Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii. Reabilitarea
C.pen., art. 72, art. 133 alin. (1)
Conform art. 133 alin. (1) C.pen., reabilitarea face sa inceteze decaderile, interdictiile, precum si incapacitatile ce decurg din condamnare. Asadar, deoarece reabilitarea este o cauza care inlatura consecintele condamnarii, rezulta ca infractiunea ce a facut obiectul condamnarii din care s-a reabilitat inculpatul, nu poate fi retinuta ca o circumstanta pentru aplicarea unei pedepse viitoare, intr-un cuantum mai ridicat, intr-o alta cauza penala.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 238/R din 5 martie 2009
Prin sentinta penala nr. 2049 din 03.09.2008 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 6121/325/2008, in temeiul art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, l-a condamnat pe inculpatul I.M.N., la o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica care depaseste limita legala.
In baza art. 71 alin. (2) C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), teza II- b C.pen.
In baza art. 81 C.pen. a fost suspendata conditionat executarea pedepsei principale pe o perioada de 4 ani, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 C.pen.
Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca in data de 29.06.2007, in jurul orelor 09,00, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de inmatriculare TM-40-CEX pe str. Aleea Ghirodei din Timisoara dupa ce a consumat bauturi alcoolice, concentratia in sange fiind peste limita admisa de lege.
Potrivit buletinului de analiza toxicologica a alcoolemiei nr. 605/A eliberat de IML Timisoara, la ora 10,05 inculpatul a avut in sange o imbibatie alcoolica de 1,10 ‰ iar la ora 11,05 valoarea alcoolemiei acestuia a fost 1,00‰.
S-a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala constituie infractiunea prevazuta de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea judiciara a pedepsei si a modalitatii de executare, prima instanta a avut in vedere criteriile generale prescrise de art. 72 C.pen., in special gradul de pericol social al faptei, modul si imprejurarile concrete ale comiterii acesteia, precum si persoana inculpatului, a pozitiei procesuale in fata organelor judiciare.
Astfel, in ceea ce priveste infractiunea de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala", prevazuta si pedepsita de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu inchisoare de la 1 la 5 ani, prima instanta a apreciat ca pedeapsa de 2 ani inchisoare este o sanctiune corespunzatoare gradului de pericol social concret al infractiunii, precum si periculozitatii autorului care a mai incalcat normele privind circulatia pe drumurile publice si chiar daca pentru condamnarea anterioara a intervenit reabilitarea, aceasta cauza de inlaturare a consecintelor unei condamnari nu inlatura si circumstantele privind persoana faptuitorului, circumstante care in speta denota lipsa de constiinta si vointa a inculpatului fata de starea de pericol generata de asemenea fapte.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul I.M.N., solicitand admiterea acestuia, desfiintarea hotararii Judecatoriei Timisoara, retinerea circumstantelor atenuante si aplicarea prevederilor art. 81 C.pen., intrucat a avut un comportament sincer pe tot parcursul procesului penal.
Prin decizia penala nr. 349/A din 12.12.2008, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6121/325/2008, in baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, impotriva sentintei penale 2049 din 03.09.2008 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr. 6121/325/2008.
Analizand hotararea apelata in raport cu motivele de apel invocate, instanta de apel a constatat ca apelul este nefondat.
S-a considerat ca la individualizarea juridica a pedepsei, prima instanta a avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 C.pen., indeosebi gradul de pericol social al faptei savarsite, precum si persoana inculpatului care persista in savarsirea unor fapte de aceeasi natura, motiv pentru care nu a facut aplicarea art. 74-76 C.pen.
Impotriva deciziei penale nr. 349/A/12.12.2008 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6121/325/2008 din 26.09.2008 a declarat recurs in termenul legal inculpatul I.M.N., inregistrat pe rolul Curtii de Apel Timisoara sub nr. 6121/325/2008 din 27.01.2009, solicitand desfiintarea deciziei penale nr. 349/A/12.12.2008 a Tribunalului Timis si a sentintei penale nr. 2049/03.09.2008 a Judecatoriei Timisoara si rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs cu pronuntarea unei hotarari mai usoare.
