Societate comerciala pe actiuni. Tranzactie judiciara incheiata cu o alta societate in care presedintele consiliului de administratie detine functia de administrator. Conditii
Legea nr. 31/1990, republicata, art. 115, art. 1441, art. 150
Daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel, sub sanctiunea nulitatii, administratorul va putea, in nume propriu, sa instraineze, respectiv sa dobandeasca, bunuri catre sau de la societate, avand o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare.
Aceste prevederi sunt aplicabile si operatiunilor in care una dintre parti este sotul administratorului ori ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este incheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau impreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu exceptia cazului in care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte.
(Decizia civila nr. 64 din 30 martie 2010, Sectia comerciala, dr. C.B.N.)
Prin sentinta civila nr. 453 din 21 aprilie 2009 pronuntata in dosarul nr. 1031/30/2008 Tribunalul Timis a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta S.C. O S.A. Timisoara impotriva paratelor S.C. C S.A. Timisoara si S.C. T S.R.L. Galati avand ca obiect anulare act juridic.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca operatiunile de instrainare si dobandire de bunuri de la sau catre societate, despre care face vorbire art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicata, nu pot fi echivalate cu tranzactia judiciara semnata intr-un dosar, care, desi este act de dispozitie, vizeaza drepturi procesuale, in speta recunoasterea unei creante de catre parata in favoarea reclamantei, in considerarea unor raporturi comerciale derulate intre acestea, in limitele dreptului si obligatiei de reprezentare a societatii si pentru care hotararea adunarii generale nu este necesara. Desi partea reclamanta nu a indicat in mod expres in cuprinsul demersului sau, din analiza motivelor cererii, reiese ca a inteles sa critice tranzactia si prin prisma cauzei false, derivata din afirmata intentie de prejudiciere a intereselor sale. Totusi, cu toate ca sarcina probei ii revine, in considerarea prevederilor art. 1169 din Codul civil, ea nu a adus dovezi care sa confirme intentia de fraudare a intereselor sale prin incheierea actului in discutie ori ca acestea au fost prejudiciate.
Impotriva sentintei de mai sus a declarat apel reclamanta S.C. O S.A. Timisoara, solicitand schimbarea in tot a hotararii atacate si, pe fond, admiterea actiunii, astfel cum a fost ea formulata, cu motivarea ca in prezent toate titlurile in baza carora s-a desfasurat executarea silita de catre parata intimata S.C. T S.R.L. Galati au fost desfiintate irevocabil. Societatea parata a intentat actiune in justitie solicitand obligarea reclamantei la plata sumei de 469.324,96 lei, litigiul aflandu-se pe rolul Tribunalului Timis sub dosar nr. 3499/30/2007, in cadrul caruia, in vederea stingerii diferendului, cele doua intimate au depus tranzactia a carei anulare se solicita, acest act juridic continand, de fapt, indatorarea nejustificata a S.C. C S.A. fata de unul dintre actionarii sai, in scopul diminuarii patrimoniului social in mod nejustificat in detrimentul unui alt actionar. Apelanta sustine ca tranzactia s-a incheiat in vederea fraudarii intereselor sale, precum si a intereselor S.C. C S.A., fiind de retinut ca S.C. T S.R.L. este societatea al carei asociat si administrator este dl. S.C., persoana care detine si functia de Presedinte al consiliului de administratie al S.C. C S.A. Prin incheierea tranzactiei, fara a avea o decizie a consiliului de administratie, respectiva persoana a indatorat in mod fictiv societatea C S.A. in favoarea societatii detinute de catre el, pentru a-si crea un folos.
Prin decizia civila nr. 64 din 30 martie 2010 pronuntata in dosarul nr. 1031/30/2008 Curtea de Apel Timisoara a admis apelul reclamantei si a schimbat in tot hotararea tribunalului, in sensul ca a admis cererea de chemare in judecata dispunand anularea tranzactiei incheiate intre cele doua societati parate la data de 22 iunie 2007.
In considerente s-a retinut ca, in esenta, reclamanta apelanta sustine ca actul juridic intitulat "Tranzactie" si care a fost incheiat intre cele doua societati parate in scopul stingerii litigiului ce formeaza obiectul dosarului nr. 3499/30/2007 al Tribunalului Timis incalca prevederile art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, prin perfectarea acestuia fiindu-i lezate interesele, in calitate de actionar al intimatei S.C. C S.A. Timisoara, Presedintele consiliului de administratie al acestei societati, care este si administrator al celeilalte intimate - S.C. T S.R.L. -, pe care o detine impreuna cu mama sa, d-na. S.A., indatorand in mod fictiv persoana juridica in favoarea societatii detinute de familia sa, pentru a-si crea un folos material.
In schimb, parata intimata S.C. T S.R.L. Galati considera ca, raportat la dispozitiile art. 1432 din lege, in conformitate cu care consiliul de administratie reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie, in lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv acest organ reprezentand societatea prin presedintele sau, dl. S.C., in calitate de Presedinte al consiliului de administratie al intimatei S.C. C S.A. Timisoara, avea dreptul, fara nicio aprobare a adunarii generale a actionarilor sau vreo hotarare a consiliului de administratie, sa incheie in mod valabil respectivul act juridic, mai ales prin prisma faptului ca aceasta tranzactie reprezinta o recunoastere a unui debit existent in evidentele contabile ale societatii.
