Procedura insolventei. Anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor. Conditii.
Legea nr. 64/1995, republicata - art. 60, art. 61 alin. (1) lit. c)
Legea nr. 85/2006 - art. 79 , art. 80 alin. (1) lit. c)
In temeiul dispozitiilor art. 61 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicata si modificata (actualmente art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006) administratorul judiciar poate introduce la tribunal actiune pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor, prin acte incheiate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate (atat a debitorului, cat si a tertului) de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile.
Partile contractante cu rea-credinta au incheiat actul contestat, in dauna intereselor creditorilor, cu finalitatea diminuarii masei active a debitoarei si a obtinerii unui avantaj injust de catre acestea, toate partile implicate in aceasta operatiune juridica aflandu-se in legaturi de stransa rudenie si cunoscand situatia societatii debitoare, paratii fiind la momentul incheierii actului soti, iar S.C.A. era fiica acestora, ceea ce denota stransa legatura dintre acestia si interesul comun ca bunul in litigiu sa revina in proprietatea paratilor, in detrimentul creditorilor societatii, reaua-credinta fiind dovedita si de imprejurarea ca parata, coproprietara a imobilului, este si asociata societatii debitoare.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
decizia civila nr. 537/R din 14 mai 2007
Prin sentinta civila nr. 124/16.01.2007 pronuntata in dosarul nr. 247/30/2006 al Tribunalului Timis judecatorul sindic a respins actiunea formulata de administratorul judiciar al debitoarei S.C. "V" S.R.L. - S.C.P. I S.P.R.L. impotriva paratilor S.I., S.A. si S.C. "V." S.R.L. avand ca obiect anularea actului de rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare nr. 2109/11.06.2002 al imobilului situat in loc. T constand in teren cu casa S+P+E+M., apreciind ca in speta nu au fost incalcate prevederile art. 79 si 80 alin. 1 lit. c) din Legea 85/2006, deoarece actul nu a fost incheiat cu intentia de a sustrage bunuri de la urmarire. In acest sens, prima instanta a retinut ca imobilul este proprietatea privata a paratilor S.I. si S.A., din verificarea actelor de constituire a S.C. "V." S.R.L. reiesind ca el nu a constituit un aport in natura la infiintarea acestei persoane juridice, ci a fost cumparat de societate prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2109/11.06.2002 de la familia S, din pretul stabilit - 47.946 U.S.D fiind achitata doar suma de 30 U.S.D., situatie in care, fata de neindeplinirea obligatiei principale de achitare a pretului stabilit prin contract, este temeinica hotararea luata privitor la incheierea actului de rezolutiune a vanzarii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs administratorul judiciar solicitand modificarea sentintei atacate, iar pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata, aratand, in esenta, ca prin actul de rezolutiune contestat au fost incalcate prevederile art. 79 si 80 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, deoarece acesta a fost incheiat cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile, din analiza amanuntita a actului de rezolutiune putandu-se lesne observa ca partile contractante, in mod vadit de rea-credinta, au realizat un concert fraudulos, in dauna intereselor creditorilor, cu finalitatea diminuarii masei active a debitoarei si a obtinerii unui avantaj injust de catre acestea.
Prin decizia civila nr. 537/R din 14 mai 2007 pronuntata in dosarul nr. 247/30/2006 Curtea de Apel Timisoara a admitand recursul administratorului judiciar, a modificat sentinta civila nr. 124/16.01.2007 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 247/30/2006 in sensul ca a admis cererea reclamantei S.C.P. I S.P.R.L., in calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. "V." S.R.L., in contradictoriu cu paratii S.I. si S.A., dispunand anularea actului de rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare nr. 2109/11.02 2002 autentificat sub nr. 687/20.02 2004 de B.N.P. C.M.E. avand ca obiect imobilul situat in loc. T compus din casa si teren in suprafata de 2.851 mp.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca in mod gresit judecatorul sindic a respins actiunea formulata de reclamanta retinand ca imobilul in litigiu a fost proprietatea paratilor S.A. si S.I. si ca in cauza rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare ar fi legala.
Instanta de control judiciar a constatat ca imobilul a fost proprietatea privata a paratilor, imprejurare ce rezulta din extrasele C.F. de la dosar, si ca nu a constituit un aport in natura la infiintarea S.C. "V." S.R.L., ci a fost cumparat de societate prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2109/11.06.2002 de la parati, fiind achitata la data incheierii conventiei suma de 30 U.S.D. din pretul stabilit la 47.946 U.S.D., urmand ca restul de pret sa fie platit, in functie de posibilitatile financiare ale societatii cumparatoare, pana la 11.06.2004.
