Uzucapiune. Lege aplicabila
Decretul-Lege nr. 115/1938, art. 27, art. 28
Inalta Curte de Casatie si Justitie, Decizia nr. 86/2007
In situatia prescriptiilor achizitive incepute sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938 si implinite dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996, actiunile in constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune in regim de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv ale Decretului-Lege nr. 115/1938.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 989 din 5 noiembrie 2009
Prin decizia civila nr. 397/24.04.2009 pronuntata in dosarul nr.198/220/2008, Tribunalul Timis a respins apelul declarat de reclamantul I.V. impotriva sentintei civile nr. 784/22.10.2008 pronuntata de Judecatoria Deta in dosarul cu acelasi numar in contradictoriu cu paratii Consiliul local si Primarul comunei P. precum si AVAS - Bucuresti, respectiv ADS - Bucuresti, avand ca obiect uzucapiune.
Prin aceasta decizie, tribunalul a confirmat si mentinut solutia instantei de fond, care a respins actiunea reclamantului in uzucapiune, pe fond, impotriva paratilor Consiliul local si Primarul Comunei P. si pe exceptia lipsei calitatii procesual pasive fata de paratii AVAS - Bucuresti, respectiv ADS - Bucuresti.
In acest sens, judecatoria a retinut ca atributiile AVAS sunt cele prev. de art.5 din OUG nr. 23/2004, iar terenul pentru care a solicitat reclamantul sa i se constituie drept de proprietate parata nu a detinut cu nici un titlu terenul identificat cu nr. cad. Cc 376.
In aceeasi masura, nu exista calitate procesuala pasiva nici pentru Agentia Domeniilor Statului intrucat aceasta institutie exercita atributii in numele Statului , potrivit art. 4 din Legea nr. 268/2001.
Prima instanta a retinut in continuare, pe fondul pricinii, ca reclamantul nu a fost in masura sa dovedeasca exercitarea unei posesii utile asupra terenului, in conditiile Decretului-Lege nr. 115/1938 aplicabil in speta, intrucat acesta a cumparat la o licitatie, de la SCA o serie de constructii, nu insa si terenul aferent.
In privinta terenului, judecatoria a constatat ca atat reclamantul, cat si antecesorul in drepturi au avut doar o detentie precara asupra sa, nefiind identificat proprietarul tabular; pentru terenurile aflate in extravilanul localitatilor s-a instituit in conditiile Legii nr. 18/1991 republicata o procedura speciala in vederea constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate, iar pentru categoria de terenuri precum cea din speta nu s-au finalizat inca nici lucrarile cadastrale.
Aceasta sentinta a fost apelata de catre reclamant, acesta sustinand ca i-a fost incalcat dreptul la aparare intrucat prima instanta i-a respins cererea de efectuare a unei expertize, ceruta cu scopul identificarii proprietarului parcelei de teren care face obiectul cauzei.
In al doilea rand , fara sa mai conteste retinerea lipsei calitatii procesual pasive a AVAS Bucuresti, apelantul a aratat totusi ca ADS ar calitate procesuala pasiva deoarece parcela cu nr.cad. Cc 376 se afla in proprietatea ADS.
In sfarsit, apelantul-reclamant a sustinut ca in mod gresit prima instanta a retinut ca nu s-a facut dovada posesiei utile in termenul prevazut de lege pentru a uzucapa si aceasta si pentru faptul ca judecatoria nu a stabilit corect cadrul procesual si nici nu a administrat in mod corespunzator probele care sa ateste indeplinirea conditiilor prescriptiei achizitive.
Tribunalul a apreciat ca apelul reclamantului este neintemeiat, retinand ca tema pretentiilor reclamantului si a probatiunii poarta asupra dobandirii dreptului de proprietate, prin prescriptie achizitiva - uzucapiune - asupra parcelei cu nd.cad Cc 376.
Parcela in discutie a facut parte din fostele IAS-uri, fiind in proprietate statului anterior anului 1989 si este nerelevant cine a exercitat posesia sau administrarea. Aceasta, intrucat cele trei constitutii din 1948, 1952 si din 1965 consacrasera transformarea structurii statului si dreptului roman, la acea epoca nemaiexistand domeniu public sau privat al statului, ci doar "fondul unic al proprietatii socialiste de stat", art.7 din Constitutia anului 1965 statuand ca terenurile din fondul funciar de stat sunt imprescriptibile si inalienabile.
Prin urmare, aceste bunuri imobile erau supuse exigentelor art. 1844 C.civ., care la randul sau statueaza ca nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, prin natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert, astfel ca terenul este scos din sfera de aplicare a uzucapiunii.
