Natura juridica a deciziei angajatorului de revocare din functie a unui salariat cu functie de conducere, incadrat in temeiul unui contract individual de munca.

Natura juridica a deciziei angajatorului de revocare din functie a unui salariat cu functie de conducere, incadrat in temeiul unui contract individual de munca.
      
      Codul muncii, art. 1, art. 58 alin. (1), art. 61 alin. (2),  art. 62, art. 78 alin. (1),
      art. 267
      Anexa 1 la H.G. nr. 625 /1998, art. 13 lit. e), art. 15 lit. c)
      
     Deoarece art. 13 lit. e) si art. 15 lit. c) si d) din Anexa 1 la H.G. nr. 625/1998 se refera la "revocare", fara a defini acest termen si fara a reglementa o procedura de revocare din functie, incetarea contractului individual de munca al personalului de conducere al Autoritatii Rutiere Romane, poate avea loc doar in cazurile si in conditiile reglementate de art. 58 si urmatoarele din Codul muncii.
     Decizia angajatorului de revocare a unei persoane din functia de director al Autoritatii Rutiere Romane pentru nerespectarea unei obligatii asumate prin contractul individual de munca, prevazuta si de contractul colectiv de munca la nivel de unitate, are natura juridica a unei decizii de sanctionare disciplinara, fiind incidente dispozitiile art. 61 lit. a) din Codul muncii, intrucat sanctiunea revocarii nu este reglementata de Codul muncii si nici de H.G. nr. 625/1998.
      
Curtea de Apel Timisoara, sectia conflicte de munca si asigurari sociale,
decizia civila nr. 391 din 8 mai 2007
      
     Prin sentinta civila nr.203/12.02.2007, Tribunalul Caras-Severin a admis actiunea civila formulata de reclamantul R.V. impotriva paratei A.R.R., a dispus anularea Deciziei nr. 1032/03.08.2006, emisa de parata, si a obligat parata la plata drepturilor banesti cuvenite petentului, conform art. 78 alin. 1 din Codul muncii, incepand cu data de 03.08.2006 si pana la data pronuntarii hotararii:12.02.2007.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca decizia contestata s-a emis cu incalcarea dispozitiilor art.62 alin.1 si art.267 alin.2 din Codul muncii, deoarece angajatorul nu a efectuat cercetarea disciplinara si nu a ascultat angajatul, astfel incat sunt incidente prevederile art.267 alin.1 si art.78 din Codul muncii.
     Parata A.R.R. a formulat recurs impotriva acestei sentinte, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii recurate si mentinerea Deciziei nr. 1032/03.08.2006, emisa de catre ea.
     In motivarea cererii de recurs se arata ca sentinta atacata a fost data cu aplicarea gresita a legii, ca urmare a faptului ca, in speta, nu sunt incidente prevederile art. 78 alin. 1 si art. 267 din Codul muncii, ci cele ale art.1 alin. 2 din Codul muncii coroborate cu dispozitiile art. 13 lit. e si art. 15 lit. c din Regulamentul de Organizare si Functionare al A.R.R., cuprins in anexa 1 la H.G. nr. 625/1998, deoarece prin decizia contestata s-a dispus revocarea reclamantului din functia de conducere, iar nu concedierea sa.
     Pe de alta parte, instanta de fond nu a retinut existenta starii de incompatibilitate intre calitatea de angajat / salariat al A.R.R. a reclamantului si cea de administrator la un operator de transport, imprejurare ce atrage incidenta prevederilor art.25 alin.3 din contractul colectiv de munca la nivel de A.R.R. pe anul 2006, lit.M pct.3 lit.a din contractul individual de munca nr.701/19.04.2005 si art.II pct.3 din Actul aditional nr.2 la contractul individual de munca nr.701/19.04.2005, incheiate intre parti.
     Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea a apreciat ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
     Conform contractului individual de munca nr.701/19.04.2005, incheiat intre reclamant si parata, reclamantul a fost angajat in functia de Director al Directiei Investitii si Administrativ din cadrul A.R.R. pe o perioada nedeterminata, cu incepere de la data de 19.04.2005.
     Prin decizia nr.1032/03.08.2006, emisa de  Directorul General al A.R.R.,   s-a dispus revocarea reclamantului din functia de director al Directiei Investitii si Administrativ, cu incepere de la data de 03.08.2006.
     Aceasta decizie a fost emisa in temeiul: art. 15 lit. a si c din Regulamentul de Organizare si Functionare al A.R.R. Bucuresti; punctului nr. 5 al Planului de masuri din Raportul Corpului de Control al Ministrului nr. CC/737/27.06.2006, aprobat de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, care prevede revocarea din functia de director a reclamantului pentru incalcarea prevederilor art.25 alin.3 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul A.R.R., respectiv incompatibilitatea cu calitatea de salariat al A.R.R.; Hotararii nr. 8/31.07.2006 a Consiliului de Conducere al A.R.R. si Ordinului Ministrului Transportului, Constructiilor si Turismului nr. 1156/28.06.2006.
     Art.1 alin. 1 din Codul muncii prevede ca: "prezentul cod reglementeaza totalitatea raporturilor individuale si colective de munca, modul in care se efectueaza controlul alicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii".
     Conform art.1 alin.2 din Codul muncii, dispozitiile acestuia se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu constituie dispozitii specifice derogatorii.
     H.G. nr.625/1998 reglementeaza modul de organizare si functionare a  Autoritatii Rutiere Romane, cuprinzand in Anexa 1 si Regulamentul de Organizare si Functionare al acesteia. Prin urmare, aceasta hotarare de guvern nu reprezinta o lege speciala de reglementare a raporturilor de munca ale salariatilor Autoritatii Rutiere Romane, pentru a fi incidente dispozitiile art. 1 alin. 2 din Codul muncii.
     Pe de alta parte, doar art. 13 lit. e si art. 15 lit. c si d din Anexa 1 la HG nr. 625/1998 se refera la "revocare", fara a defini acest termen si fara a reglementa o procedura de revocare din functie, astfel incat sustinerea recurentei ca, in speta, sunt aplicabile dispozitiile speciale derogatorii de la prevederile Codului muncii, reglementate de articolele sus - mentionate din H.G. nr. 625/1998, este nefondata, atata timp cat reclamantul a avut un raport juridic de munca cu parata, nascut din contractul individual de munca nr. 701/19.04.2005.
     Pe cale de consecinta, incetarea contractului individual de munca al reclamantului putea avea loc doar in cazurile si in conditiile reglementate de art. 58 si urmatoarele din Codul muncii.
     Potrivit art. 61 lit. a din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.
     Decizia contestata s-a intemeiat pe punctul 5 al Planului de masuri din Raportul Corpului de Control al Ministrului nr. CC/737/27.06.2006, aprobat de Ministrul Transporturilor, Comertului si Turismului, care recomanda revocarea reclamantului din functia de director pentru incalcarea dispozitiilor art.25 alin.3 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul Autoritatii Rutiere Romane.
     Art.25 alin.3 din acest contract colectiv de munca dispune ca nu poate fi angajata si nu poate indeplini calitatea de salariat al Autoritatii Rutiere Romane persoana care: este administrator al unui operator de transport, scoala de conducatori auto; este desemnata sa conduca activitatea de transport rutier la o firma al carei obiect principal de activitate este transportul rutier sau desfasoara activitatea de taximetrie, indiferent de natura acesteia.
     Prin decizia contestata s-a dispus, de catre angajator, incetarea unilaterala a contractului individual de munca al reclamantului, astfel incat sunt aplicabile dispozitiile art.58 alin.1 din Codul muncii, conform carora: "concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului".
     Avand in vedere cele aratate mai sus, in mod legal si temeinic, instanta de fond a calificat decizia contestata ca fiind o decizie de sanctionare disciplinara a reclamantului, pentru incalcarea prevederilor art. 25 alin. 3 din contractul colectiv de munca la nivel de A.R.R. pe anul 2006, lit. M pct. 3 lit. a din contractul individual de munca nr. 701/19.04.2005 si art. II pct. 3 din Actul aditional nr. 2 la contractul individual de munca nr. 701/19.04.2005, incheiate intre parti, chiar daca s-a dispus revocarea din functie a reclamantului si nu concedierea, atata timp cat sanctiunea revocarii nu e reglementata de Codul  muncii si nici de H.G. nr. 625/1998.
     Pe cale de consecinta, decizia contestata trebuia emisa cu respectarea dispozitiilor art.62 coroborate cu cele ale art. 263 - 268 din Codul muncii.
     In speta, nu s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila reglementata de art.267 Cod procedura civila, salariatul nefiind convocat in conditiile art. 267 alin. 2 din Codul muncii, astfel incat, in mod corect, prima instanta a apreciat ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta, conform art. 267 alin. 1 Cod procedura civila, ceea ce atrage aplicabilitatea si a prevederilor art. 78 din Codul muncii.
     Critica recurentei referitoare la faptul ca instanta de fond nu a retinut existenta starii de incompatibilitate intre calitatea reclamantului de angajat /salariat al Autoritatii Rutiere Romane si cea de administrator la un operator de transport este nefondata, deoarece ea vizeaza aspecte de fond, referitoare la temeinicia si legalitatea deciziei de concediere disciplinara, ce nu puteau fi analizate in conditiile in care instanta de fond a apreciat ca decizia este lovita de nulitate absoluta.
     Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.