Disjungerea actiunii principale de cererea reconventionala. Nelegalitate
C.proc.civ., art. 120 alin. (1)
Potrivit art. 120 alin. (1) din Codul de procedura civila "cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala, iar conform aliniatului 2 al aceluiasi articol "cand insa numai cererea principala este in stare de a fi judecata, instanta o poate judeca deosebit".
Textul legal mai sus citat instituie regula potrivit careia actiunea principala si cererea reconventionala se judeca impreuna, astfel incat, in cazul in care intre cele doua cereri exista o stransa legatura, iar ele se judeca separat, solutia disjungerii este nelegala.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 227/R din 12 martie 2009
Prin Decizia civila nr. 894 din 4 decembrie 2008, Tribunalul Timis a respins apelurile declarate de paratii R.G. N.M. si R.L. impotriva Sentintei civile nr. 624 din 10 iunie 2008 a Judecatoriei Sannicolau-Mare in contradictoriu cu reclamantii J.A. si J.M.
In consecinta, Tribunalul a confirmat hotararea primei instante, care a admis actiunea reclamantilor si a dispus evacuarea paratilor din imobilul inscris in CF nr. 1986 Comlosul Mare, disjungand cererea reconventionala formulata de parati avand ca obiect pretentii si drept de retentie.
Pentru a hotari astfel, ambele instante au retinut ca cererea principala a fost in stare de judecata, iar pentru solutionarea cererii reconventionale este necesara administrarea de probe, respectiv proba testimoniala si proba cu expertiza tehnica, astfel incat, in mod justificat, in temeiul art. 120 alin. (2) C.proc.civ., trebuia disjunsa actiunea principala de actiunea reconventioanla.
In ceea ce priveste fondul litigiului, instantele au avut in vedere ca reclamantii sunt proprietari tabulari ai imobilului in litigiu iar antecontractul de vanzare-cumparare, prin care sustin paratii ca au cumparat imobilul de la reclamanti a fost reziliat si constatat nul prin alte doua hotarari judecatoresti.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii N.M., R.L. si R.G., solicitand, in principal, modificarea in tot a hotararii recurate si respingerea actiunii in evacuare, iar in subsidiar, casarea ambelor hotarari si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, unde cererea reconventionala a fost suspendata, pe considerentul ca dosarul de fond a fost inaintat spre solutionare instantei de apel.
In motivarea cererii de recurs, reclamantii recurenti au invocat dispozitiile art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 si 312 C.proc.civ., sustinand ca hotararea atacata este total gresita, prin aceea ca instanta de apel a interpretat gresit cererea reconventionala, in sensul ca aceasta nu are ca obiect numai pretentiile solicitate, ci se refera expres la stabilirea si constatarea dreptului de retentie, pana la plata contravalorii investitiilor efectuate.
Recurentii au mai invederat ca sunt posesorii imobilului in litigiu, din care se solicita evacuarea si au facut cheltuieli pentru repararea si modernizarea lui, ceea ce le confera dreptul de a retine si a pastra acest bun pana la dezdaunarea lor, iar instanta de apel nici nu se refera cu ocazia solutionarii apelului la dreptului lor de retentie, consacrat prin dispozitiile art. 1619 C.civ.
Totodata, au sustinut ca, prin disjungerea cererii reconventionale de cererea principala, prima instanta a incalcat insasi notiunea dreptului de retentie, precum si dispozitiile art. 1444 C.civ., conform carora locatarii nu pot fi dati afara mai inainte de a fi dezdaunati de catre locator.
Prin Decizia civila nr. 227 din 12 martie 2009, in temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 si 312 alin. (3) C.proc.civ. a admis recursul paratilor, a casat decizia recurata, a admis apelul paratilor si a desfiintat hotararea primei instante cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru considerentele ce in continuare sunt enuntate.
Intr-adevar, prin cererea reconventionala paratii-reclamanti reconventionali au invocat dreptul de retentie, alaturi de petitul privind despagubirea lor pentru investitiile efectuate la imobil.
Dreptul de retentie, reglementat expres de dispozitiile Codului civil, pentru unele raporturi juridice (art. 1444 si art. 1619), are o aplicare mai larga, fiind recunoscut oricarui detinator al unui bun, ca un drept real de garantie, atunci cand exista o datorie in legatura cu bunul a carui restituire se cere.
Or, art. 120 alin. (1) C.proc.civ. instituie regula potrivit careia "cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala", iar in speta de fata exista o stransa legatura, indisolubila, intre actiunea principala in evacuare si cererea reconventionala, pentru despagubiri si drept de retentie, astfel incat pentru o buna administrare a justitiei se impune a fi judecate impreuna.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat, prin disjungerea actiunii principale de actiunea reconventionala, prima instanta a adus atingere dreptului de retentie insusi, invocat prin cererea reconventionala.