Incepand cu modificarea intervenita prin Legea nr. 161/2003, Legea societatilor comerciale instituie un regim strict aplicabil afacerilor fondatorilor, administratorilor sau actionarilor semnificativi cu societatea, precum si afacerilor cu societatea ale rudelor lor sau ale persoanelor juridice afiliate acestora, acest regim fiind menit a asigura protectia interesului colectiv al actionarilor si, in special, protectia actionarilor minoritari.
Spre exemplu, societatea poate dobandi de la un fondator sau actionar majoritar, intr-un interval de doi ani de la autorizarea functionarii, bunuri de valori mai mari de 10% din capitalul social, numai cu aprobarea prealabila a adunarii generale extraordinare a actionarilor, care va dispune efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunului in cauza, operatiunea urmand sa fie facuta publica prin trei formalitati de publicitate (inregistrare in registrul comertului, publicare in Monitorul Oficial, Partea a IV-a si publicare intr-un ziar de larga raspandire). Nu sunt supuse acestor restrictii actele juridice de asemenea natura care tin de activitatea curenta a societatii, cele facute din dispozitia unei autoritati sau instante ori cele efectuate in cadrul operatiunilor de bursa.
Conditia aprobarii prealabile este ceruta si in cazul actelor juridice de valoare mare intre administrator si societate. In acest caz, insa, procentul de 10% se refera la activele nete ale societatii si nu la capitalul social, exceptie facand ipoteza in care o asemenea situatie financiara nu a fost inca prezentata si aprobata (este vorba de societatile nou-infiintate), cand raportarea se va face la valoarea capitalului social subscris. Cerinta aprobarii prealabile se extinde si la rudele apropiate si la persoanele juridice afiliate ale administratorului.
Potrivit textului legal invocat de apelanta, daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel si sub rezerva dispozitiilor art. 441, sub sanctiunea nulitatii, administratorul va putea, in nume propriu, sa instraineze, respectiv sa dobandeasca, bunuri catre sau de la societate, avand o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare, in conditiile prevazute la art. 115, aceste prevederi aplicandu-se si operatiunilor de inchiriere sau leasing. Valoarea prevazuta la alin. 1 se va calcula prin raportare la situatia financiara aprobata pentru anul financiar precedent celui in care are loc operatiunea ori, dupa caz, la valoarea capitalului social subscris, daca o asemenea situatie financiara nu a fost inca prezentata si aprobata. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si operatiunilor in care una dintre parti este sotul administratorului ori ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este incheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau impreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu exceptia cazului in care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte.
Articolul 115 din acelasi act normativ statueaza ca pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare este necesara la prima convocare prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot, hotararile fiind luate cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societatii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societatii se ia cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati, in actul constitutiv putandu-se stipula cerinte de cvorum si de majoritate mai mari.
Este de mentionat ca datorita faptului ca legiuitorul arata ca art. 150 este aplicabil sub rezerva dispozitiilor art. 441, fara a face nicio distinctie intre alin. 1 si 2 ale acestui din urma text, rezulta ca nu vor fi supuse acestor prevederi operatiunile de dobandire efectuate in cadrul activitatii curente a societatii comerciale, cele facute din dispozitia unei autoritati administrative sau a unei instante judecatoresti si nici cele facute in cadrul operatiunilor de bursa.
Contrar retinerilor tribunalului si a celor afirmate de intimata S.C. T S.R.L., Curtea apreciaza ca tranzactia judiciara semnata la data de 22 iunie 2007, prin care parata S.C. C S.A. a recunoscut ca datoreaza intimatei suma de 469.324,96 lei, la care se adauga dobanda legala, obligandu-se, totodata, sa achite acest debit in termen de 90 de zile de la data pronuntarii hotararii de expedient, cade sub incidenta normei cuprinse in art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, motivat de faptul ca prin acest act juridic societatea parata nu numai ca recunoaste pretentia materiala pentru care S.C. T S.R.L. a declansat un proces comercial, dar se si angajeaza sa plateasca o suma considerabila in favoarea cocontractantului. Prin urmare, este evident ca atata timp cat valoarea obligatiei asumate depaseste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, aspect ce rezulta cu usurinta din bilantul contabil prescurtat al S.C. C S.A., document potrivit caruia la data de 31 decembrie 2006, anul financiar precedent celui in care a avut loc operatiunea, la rubrica "capitaluri-total" este trecuta suma de 84.376 lei, trebuie stabilit daca respectiva operatiune se incadreaza sau nu in ipoteza reglementata de alin. 4 al art. 150.
