care, la cererea institutiei creditoare, judecatorul-sindic ar fi ridicat efectul suspensiv de urmarire individuala, permitandu-i acesteia sa continue sau sa inceapa o urmarire individuala, in conditiile art. 39 din Legea nr. 85/2006. Aceasta, intrucat prevederile textului de lege aratat reprezinta o limitare a regulii suspendarii legale instituite la art. 36 din lege, in favoarea anumitor creditori, respectiv a titularilor de creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara, ori drept de retentie, de orice fel, baza teoretica a acestei posibilitati acordate creditorilor garantati, consacrata - in alte conditii - si la art. 121 alin. (3) din lege, reprezentand-o posibilitatea acordata acestora de a-si satisface creantele cu prioritate din vanzarea bunurilor afectate garantiei lor. Dar, nici intr-un caz, norma invocata nu determina, cum gresit a inteles prima instanta, pierderea garantiei pe care o confera creditorului bugetar instituirea unei sechestru asupra bunurilor mobile in conditiile art. 151 alin. (8) din Codul de procedura fiscala.
Fata de cele aratate, Curtea a constatat ca creanta institutiei recurente este una garantata, astfel ca se impunea inscrierea acesteia cu suma declarata in conformitate cu art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, modificata.