1. Societate comerciala dizolvata pentru nedepunerea situatiilor financiare anuale. Existenta unor datorii. Irelevanta
Legea nr. 31/1990, republicata, art. 237, art. 260 alin. (4)
Articolul 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 nu conditioneaza admiterea cererii de dizolvare de plata creantelor pe care diversi creditori le au impotriva societatii supuse dizolvarii.
Nu are nicio relevanta, raportat la solutia de dizolvare, faptul ca societatea comerciala are datorii fata de alte persoane fizice sau juridice, intrucat intrarea in lichidare are tocmai ratiunea de a permite creditorilor recuperarea creantelor pe care le au asupra societatii dizolvate, fie prin aplicarea regulilor lichidarii prevazute de Legea nr. 31/1990, fie in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, daca sunt intrunite conditiile cerute de acest din urma act normativ pentru declansarea procedurii insolventei.
Procedura lichidarii administrative sau, atunci cand este cazul, lichidarea judiciara creeaza creditorilor posibilitatea de a-si recupera creantele pe care le au impotriva societatii comerciale dizolvate.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1460 din 10 noiembrie 2009
Prin sentinta civila nr. 730 din 26 iunie 2009 pronuntata in dosarul nr. 3254/30/2009 Tribunalul Timis a admis cererea reclamantului O.N.R.C. Bucuresti, reprezentat prin O.R.C. de pe langa Tribunalul Timis, dispunand dizolvarea paratei S.C. G S.R.L. Timisoara, inscrierea mentiunii de dizolvare in registrul comertului si publicarea hotararii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in conditiile art. 237 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a apreciat ca cererea reclamantului este intemeiata, intrucat art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicata, statueaza ca o societate comerciala se dizolva, la cererea oricarei persoane interesate sau a Oficiului National al Registrului Comertului, daca nu a depus in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale situatiile financiare anuale sau orice alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului. In speta, parata nu a facut dovada depunerii situatiilor financiare pe anii 2005-2007 la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis. Raportat la art. 35 din Legea nr. 82/1991, republicata, care reglementeaza termene diferite, cel mai lung fiind de 150 zile de la incheierea exercitiului financiar, care coincide de regula cu anul calendaristic, termenele legale de depunere a situatiilor financiare aferente anilor 2005-2007 au fost 31 mai 2006, 31 mai 2007, respectiv 31 mai 2008, acestea nefiind respectate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta S.C. T S.R.L. Timisoara, solicitand modificarea hotararii atacate in sensul nedizolvarii paratei S.C. G S.R.L. Timisoara pentru urmatoarele motive:
In fapt, in perioada 20 noiembrie 1997-1 martie 1998 a imprumutat paratei intimate suma de 150.000 D.M., echivalentul a 78.534 euro, care trebuia restituita incepand cu data de 14 aprilie 2003. In consecinta, recurenta are impotriva societatii debitoare o creanta certa, lichida si exigibila in cuantum de 78.534 euro (echivalentul a 337.696 lei), conform imputernicii inregistrata sub nr. 772/14.04.2003, document prin care se recunoaste suma imprumutata si termenul scadent al platii acesteia. Ca urmare a faptului ca intimata S.C. G S.R.L. Timisoara are o datorie nerestituita si recunoscuta, recurenta considera ca aceasta nu poate fi dizolvata pana nu-si achita imprumutul.
Prin decizia civila nr. 1460 din 10 noiembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 3254/30/2009 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul societatii petente.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca in mod corect prima instanta a admis cererea formulata de reclamantul O.N.R.C. Bucuresti, reprezentat prin O.R.C. de pe langa Tribunalul Timis, dispunand dizolvarea paratei S.C. G S.R.L. Timisoara, raportat la prevederile art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare. Potrivit acestui text de lege, la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazul in care societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului.
Tribunalul a constatat ca parata S.C. G S.R.L. Timisoara nu s-a conformat acestei obligatii legale, in sensul ca nu a depus la registrul comertului situatiile financiare aferente anilor 2005-2007. Nerespectarea acestei obligatii legale este sanctionata de art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, prin dispunerea dizolvarii societatii comerciale aflata in culpa.
Solutia dizolvarii S.C. G S.R.L. Timisoara dispusa de prima instanta este legala si temeinica intrucat articolul amintit nu conditioneaza admiterea cererii de dizolvare de plata creantelor pe care diversi creditori le au impotriva societatii supuse dizolvarii. Nu are nicio relevanta, raportat la solutia de dizolvare, faptul ca societatea comerciala parata are datorii fata de alte persoane fizice sau juridice, intrucat intrarea in lichidare are tocmai ratiunea de a permite creditorilor recuperarea creantelor pe care le au asupra societatii dizolvate, fie prin aplicarea regulilor lichidarii prevazute de Legea nr. 31/1990, republicata, fie in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, daca sunt intrunite conditiile cerute de acest din urma act normativ pentru declansarea procedurii insolventei. Sub acest aspect, sunt relevante prevederile alin. (4) al art. 260 din Legea societatilor comerciale, care statueaza expres ca lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii in cauza.
Criticile recurentei conform carora dizolvarea unei societati comerciale este nepermisa atata timp cat datoria pe care aceasta o inregistreaza este certa, lichida, exigibila si recunoscuta de reprezentantul legal al persoanei juridice nu pot fi primite pentru ca procedura lichidarii in temeiul Legii nr. 31/1990 (asa-numita lichidare administrativa) sau, atunci cand este cazul, potrivit Legii nr. 85/2006 (lichidarea judiciara) ii creeaza posibilitatea de a-si recupera creantele pe care le are impotriva societatii comerciale dizolvate. Chiar daca textul de lege incident in cauza [art. 237 alin. (1) din Legea societatilor comerciale] arata ca "tribunalul va putea pronunta dizolvarea", aceasta formulare nu lasa instantei de judecata posibilitatea sa respinga o cerere de dizolvare atata timp cat conditiile cerute de lege pentru dizolvare sunt indeplinite.
Ratiunea dizolvarii conform articolului 237 din Legea 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, este aceea de a elimina din circuitul comercial acele societati care nu mai au activitate sau care nu indeplinesc cerintele minime pentru a fiinta. Or, atata timp cat societatea in cauza, desi a fost legal citata, nu a intreprins niciun demers pentru a-si face publice situatiile financiare anuale conform legii, prima instanta a apreciat in mod corect ca se impune dizolvarea acesteia. Imprejurarea, reala de altfel, ca alineatul 5 al art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, confera oricarei persoane interesate posibilitatea de a face recurs impotriva sentintei de dizolvare nu poate duce automat la concluzia ca recursul astfel declarat trebuie admis, admisibilitatea recursului fiind direct legata de netemeinicia si/sau nelegalitatea hotararii atacate, ceea ce nu este cazul in speta.