Contestatie in anulare speciala. Conditii de admisibilitate
C.proc.civ., art. 318
Motivele contestatiei in anulare speciale sunt expres si limitativ prevazute de art. 318 C.proc.civ.
Nemultumirea partii de modul in care a fost motivata decizia contestata nu poate duce la deschiderea contestatiei in anulare, cale extraordinara de atac de retractare, intr-un al caz decat cele limitativ aratate de art. 317 C.proc.civ. (lipsa de procedura si necompetenta instantei) si art. 318 C.proc.civ. (greseala materiala si omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).
A da posibilitatea partilor de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea de modul in care a fost solutionata pricina si s-au stabilit raporturile litigioase dintre parti, ar insemna sa se deschida acestora dreptul de a provoca rejudecarea caii de atac, lucru care nu poate fi acceptat in actualul sistem al procedurii civile, in care aceasta cale extraordinara de atac tinde la anularea unei hotarari nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta, ci pentru motivele expres prevazute de lege.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 585 din 14 aprilie 2009
Prin decizia civila nr. 274/R din 19 februarie 2009 pronuntata in dosarul nr. 5466/30/2007 Curtea de Apel Timisoara a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a debitoarei S.C. I S.A. Timisoara, invocata de intimata creditoare S.C. P S.A. Timisoara si, in consecinta, a respins recursul societatii debitoare declarat impotriva sentintei comerciale nr. 190 din 31 ianuarie 2008 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 5466/30/2007.
Pentru a hotari astfel Curtea a retinut ca, in prima instanta, judecatorul-sindic a admis in parte cererea societatii creditoare si a dispus inscrierea sa in tabelul preliminar al creantelor cu suma de 3.001.180 lei reprezentand chirie datorata si de 462.399 lei penalitati de intarziere, obligatii pecuniare ce ar reveni debitoarei in temeiul contractului de inchiriere nr. 2/10.06.2005. Impotriva respectivei hotarari a declarat recurs in nume propriu debitoarea S.C. I S.A. Timisoara, reprezentata de cei doi administratori. Aceasta societate se afla in procedura insolventei declansata la 16 februarie 2006 in dosarul nr. 6607/30/2006, iar de la aceasta data capacitatea sa de a sta in justitie este valorificata de anumite persoane prevazute expres de Legea insolventei. Potrivit art. 20 din acest act normativ, administratorul judiciar are, printre atributiile sale pe care le exercita in calitate de subiect de drept distinct de personalitatea juridica a debitoarei, si pe aceea de a verifica creantele si atunci cand este cazul, de a formula obiectiuni la acestea, precum si de a intocmi tabele de creanta. Aceste atributii nu se exercita de catre administratorul judiciar ca reprezentant al debitoarei, ci in nume propriu, evocand legitimitate subiectivala proprie, inclusiv in cazul introducerii unor actiuni, cereri sau contestatii in fata instantei de judecata. In mod asemanator, Legea nr. 85/2006 prevede in dreptul art. 18 alin. 2 atributiile administratorului special, atributii care se exercita in nume propriu de catre administrator, iar nu ca reprezentant al debitoarei. Printre aceste atributii, in orice caz, nu este prevazuta si aceea de a declara recurs in calitate de reprezentant al debitoarei cu privire la o cerere care este data in prerogativa exclusiva a administratorului judiciar. Din examenul cererii de recurs se poate constata ca aceasta a fost formulata de debitoarea S.C. I S.A. Timisoara, aflata in insolventa, iar nu asa cum o prevad expres dispozitiile art. 20 alin. 1 lit. k) din actul normativ mentionat, de catre administratorul judiciar al debitoarei, in nume propriu.
Impotriva deciziei de mai sus a formulat contestatie in anulare debitoarea S.C. I S.A. Timisoara, prin administrator special S.M. si administrator judiciar M I.P.U.R.L. Timisoara, solicitand anularea hotararii atacate si reluarea judecatii de la cel mai vechi act de procedura efectuat in vederea pronuntarii unei noi decizii neviciate.
Prin decizia civila nr. 585 din 14 aprilie 2009 pronuntata in dosarul nr. 283/59/2009 Curtea de Apel Timisoara a respins contestatia in anulare formulata de debitoare impotriva deciziei civile nr. 274/R din 19 februarie 2009 a aceleiasi curti de apel.
In considerente instanta a retinut ca societatea contestatoare si-a intemeiat contestatia in anulare pe dispozitiile art. 317-321 din Codul de procedura civila, fara a arata in mod expres in care caz s-ar incadra cererea formulata, doar din examinarea petitiei sale putandu-se deduce ca cererea se fundamenteaza pe art. 318, si anume "hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare".