Potrivit certificatelor emise de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis sub nr. 2244/21.01.2010 si nr. 10638/09.03.2010 intimata S.C. T S.R.L. Galati are ca asociati pe dl. S.C., care detine 10% din partile sociale, si pe d-na. S.A., mama acestuia, care poseda restul de 90%, administrator social fiind asociatul minoritar. De asemenea, dl. S.C. este Presedintele consiliului de administratie al intimatei S.C. C S.A. Timisoara. Ca atare, cum actul juridic contestat a fost incheiat intre societatea reprezentata de dl. S.C., pe de o parte, si o societate comerciala la care aceeasi persoana este inca din data de 6 iulie 1998, pentru o perioada de 20 de ani, administrator cu puteri depline, totodata, ea detinand, impreuna cu o ruda de gradul I, toate partile sociale, niciuna dintre cele doua societati comerciale nefiind filiala celeilalte, iar operatiunea nu a fost efectuata in cadrul activitatii curente a societatii, nici din dispozitia unei autoritati administrative sau a unei instante judecatoresti si nici in cadrul tranzactiilor bursiere, instanta apreciaza ca este indeplinita ipoteza normei cuprinse in art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, pentru valabila incheiere a acestei conventii fiind imperios necesara existenta aprobarii adunarii generale extraordinare, data in conditiile art. 115, in caz contrar actul fiind lovit de nulitate, sanctiune expres prevazuta de alin. 1 al primului text de lege.
Ar mai trebui amintit doar faptul ca art. 1441 din acelasi act normativ prevede ca membrii consiliului de administratie isi vor exercita mandatul cu prudenta si diligenta unui bun administrator. Administratorul nu incalca obligatia prevazuta la alin. 1, daca in momentul luarii unei decizii de afaceri el este in mod rezonabil indreptatit sa considere ca actioneaza in interesul societatii si pe baza unor informatii adecvate. Decizie de afaceri, in sensul prezentei legi, este orice decizie de a lua sau de a nu lua anumite masuri cu privire la administrarea societatii. Membrii consiliului de administratie isi vor exercita mandatul cu loialitate, in interesul societatii, ei neavand voie sa divulge informatiile confidentiale si secretele comerciale ale societatii, la care au acces in calitatea lor de administratori, aceasta obligatie revenindu-le si dupa incetarea mandatului de administrator.
Altfel spus, in exercitarea atributiilor de conducere, administratorii se afla deseori in fata unor optiuni, fiind nevoiti sa incline spre acea solutie sau decizie care, in conformitate cu informatiile pe care le detin si pe baza judecatii lor, apare ca fiind cea mai profitabila pentru societate. Regula deciziei de afaceri reprezinta un concept potrivit caruia instantele nu pot fi chemate sa se pronunte asupra actiunilor si activitatii manageriale ale administratorilor unei societati atata timp cat nu exista acuzatii si, mai ales, dovezi ca administratorii si-au incalcat indatoririle de diligenta si de loialitate ori au procedat cu rea-credinta sau nefundamentat, lipsiti de un suport rational. Deci, instanta de judecata nu trebuie sa substituie deciziei administratorilor propriile sale notiuni potrivit carora o anumita decizie de afaceri este sau nu oportuna, atat timp cat conducerea societatii a actionat pe baza unor informatii adecvate, cu buna-credinta si cu convingerea onesta ca actiunea intreprinsa este intrutotul in interesul persoanei juridice, fara a implica vreun interes personal al administratorului, ceea ce, fara nicio retinere, nu se poate afirma despre tranzactia judiciara prin care presedintele consiliului de administratie al unei societati pe actiuni recunoaste si chiar se obliga sa plateasca o suma ce depaseste nu numai capitalul social al persoanei juridice, dar si capitalul total, catre o alta societate comerciala, detinuta de el, impreuna cu o ruda de gradul I, si al carui administrator este de cca. 10 ani.
In ceea ce priveste "exceptia" inadmisibilitatii actiunii introductive, la care face referire parata intimata in cadrul notelor de sedinta trimise la data de 22 martie 2010, Curtea constata ca ceea ce partea pare sa considere a fi o exceptie, reprezinta, in realitate, un mijloc de aparare fata de apelul declarat de reclamanta impotriva solutiei primei instante de respingere a cererii sale de chemare in judecata, care se impune a fi analizat ca atare, si pentru motivele susaratate el nu poate fi primit, iar pretinsa lipsa de temei legal a cererii in anulare cu atat mai mult cu cat norma de care se prevaleaza apelanta este indicata in toate cererile depuse de aceasta la dosar, numai expertiza extrajudiciara, din care reclamanta sustine ca ar rezulta un prejudiciu cauzat celeilalte societati intimate de catre dl. S.C., intr-adevar, in conditiile in care intimata contesta constatarile specialistului, solicitand ca proba sa fie inlaturata intrucat nu are legatura cu prezenta cauza, nu poate fi avuta in vedere de catre instanta de control judiciar. Tot astfel, se constata ca referirile intimatei la presupusa nelegala admitere de catre tribunal a cererilor de revizuire a ordonantelor continand somatia de plata a diverselor sume, solutie care a dus la anularea titlurilor executorii obtinute de S.C. T S.R.L., nu pot fi analizate in vreun fel din moment ce este vorba de hotarari judecatoresti irevocabile, cum, de altfel, o recunoaste insasi partea in cauza.