Tribunalul a mai adaugat ca in prezent se face distinctie intre domeniul public si cel privat al statului, cel din urma fiind supus prescriptiei achizitive, indiferent de titular, adica fie stat, fie unitatile sale administrativ teritoriale, numai ca domenialitatea a primit consacrare legala abia prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 si apoi Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, modificata prin Legea nr. 215/2001, alaturi de normele existente in Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Astfel fiind, termenul de prescriptie achizitiva a inceput sa curga in speta in anul 1990, acesta ramanand insa subsumat conditiei ca imobilul litigios sa fi apartinut si sa apartina domeniul privat si nu public al statului ori al unei autoritati administrativ - teritoriale. Cum, in speta, parcela litigioasa se afla in anul 1990 in patrimoniul fostelor IAS-uri, devine ingaduita si concluzia ca aceasta facea domeniul de reglementare al Legii fondului funciar nr. 18/1991. Acest aspect este confirmat suplimentar de faptul ca imobilele edificate pe aceasta parcela au fost vandute la licitatie publica, fiind cumparate de reclamantul - apelant in anul 2000, iar pentru ca acesta sa devina eventual proprietar si al terenului aferent constructiilor agricole cumparate, avea deschisa o alta cale procedurala pentru a-si apropria parcela, nicidecum calea uzucapiunii.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen, reclamantul.
Reclamantul a sustinut ca instanta de apel a omis sa se pronunte asupra primului motiv de apel, referitor la incalcarea de catre instanta de fond a dreptului la aparare, prin aceea ca nu i s-a permis administrarea probei cu expertiza tehnica pentru identificarea parcelei de teren aferenta constructiilor cumparate si care facea obiectul cererii de uzucapiune.
In al doilea rand, s-a reprosat primelor doua instante ca au interpretat gresit normele legale incidente, atunci cand au retinut ca reclamantul nu ar fi facut dovada indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru a uzucapa, iar aceasta se datoreaza inclusiv incalcarii dreptului sau de a propune si administra probe, si aceasta echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei, sanctionabila cu casare cu trimitere spre rejudecare.
Curtea, analizand recursul declarat de catre reclamant, prin prisma motivelor de fapt si de drept invocate, cu aplicarea dispozitiile art. 299 si urm. C. proc. civ. raportat la art. 312 C. proc. civ., va constata ca acesta este neintemeiat, in cauza nefiind incidente motive care sa atraga modificarea deciziei recurate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In acest sens, a constatat ca temeiul de drept al actiunii reclamantului, intemeiata pe prescriptia achizitiva in regim de carte funciara este reprezentat de dispozitiile art.27 si 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, aplicabil in Banat, pentru prescriptiile incepute inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1995.
Astfel, norma incidenta enuntata indica conditiile limitative si restrictive prin care se poate uzucapa in regim de carte funciara, statuand ca aceasta se poate realiza in cazul cand s-au inscris fara cauza legitima drepturi reale care pot fi dobandite in temeiul uzucapiunii; ele vor ramane valabil dobandite, daca titularul dreptului le-a posedat cu buna-credinta, potrivit legii, timp de 10 ani (art.27) sau situatia in care cel ce a posedat un bun nemiscator in conditiunile legii, timp de 20 ani, dupa moartea proprietarului inscris in cartea funciara, va putea cere inscrierea dreptului uzucapat.
De asemenea, va putea cere inscrierea dreptului sau cel ce a posedat un bun nemiscator in conditiunile legii, timp de 20 ani, socotiti de la inscrierea in cartea funciara a declaratiunii de renuntare la proprietate- (art.28).
Acestea sunt singurele modalitati de uzucapa in regim de carte funciara si, raportat la conditiile concrete ale spetei, chiar si prin jonctiunea posesiilor, reclamantul nu putea si nu poate invoca in favoarea sa normele privind dobandirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Acesta fiind temeiul de drept al actiunii reclamantului, primele instante au constatat in mod justificat ca acesta nu indeplineste conditiile pentru a uzucapa, chiar daca disp.art.27-28 din Decretul - Lege nr. 115/1938 s-ar interpreta prin coroborare cu dispozitiile art. 1844 C. civ, cata vreme terenul din litigiu a fost in afara circuitului juridic civil pana in anul 1990.
Pornind de la aceste constatari in deplin acord cu modul in care trebuie interpretate normele indicate mai sus, Curtea a constatat ca primele doua instante nu au incalcat dreptul la aparare si la un proces echitabil al reclamantului-recurent si astfel, au realizat si o interpretare corecta a art.201 C.pr.civ., atunci cand au decis ca efectuarea unei expertize tehnice judiciare este inutila in cauza, cata vreme situatia de CF, alaturi de titlurile prezentate instantelor au reliefat clar regimul juridic al parcelei cu nr. cad. Cc376, care nu permite reclamantului sa invoce in favoarea sa normele prescriptiei achizitive.