Primul motiv prevazut de art. 318 - dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale - are in vedere erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecatii si care au avut drept consecinta darea unei solutii gresite. Este vorba deci, despre acea greseala pe care a comis-o instanta de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata. Legea are in vedere greseli materiale cu caracter procedural care au condus la pronuntarea unei solutii eronate, in aceasta categorie intrand greselile comise prin confundarea unor date esentiale ale dosarului. Sunt greseli materiale, in sensul art. 318, respingerea recursului ca tardiv in raport cu data inregistrarii la instanta, desi din plicul atasat la dosar rezulta ca recursul a fost depus recomandat la oficiul postal inauntrul termenului de recurs, anularea recursului ca netimbrat cu toate ca la dosar se gasea chitanta de plata a taxei de timbru, anularea gresita a recursului ca fiind facut de un mandatar fara calitate, desi la dosar se afla procura data reprezentantului partii etc. Cu alte cuvinte, textul amintit vizeaza greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata, ceea ce contestatoarea incearca sa obtina.
A da posibilitatea partilor de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea de modul in care a fost solutionata pricina si s-au stabilit raporturile litigioase dintre parti, ar insemna sa se deschida acestora dreptul de a provoca rejudecarea caii de atac, cum in mod corect a aratat si intimata, lucru care nu poate fi acceptat in actualul sistem al procedurii civile, in care aceasta cale extraordinara de atac tinde la anularea unei hotarari nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta, ci pentru motivele expres prevazute de lege. Numai o greseala materiala esentiala, care a determinat o solutie eronata, poate fi invocata pe calea contestatiei in anulare, ceea ce nu este cazul in speta referitor la aspectul invocat de contestatoare privitor la faptul ca in mod eronat instanta de control judiciar a retinut ca societatea debitoare nu are calitatea procesuala de a formula, in nume propriu, prin administratorul special si administratorul judiciar, recurs impotriva sentintei tribunalului prin care judecatorul-sindic a admis o contestatie la tabelul preliminar al creantelor intocmit de practician.
Pentru o apreciere completa a motivului de contestatie in anulare prevazut de art. 318 teza finala din Codul de procedura civila este imperios necesar sa se faca distinctie intre motive si argumente. Textul legal are in vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive aratate in mod expres si limitativ de art. 304 din Codul de procedura civila), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate intotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care il sprijina. Cu alte cuvinte, contestatia in anulare este inadmisibila in cazul in care instanta de recurs a inteles sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unui motiv de recurs, pentru a raspunde printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reprosa omisiunea de a cerceta motivul. In speta, instanta de recurs a aratat foarte clar care sunt considerentele pentru care a gasit ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a debitoarei recurente invocata de creditoarea intimata este intemeiata.
Imprejurarea ca contestatoarea nu este multumita de modul in care a fost solutionata respectiva exceptie si motivata decizia contestata nu poate duce la deschiderea contestatiei in anulare, cale extraordinara de atac de retractare, intr-un al caz decat cele limitativ aratate de art. 317 din Codul de procedura civila (lipsa de procedura si necompetenta instantei) si art. 318 din acelasi cod (greseala materiala si omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare). Ea tinde la anularea unei hotarari definitive si irevocabile nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta, ceea ce incearca contestatoarea sa obtina in speta, ci pentru ca s-au savarsit erori materiale in legatura cu anumite forme procedurale.
Pe de alta parte, simpla imprejurare ca prin incheierea de sedinta din 11 decembrie 2008 instanta de recurs a redeschis dezbaterile pentru a pune in discutia contradictorie a partilor aflate in litigiu exceptiile invocate de creditoarea intimata prin intampinare nu poate atrage admiterea contestatiei in anulare de fata deoarece Codul de procedura civila, prin art. 151, permite instantei sa repuna pricina pe rol daca se impun noi lamuriri. De altfel, redeschiderea dezbaterilor a fost dispusa tocmai pentru a asigura pe deplin exercitiul dreptului la aparare al debitoarei recurente. Nu in ultimul rand, interpretarea data de contestatoare normei cuprinsa in art. 305 din acelasi cod este una eronata, acest text neinterzicand invocarea unei exceptii de fond, peremtorii (dirimante) si absolute in recurs.
In consecinta, avand in vedere ca prin hotararea atacata instanta de control judiciar nu a savarsit vreo eroare materiala cu caracter procedural si nici nu a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, aspectele invocate de contestatoare neindeplinind conditiile legale de admisibilitate prevazute de art. 318 din Codul de procedura civila, instanta a respins contestatia in anulare formulata de contestatoarea S.C. I S.A. Timisoara.