Pentru indeplinirea obiectului de activitate al societatii debitoare, avand in vedere ca o parte dintre asociati aveau o societate de constructii, respectiv S.C. "E." S.R.L., la data de 11.06.2002 a fost incheiat intre debitoare, reprezentata prin P.L., pe de o parte, si paratii S.I. si S.A., pe de alta parte, contractul de vanzare-cumparare nr. 2109/11.06.2002 autentificat de notarul public M.D. prin care bunul imobil proprietatea paratilor a intrat in patrimoniul societatii, S.C. E S.R.L. urmand sa execute lucrarile de amenajari interioare si instalatii pentru transformarea unei case familiale in pensiune, la imobil fiind efectuate lucrari in valoare de 145.871 U.S.D. Datorita insa unor neintelegeri aparute, asociatii de la firma de constructii s-au retras din S.C. "V." S.R.L., sens in care au fost incheiate actul aditional nr. 23/04.12.2003, contractul de cesiune de parti sociale si hotararea Adunarii Generale din 4.12.2003, prin care se specifica expres faptul ca: "societatea, prin asociatii ramasi, se obliga sa achite c/v lucrarilor de constructii catre S.C. "E." S.R.L. in suma de 145.871 U.S.D.". In consecinta, asociati ai societatii debitoare au ramas S.A. si S.C.A., acestia asumandu-si in mod expres obligatia de despagubire a fostului asociat persoana juridica cu suma mentionata reprezentand lucrari de constructii la imobilul in litigiu.
Prin actul de rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare nr. 2109/11.02.2002 autentificat sub nr. 687/20.02.2004 de B.N.P. C.M.E., incheiat intre S.C. "V." S.R.L., reprezentata prin S.C.A., pe de o parte, si S.I. si S.A., pe de alta parte, de comun acord s-a rezolutionat contractul de vanzare-cumparare amintit, actul fiind intocmit la notarul public M.D.
In prezent, debitoarea S.C. V S.R.L. se afla sub incidenta Legii nr. 85/2006, procedura insolventei fiind deschisa sub imperiul Legii nr. 64/1995, republicata, prin sentinta civila nr. 729/PI/27.06.2006 pronuntata in dosarul nr. 915/COM/S/2005 al Tribunalului Timis, ulterior constituindu-se dosarul de sindic nr. 103/S/2006, in calitate de administrator judiciar fiind desemnata reclamanta S.C.P. I S.P.R.L., care a formulat prezenta actiune in anulare.
Curtea apreciaza ca, asa cum a sustinut si reclamanta, prin actul de rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare incheiat la 20.02.2004 au fost incalcate prevederile art. 60 si art. 61 alin.1 lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicata, actualmente art. 79 si 80 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, deoarece actul a carui anulare se cere a fost incheiat cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile.
Astfel, in temeiul dispozitiilor art. 61 alin. 1 lit. c (actualmente art. 80 alin. 1 lit. c), administratorul judiciar poate introduce la tribunal actiune pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor, prin acte incheiate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate (atat a debitorului, cat si a tertului) de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile. Aceste dispozitii se coroboreaza cu cele ale art. 60 din Legea nr. 64/1995, republicata (actualmente art. 79 din Legea nr. 85/2006), potrivit carora lichidatorul poate introduce la tribunal actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de catre debitor in dauna drepturilor creditorilor in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Din analiza amanuntita a actului de rezolutiune care face obiectul litigiului rezulta ca partile contractante, cu rea-credinta, au incheiat acest act, in dauna intereselor creditorilor, cu finalitatea diminuarii masei active a debitoarei si a obtinerii unui avantaj injust de catre acestea. Astfel, toate partile implicate in aceasta operatiune juridica se aflau in legaturi de stransa rudenie si cunosteau situatia societatii debitoare, in sensul ca aveau cunostinta de creanta S.C. E S.R.L. fata de debitoare si de imprejurarea ca, prin scoaterea imobilului in litigiu din proprietatea societatii, datoriile catre creditoare nu vor mai fi achitate, fapt ce s-a si intamplat ulterior, debitoarea intrand in procedura insolventei la cererea acestei creditoare, care nu a mai reusit sa-si incaseze creanta, desi lucrarile de constructii au fost efectuate chiar la imobilul in cauza.