In motivarea recursului, inculpatul a aratat ca nu au fost luate in calcul doua elemente care ar fi putut constitui circumstante atenuante (respectiv comportamentul sincer din timpul procesului penal si motivul, factorul determinant in savarsirea infractiunii, motiv extern vointei sale si fara de care infractiunea nu ar fi existat), in schimb s-a luat in calcul, in defavoarea inculpatului, circumstanta personala referitoare la o infractiune savarsita in trecut, pentru care intervenise reabilitarea.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si a celor analizate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C.proc.pen., Curtea a constatat ca recursul este fondat sub aspectul aplicarii de catre prima instanta a unei pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal.
Din probatoriul administrat rezulta, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca inculpatul recurent a comis infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala prevazuta de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 aprobata cu modificari si completari si republicata prin Legea nr. 49/2006, retinuta in sarcina sa.
Astfel, sub acest aspect, declaratiile sale din faza de urmarire penala si din faza judecatii se coroboreaza cu procesul-verbal de constatare a infractiunii, cu declaratiile martorilor.
Prima instanta si instanta de apel au apreciat in mod corect ca fapta a fost comisa de catre inculpat cu vinovatie si ca prezinta pericolul social al unei infractiuni, intrunind elementele constitutive ale infractiunii retinute in actul de sesizare a instantei.
In privinta sanctiunii, se observa ca pedeapsa principala a fost aplicata in cuantum de 2 ani, in limitele prevazut de lege (de la 1 la 5 ani).
Referitor la individualizarea executarii pedepsei inchisorii, se constata ca in mod corect s-a dispus suspendarea conditionata a executarii, vazandu-se lipsa vreunei condamnari mai mari de 6 luni inchisoare care sa nu fie dintre cele prevazute de art. 38 C.pen. si aprecierea ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
Curtea observa ca prima instanta a individualizat in mod corect si pedepsele accesorii, interzicand inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C.pen. pe durata pedepsei inchisorii si suspendand apoi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii pedepsei inchisorii, deoarece prin savarsirea infractiunii pentru care a fost condamnat inculpatul devine nedemn sa fie ales in autoritatile publice sau in functii elective publice ori sa ocupe o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
Recursul inculpatului este fondat insa sub aspectul aplicarii de catre prima instanta a unei pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal.
Potrivit art. 72 alin. (1) C.pen., la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Prima instanta a aplicat o pedeapsa gresit individualizata in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal, respectiv fata de criteriul persoanei infractorului.
Astfel, Judecatoria a aplicat pedeapsa intr-un cuantum superior minimului special motivand doar prin aceea ca, desi pentru condamnarea anterioara a intervenit reabilitarea, aceasta denota lipsa de constiinta si vointa a inculpatului fata de starea de pericol generata de asemenea fapte.
Conform art. 133 alin. (1) C.pen., reabilitarea face sa inceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare.
Din cuprinsul acestui text de lege rezulta in mod neindoielnic ca vointa legiuitorului este in sensul ca reabilitarea constituie mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat, pe plan juridic, in societate.
Asadar, deoarece reabilitarea este o cauza care inlatura consecintele condamnarii, fapta pentru care a intervenit reabilitarea nu poate fi retinuta ca o circumstanta pentru aplicarea unei pedepse viitoare intr-un cuantum mai ridicat.
Curtea a apreciat ca in cauza aplicarea unei pedepse in cuantumul minim prevazut de lege este suficienta pentru indreptarea faptuitorului, avand in vedere circumstantele concrete ale savarsirii faptei (lipsa evenimentelor rutiere, nivelul alcoolemiei - 1,10 ‰ la prima proba, la circa o ora de la momentul depistarii in trafic; 1,00‰ la a doua proba, la circa doua ore de la momentul depistarii in trafic) si conduita procesuala sincera a inculpatului (atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata).
Fata de aceste considerente, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. a fost admis recursul declarat de inculpatul I.M.N. impotriva deciziei penale nr. 349/A/12.12.2008 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6121/325/2008 din 26.09.2008, au fost casate in latura penala, in parte, decizia penala recurata si sentinta penala nr. 2049/03.09.2008 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 6121/325/2008 din 14.04.2008 si, rejudecandu-se cauza, au fost reduse pedeapsa principala aplicata inculpatului de la 2 ani inchisoare la 1 an inchisoare si, in consecinta, in temeiul art. 82 alin. (1) C.pen., si termenul de incercare al suspendarii conditionate de la 4 ani la 3 ani, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale.