Legea nr. 272/2004. Instituirea plasamentului. Reintegrarea copilului in familie. Interesul superior al copilului. Determinare.

Legea nr. 272/2004. Instituirea plasamentului. Reintegrarea copilului in familie. Interesul superior al copilului. Determinare.
      
      
      Legea nr. 272/2004 - art. 5 alin. 2, art. 6 lit. d, art. 31, art. 8 alin. 2, art. 22, art. 30, art. 33, art. 39, art. 54 alin. 3
      Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale - art. 8
      
     Potrivit art. 5 alin. 2, art. 6 lit. d si art. 31 din Legea nr. 272/2004, parintii au raspunderea principala pentru cresterea si dezvoltarea copilului lor.
     De asemenea, potrivit art. 8 alin. 2 si art. 30 si 33 din aceeasi lege, copilul are la randul sau dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acest drept facand posibil exercitiul dreptului la viata familiala, consacrat de art. 22 din lege si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
     Potrivit dispozitiile art. 39 din lege, protectia alternativa trebuie asigurata copilului care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea parintilor sai, sau care pentru protejarea intereselor sale nu poate fi lasat in grija parintilor. Aceasta protectie include alaturi de tutela si adoptie si masurile de protectie speciala, intre care si plasamentul.
     Pe de alta parte, potrivit art. 54 alin. 3 din lege, obiectivele planului individualizat de protectie a copilului trebuie sa acorde prioritate reintegrarii copilului in familie si, numai daca acest fapt  nu este posibil, plasamentului in familia extinsa, aceste obiective stabilindu-se cu consultarea obligatorie a parintilor si a membrilor familiei largite.
     Din analiza dispozitiilor legale amintite, rezulta ca interesul superior al copilului este de a fi crescut si educat de parintii sai, plasamentul fiind o masura cu caracter exceptional si temporar.
      
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, Sectia civila - completul specializat pentru cauze de familie si minori, decizia nr. 484 F din 15 mai 2007
      
     Prin decizia civila nr. 484 F din 15 mai 2007 Curtea a admis recursul declarat de paratii L. K. O. si L. K. E. P. impotriva sentintei civile nr. 3067 din 24 noiembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 2293/30/2006 a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
     Curtea a retinut ca prin sentinta civila nr. 3067 din 24 noiembrie 2006 Tribunalul Timis, a admis actiunea principala formulata de reclamanta D. G. A. S. P. C. Timis impotriva paratilor L. K. O. si L. K. E. P., precum si cererea de interventie in interesul reclamantei, formulata de intervenientii A. M. si A. C.
     S-a dispus incetarea masurii plasamentului in regim de urgenta privind pe copilul L. K. A. A. si instituirea masurii plasamentului la familia A. M. si A. C. incepand cu data pronuntarii hotararii si pana la luarea unei alte masuri de protectie a acestuia. Totodata, s-a dispus delegarea exercitiului drepturilor si indeplinirii obligatiilor parintesti privind persoana copilului in favoarea familiei A., iar in ce priveste bunurile acestuia in favoarea Presedintelui Consiliului Judetean Timis.
     Instanta a retinut ca prin actiunea ce i-a fost adresata, reclamanta D. G. A. S.  P. C. Timis a solicitat in contradictoriu cu paratii L. K. O. si L. K. E. P. revocarea masurii plasamentului copilului L. K. A. A. de la asistentul maternal profesionist M. M. si instituirea plasamentului la familia A. M. si A. C., cu delegarea exercitiului drepturilor si indeplinirii obligatiilor parintesti, conform art. 38 lit. a si d si art. 62 al. 4 din Legea  nr. 272/2004.
     Reclamanta a motivat ca minorul a fost parasit de mama imediat dupa  nastere, motiv pentru care a  fost plasat in regim de urgenta la asistentul maternal profesionist M. M.
     Reclamanta a identificat-o ulterior pe mama copilului, iar ca urmare s-a intocmit actul de nastere al copilului. De asemenea, a aratat ca mama copilului a declarat ca nu sotul ei este tatal copilului ci numitul A. R. T., cu care traieste in concubinaj de cativa ani, urmand sa fie facute demersurile pentru stabilirea corecta a  filiatiei fata de tata, familia A. fiind presupusii bunici ai copilului.
     In drept, a invocat dispozitiile art. 38 lit. a si b si art. 58 - 63 din Legea nr. 272/2004.
     Prin intampinare paratii au solicitat admiterea primului capat de actiune si respingerea celui de a-l doilea, aratand ca doresc sa-l creasca pe copil in familia lor, intrucat au conditii morale si materiale, iar luarea din familie reprezinta o situatie de exceptie.
     In cauza au formulat cerere de interventie accesorie in favoarea reclamantei intervenientii A. M. si A. C., cerere ce  a fost admisa in principiu la termenul din 13.10.2006, conform art. 52 C. pr. civ.
     Intervenientii au sustinut ca minorul este lipsit de un mediu familial, fiind abandonat in maternitate de mama lui, care, pentru a nu fi identificata, si-a indicat o identitate falsa si care, dupa ce a fost identificata, a aratat ca tatal copilului este fiul lor , cu care a convietuit timp de 2 ani si jumatate inainte de nasterea copilului.
     Au mai aratat ca parata a invocat simptome de amnezie, insa a fost dusa la maternitate de catre intervenienti si fiul lor pentru stabilirea identitatii copilului dupa ce cazul a fost mediatizat.
     De asemenea, au mai aratat ca parata a fost initial de acord ca minorul sa fie crescut de ei si ca aceasta are frecvente stari depresive, reactii violente si manifestari epileptice.
     Analizand cererile in raport de probele administrate in cauza, instanta a retinut in fapt ca minorul L. K. A. A. s-a nascut la 5.05.2006 si a fost abandonat de mama sa parata L. K. E. P., care si-a indicat un nume fals, acela de S. A. M., asa cum ulterior a recunoscut prin declaratia autentificata sub nr. 841 din 29 mai 2006.
     Copilul are ca tata pe paratul L. K. O., care este sotul mamei sale, iar conform declaratiilor date reclamantei, paratii au recunoscut ca tatal biologic al copilului este numitul A. R. T. si au fost de acord ca minorul sa fie plasat in familia intervenientilor A.
     A mai retinut ca doar in urma mediatizarii cazului in ziarul Evenimentul Zilei  parata a acceptat sa faca demersuri pentru stabilirea identitatii reale a copilului si intocmirea actului de nastere al acestuia.
     In urma evaluarii psiho-sociale a familie paratilor s-a constatat ca parata nu a putut dovedi afectiunile invocate, de tumoare cerebrala si afectiuni hepatice.
     S-au mai retinut imprejurarile in care parata a dat nastere copilului, respectiv declaratiile acesteia prin care si-a ascuns adevarata identitate, precum si investigatiile facute pentru identificarea ei.
     Tribunalul a mai retinut ca raportul contine date ce atesta o posibila sarcina anterioara a paratei, precum si faptul ca aceasta a nascut in clandestinitate si nu se cunoaste ce s-a intamplat cu acel copil.
      A retinut, de asemenea, ca raportul intocmit de reclamanta concluzioneaza ca nu este oportun ca minorul sa fie reintegrat in familia parintilor, ci sa fie dat in plasament in familia intervenientilor, care au conditii materiale indestulatoare si ii pot oferi un mediu familial optim pentru crestere si educare.
     Tribunalul a retinut ca si martorii audiati in cauza au relevat comportamentul bizar si contradictoriu al paratei, care nu a recunoscut sarcina si a invocat diverse afectiuni, pe care insa nu le-a  putut dovedi cu acte medicale, precum si faptul ca aceasta a mai avut o nastere.
     Tribunalul a apreciat astfel ca datorita faptului ca este necesara observarea psihologica si medicala timp mai indelungat a familie paratilor, precum si evaluarea aptitudinilor parentale ale acestora, reintegrarea copilului in familia parintilor este in prezent riscanta si se impune revocarea plasamentului de la asistentul maternal profesionist si instituirea plasamentului copilului in familia intervenientilor.
     Impotriva sentintei au declarat recurs in termen paratii L. K. O. si L. K. E. P., solicitand casarea ei.
     In motivarea recursului arata ca in mod gresit copilul in cauza, in varsta de 9 luni, a fost dat in plasament familie intervenientilor, cata vreme au conditii optime pentru cresterea si ingrijirea acestuia.
     In acest sens, arata ca s-au incalcat flagrant dispozitiile legale din dreptul intern si international potrivit carora copilul trebuie crescut in familia sa.
     Au mai aratat ca din actele medicale si din celelalte probe administrate in cauza rezulta ca au capacitate parentala pentru cresterea copilului.
     Paratii solicita efectuarea unei expertize psihiatrice in ce o priveste pe parata, pentru determinarea gradului de discernamant al acesteia, proba solicitata de reclamanta si care este absolut necesara pentru solutionarea cauzei.
     In subsidiar, au solicitat modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii in ce priveste plasamentul la familia intervenientilor.
     In drept au invocat dispozitiile art. 3041, 304 pct. 9 si 312 alin. 3 C. pr. civ.
     In recurs s-a depus raportul intocmit de reclamanta la data de 22 ianuarie 2007privind evaluarea psiho-sociala a familiei paratilor, precum si un alt raport intocmit de aceasta la data de 7 mai 2007 si foaia de externare medicala a paratei.
     Analizand recursul declarat de parati in raport de criticile formulate si de motivele invocate, Curtea a apreciat ca este intemeiat dupa cum urmeaza:
     potrivit art. 5 alin. 2, art. 6 lit. d si art. 31 din Legea nr. 272/2004, parintii au raspunderea principala pentru cresterea si dezvoltarea copilului lor.
     De asemenea, potrivit art. 8 alin. 2 si art. 30 si 33 din aceeasi lege, copilul are la randul sau dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acest drept facand posibil exercitiul dreptului la viata familiala consacrat de art. 22 din lege si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, denumita in continuare Conventie.
     Potrivit dispozitiile art. 39 din lege, protectia alternativa trebuie asigurata copilului care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea parintilor sai, sau care pentru protejarea intereselor sale nu poate fi lasat in grija parintilor. Aceasta protectie include alaturi de tutela si adoptie si masurile de protectie speciala, intre care si plasamentul.
     Pe de alta parte, potrivit art. 54 alin. 3 din lege, obiectivele planului individualizat de protectie a copilului trebuie sa acorde prioritate reintegrarii copilului in familie si numai daca acest fapt  nu este posibil plasamentului in familia extinsa, aceste obiective stabilindu-se cu consultarea obligatorie a parintilor si a membrilor familiei largite.
     Din analiza dispozitiilor legale amintite rezulta ca interesul superior al copilului este de a fi crescut si educat de parintii sai, plasamentul fiind o masura cu caracter exceptional si temporar.
     In cauza, are relevanta si varsta foarte frageda a copilului, ce impune ca acesta sa fie ingrijit de mama sa, fiind stabilit din punct de vedere medical si psihologic cu caracter de  notorietate ca prezenta mamei este absolut necesara alaturi de copilul sau de varsta frageda.
      In cauza Curtea are a reanaliza nu numai probele administrate la prima instanta, ci si datele oferite de cele doua rapoarte suplimentare, intocmite dupa pronuntarea sentintei recurate, rapoarte care iau in considerare prioritatea reintegrarii copilului in familia paratilor, motiv pentru care sunt analizate conditiile oferite de acestia, precum si rezultatele evaluarilor psihologice.
     Concluziile raportului intocmit de reclamanta la 22 ianuarie 2007 atesta ca atat familia paratilor cat si familia intervenientilor au posibilitatea cresterii si ingrijirii copilului, insa nu se pronunta in ce priveste calitatile parentale ale parintilor si propun ca pentru determinarea gradului de discernamant la paratei sa se efectueze o expertiza medico-legala. Aceasta recomandare a fost formulata de reclamanta si prin raportul intocmit la 24 iulie 2006 si depus la filele 52-61 din dosarul primei instante, in sprijinul acesteia invocandu-se necesitatea lamuririi imprejurarilor legate de ascunderea sarcinii, ascunderea identitatii, abandonarea copilului, posibilitatea existentei unor nasteri anterioare si abandonarea acelor copii.
     Avand in vedere ca paratii au solicitat reintegrarea copilului in familie, reclamanta a procedat la reevaluarea situatiei acestora si la sprijinirea exercitarii de catre parata a dreptului de a mentine relatii personale cu copilul.
     Ca urmare, in recurs s-a depus un nou raport de evaluare a situatiei copilului, raport intocmit la 7 mai 2007.
     Raportul mentioneaza ca parata manifesta interes pentru copil, care pe toata durata vizitei relationeaza cu aceasta, ca parata incearca sa se implice in hranirea copilului, il insoteste la plimbare, iar in urma acestor vizite intre mama si copil s-a simtit o apropiere mai mare.
     De asemenea, mentioneaza ca intervenientii nu sunt de acord cu programul de relatii firesti solicitat de parata si nu admit prezenta paratului, cu toate ca li s-a adus la cunostinta caracterul temporar si de exceptie al plasamentului.
     Relevanta in acest sens este informatia cuprinsa in raport , potrivit careia intervenientii au fost de acord ca parata sa-l viziteze pe copil in data de 5 mai 2007, cand implinea un an, timp de 15 minute.
     In concluzie, raportul arata ca parata dispune de conditiile socio-economice in vederea cresterii si educarii copilului ei, si,ca urmare a programului de vizita, intre aceasta si copil s-a creat o relatie de apropiere si interes, iar conflictul permanent dintre familia intervenientilor si parata afecteaza dezvoltarea copilului intr-un mediu armonios.
     Curtea constata astfel ca probele administrate in cauza nu sunt edificatoare pentru a se concluziona daca este in interesul superior al copilului in cauza sa fie reintegrat in familia parintilor sai, ori sa fie dat in plasament intervenientilor.
     In acest sens apreciaza ca este concludenta si pertinenta efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru determinarea gradului de discernamant al paratei si lamurirea din punct de vedere medical a imprejurarilor in care aceasta  a fost capabila sa acuze afectiuni nereale, cu implicatii in ce priveste discernamantul ei, sa ascunda sarcina, sa-si ascunda identitatea, sa-l abandoneze pe copil, sa fie de acord cu plasamentul acestuia si apoi sa revina si sa solicite reintegrarea copilului in familia sa. Aceasta evaluare medicala a paratei se impune, avand in vedere ca desi principial parintii poarta raspunderea principala pentru cresterea si educarea copilului lor, este evident ca numai parintii responsabili datoreaza o astfel de raspundere.
     Curtea reitereaza ca ceea ce primeaza in cauza este interesul superior al copilului si dreptul acestuia de a fi crescut de parintii sai, in raport cu care trebuie sa dezvolte o viata familiala.
     In acest sens trebuie valorificata jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, denumita in continuare Curtea, consacrata in aplicarea art. 8 din Conventie in ce priveste dreptul la viata de familie.
     Curtea a decis ca din momentul si datorita insasi imprejurarii nasterii sale, intre copil si parintii sai exista o legatura constitutiva de viata de familie, pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decat in circumstante exceptionale (a se vedea Hotararea din 21 iunie 1998 in cauza Berrehab contra Olandei ).