Paratii S.A. si S.I. erau la momentul incheierii actului atacat soti, iar S.C.A. era fiica acestora, ceea ce denota stransa legatura dintre acestia si interesul comun ca bunul in litigiu sa revina in proprietatea paratilor, in detrimentul creditorilor S.C. "V." S.R.L. Reaua-credinta a partilor contractante este dovedita si de imprejurarea ca parata S.A., coproprietara a imobilului, este si asociata societatii debitoare, fapt care denota ca ambele parti contractante au avut intentia de a sustrage bunul amintit de la urmarirea silita de catre creditori. De altfel, ulterior intocmirii actului de rezolutiune, S.C.A. s-a retras din societate, iar S.A. a devenit asociat unic al debitoarei, aceasta constituind un motiv in plus de rea-credinta, tinand cont de legatura de rudenie existenta intre cele doua, prima fiind fiica celei din urma.
In cauza nu putea fi vorba despre o rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare atata timp cat plata pretului trebuia facuta pana la data de 11.06.2004, deci obligatia de plata nu era scadenta la data incheierii actului a carui anulare se solicita, in consecinta neputandu-se vorbi despre o neexecutare a obligatiilor contractuale de catre S.C. "V." S.R.L.
Rezolutiunea unui act juridic reprezinta sanctiunea care intervine in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor asumate de partile actului respectiv. Este adevarat ca, in prezenta cauza, s-a achitat la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare (11.06.2002) numai suma de 30 U.S.D. din pretul total de 47.946 U.S.D., insa partile acestui contract au prevazut ca diferenta de pret urmeaza a fi achitata in functie de posibilitatile financiare ale societatii cumparatoare pana la data de 11.06.2004.
In aceste conditii, daca partile au incheiat o vanzare pe credit, deci daca s-a stabilit un termen pentru plata pretului, la scadenta cumparatorul, potrivit principiului indivizibilitatii platii prevazut de art. 1101 C. civ., trebuie sa plateasca datoria in intregime. In cazul de fata, scadenta nu era implinita, deci paratii nu puteau cere plata pretului si nici nu puteau invoca nerespectarea acestei obligatii de catre S.C. "V." S.R.L. inainte de data de 11.06.2004. De asemenea, chiar in situatia in care s-ar accepta ca nu s-ar fi executat aceasta obligatie, in caz de neplata a pretului in conditiile stipulate, potrivit dispozitiilor Codului civil, vanzatorul are la dispozitie mai multe mijloace juridice: 1) executarea silita a obligatiei de plata; 2) exceptia de neexecutare; 3) actiunea in rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare.
Actiunea in rezolutiunea conventiei de vanzare pentru neplata pretului este judiciara, fapt care rezulta din prevederile art. 1365 C. civ: “daca cumparatorul nu plateste pretul, vanzatorul poate cere rezolutiunea vanzarii". Asa cum s-a decis si in practica judiciara sanctiunea nerespectarii obligatiei de a plati pretul consta in facultatea acordata vanzatorului de a cere fie executarea, fie rezolutiunea contractului pe cale judiciara (T.M.B., sectia III civila, dec. nr. 586/1992, in Culegere de practica judiciara pe anul 1992, p. 96). Este adevarat ca partile ar fi avut posibilitatea inserarii in contractul de vanzare-cumparare a unor pacte comisorii exprese, prin care, in caz de neexecutare de obligatii, sa intervina rezolutiunea conventionala a vanzarii, insa in contractul de vanzare-cumparare din 11.06.2002 nu s-a prevazut un asemenea pact comisoriu.
Mai mult, partile au prevazut ca in cazul in care cumparatoarea nu achita pana la termenul scadent final diferenta de pret sa se treaca la executarea silita, deci chiar ele nu au avut in vedere posibilitatea rezolutiunii conventionale a contractului in caz de neexecutare, ci aceea a executarii silite.
In acest conditii, in nici un caz partile actului a carui anulare se cere in prezenta cauza nu puteau, avand in vedere si circumstantele spetei, respectiv interesul acestora de a frauda creditorii S.C. V S.R.L. si faptul ca scadenta obligatiei de plata a pretului nu se implinise, sa dispuna rezolutiunea contractului printr-un act incheiat pro causa la notar, conditiile rezolutiunii trebuind sa fie supuse cenzurii instantei judecatoresti.