     Instanta europeana a mai decis ca legaturile personale dintre parinte si copilul sau reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile care impiedica asemenea relatii reprezinta o ingerinta in dreptul la viata familiala (a se vedea Hotararea din 13 iulie 2000 in cauza Elsholz contra Germaniei).
     Intr-o alta cauza, Curtea a decis ca pentru un copil, faptul de a trai impreuna cu parintii sai reprezinta o componenta fundamentala a vietii de familie, iar plasamentul reprezinta in sine o ingerinta in viata familiala a acestora (a se vedea Hotararea din 16 sept 1999 in cauza Buscemi contra Italiei).
     Curtea a decis, de asemenea, ca in sensul art. 8 din Conventie, dreptul parintilor de a fi luate masuri urgente si efective in vederea reunirii cu copilul lor impune obligatia autoritatilor la masuri destinate la a-i reuni chiar si atunci cand plasamentul la terte persoane s-a facut cu acordul parintilor.
     Totusi, Curtea a decis ca este posibil uneori ca reunirea unui parinte cu copilul sau, care a trait timp semnificativ cu alte persoane, sa nu se poate face automat, ci sa impuna luarea unor masuri pregatitoare, natura si intinderea acestora fiind determinata de circumstantele cauzei, iar intelegerea si cooperarea partilor fiind un factor deosebit de important. A mai subliniat ca trebuie luate in considerare drepturile, libertatile si interesele tuturor partilor in cauza, insa in mod special trebuie avut in vedere interesul superior al copilului si dreptul acestuia la viata de familie.
      Curtea apreciaza ca in cauza se impune astfel completarea probelor cu expertiza medico-legala psihiatrica si un nou raport de evaluare a situatiei familiei paratilor, ca urmare a continuarii vizitelor efectuate de parati si cu luarea in considerare a concluziilor expertizei medico-legale psihiatrice.
     Curtea recomanda de asemenea, recurgerea la procedura medierii, avand in vedere ca partile in cauza sunt in conflict, conflict care dauneaza interesului copilului in cauza si dreptului acestuia la un mediu familial in care sa aiba parte de dragoste, intelegere si armonie, procedura in cadrul careia au posibilitatea sa inteleaga mai bine continutul raporturilor in care se afla, si sa-i asume responsabilitatile fata de copilul in cauza. 
     Intrucat in recurs, potrivit art. 305 C. pr. civ., nu este permisa administrarea probei cu expertiza medico-legala, Curtea apreciaza ca potrivit art. 129 alin. 4 C. pr. civ., instanta de fond nu a tinut seama de indatorirea legala de a starui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinicie si legale, sens in care nu a ordonat toate probele necesare, in conditiile in care atat reclamanta, cat si parata au solicitat efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice.
     De aceea, Curtea apreciaza ca sustinerile paratilor in recurs in ce priveste nelegalitatea si netemeinicia sentintei primei instante sunt intemeiate, avand in vedere, pe de o parte, faptul ca nu s-a lamurit starea de fapt , nefiind luate in considerare din punct de vedere juridic toate circumstantele cauzei ce au consecinta asupra situatiei copilului in cauza, iar pe de alta parte, avand in vedere ca in conditiile art. 3041 C. pr. civ. prezentul recurs are si caracter devolutiv, cata vreme este singura cale de atac permisa de lege impotriva sentintei primei instante.
     In consecinta, Curtea a apreciat ca hotararea instantei de fond se impune a fi casata, conform dispozitiilor art. 304 pct. 5 si 312 al. 5 C. pr. civ., cu trimitere spre rejudecarea cauzei la aceeasi instanta.
     Cu ocazia rejudecarii cauzei, potrivit art. 315 al.1 C. pr. civ.,  va fi efectuata o expertiza medico-legala psihiatrica si se va intocmi un nou raport privind situatia copilului in cauza conform celor aratate.