Autoritate de lucru judecat. Conditii.
C. pr. civ. - art. 166
C. civ. - art. 1201
Autoritatea de lucru judecat, ca prezumtie legala absoluta irefragabila si exceptie de fond, peremptorie si absoluta presupune tripla identitate: de parti, de obiect si de cauza.
In consecinta, nu exista autoritate de lucru judecat daca actiunile nu sunt identice sub aspectul obiectului si al cauzei.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 289 din 15 martie 2007
Prin cererea inregistrata sub nr.211/2006 la Judecatoria Chisineu-Cris, reclamantul M.P. a chemat in judecata paratii T.I., Ministerul Apararii, Consiliul Local Chisineu-Cris si Orasul Chisineu-Cris solicitand instantei ca, prin hotararea ce va da, sa constate valabilitatea ordinului de repartitie din Ordinul de zi pe unitate nr. 33 Sepreus din 16.04.2004 in ceea ce priveste repartizarea apartamentului in favoarea reclamantului; sa anuleze ordinul de repartitie din Ordinul de zi pe unitate nr. 34 al U.M. Sepreus din 19.04.2004 in ceea ce priveste acelasi apartament in favoarea lui T.I. si a dispozitiei din acelasi ordin de zi prin care se anuleaza adresa A 76 din 16.04.2004, cu consecinta anularii contractului de inchiriere din 23.04.2004 incheiat intre T.I. si U.M. nr. 02 Cluj-Napoca; sa constate ca reclamantul era indreptatit la incheierea contractului de inchiriere cu fostul administrator Ministerul Apararii Nationale si, pe cale de consecinta, este in drept sa cumpere apartamentul situat in litigiu, in conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 310 din 17.03.2004, si sa oblige paratii de ordin 3 si 4 sa vanda apartamentul in litigiu catre reclamant, in conditiile legii.
Prin sentinta civila nr.241/9.05.2006 instanta a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocat de paratii T.I. si Ministerul Apararii si, in consecinta, a respins actiunea civila formulata de reclamant.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca prin sentinta civila nr. 238/2005 pronuntata de Judecatoria Chisineu-Cris in dosarul nr. 1276/2004 (hotarare mentinuta prin decizia civila nr. 4182/14.12.2005 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 11740/2005) a fost respinsa actiunea civila prin care reclamantul din prezenta cauza a solicitat, in contradictoriu cu paratii T.I. si Ministerul Apararii, constatarea nulitatii contractului de inchiriere incheiat intre parati cu privire la apartamentul din prezentul litigiu.
Astfel, indiferent de modalitatea aleasa de reclamant pentru a-si califica obiectul cererii, scopul (finalitatea) demersului sau judiciar vizeaza, in ambele cereri, acelasi lucru, astfel ca sunt intrunite in cauza conditiile cerute de dispozitiile art. 1200, 1201 C. civ., art. 166 C. pr. civ. pentru a fi retinuta exceptia autoritatii de lucru judecat.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civila nr. 361/A/26.10.2006 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 6351/108/2006 apelul a fost admis, exceptia autoritatii de lucru judecat respinsa, iar hotararea desfiintata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca obiectul si cauza prezentei actiuni sunt diferite.
Impotriva deciziei au declarat recursuri paratii T.I. si Ministerul Apararii care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitand modificarea ei in sensul respingerii apelului reclamantului.
Paratul T.I. a invocat gresita interpretare a actului juridic dedus judecatii si schimbarea intelesului vadit netemeinic al acestuia, cata vreme cele doua actiuni au avut aceeasi cauza (respectiv scopul catre care se indreapta vointa celui ce reclama).
A mai invocat faptul ca in procesul anterior s-a facut referire la actele de repartitie, instanta de apel neobservand ca din probele administrate rezulta ca ordinul de repartitie al intimatului a fost anulat.
Paratul Ministerul Apararii a invocat faptul ca instanta de apel nu a delimitat corect obiectul (pretentia partilor, in speta constatarea nulitatii contractului de inchiriere si incheierea unui contract propriu) si cauza (scopul demersului judiciar) fiecarei actiuni in parte, in cauza operand pe deplin autoritatea de lucru judecat.
A mai invocat caracterul administrativ al actelor de repartitie, ele neputand fi atacate in cadrul procesului civil si neconstituindu-se in acte principale a caror anulare sa atraga nulitatea actului subsecvent (contractul de inchiriere).
Examinand recursurile prin prisma criticilor formulate si in baza art.306 alin. 2 C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urmatoarele C. pr. civ., art. 1201 C. civ., art. 166 C. pr. civ., instanta a retinut urmatoarele:
Autoritatea de lucru judecat este o prezumtie legala absoluta irefragabila (art. 1201 C. civ.) si o exceptie de fond, peremptorie si absoluta (art. 166 C. pr. civ.).
Pentru a fi retinuta incidenta acestor dispozitii legale este necesar sa existe tripla identitate: de parti, de obiect si de cauza.
In speta, recurentii invoca gresita retinere de catre instanta de apel a identitatii de obiect si cauza intre cererea de fata si cea irevocabil solutionata prin decizia civila nr. 4182/14.12.2005 a Curtii de Apel Timisoara.
In sfera notiunii de obiect al cererii de chemare in judecata se include nu doar dreptul subiectiv ce poarta asupra obiectului material ci si obiectul material (pretentia concreta a celui ce reclama).
Prin cererea de chemare in judecata precizata inregistrata sub nr.1276/2004 la Judecatoria Chisineu-Cris si irevocabil solutionata prin decizia civila nr. 4182/14.12.2005 a Curtii de Apel Timisoara reclamantul a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere a apartamentului in litigiu incheiat intre parati (recurenti in prezenta pricina); a solicitat a se constata ca reclamantul detine un contract valabil de inchiriere al apartamentului, contract ce-i da dreptul la cumpararea respectivului apartament.
Pe de alta parte, prin prezenta cerere de chemare in judecata, reclamantul a solicitat a se constata valabilitatea ordinului de repartitie vizand apartamentul, ordin al carui beneficiar este si, respectiv, anularea ordinului de repartitie emis pe numele paratului T.I.; a mai solicitat a se constata ca este indreptatit la incheierea contractului de inchiriere cu privire la apartament si, pe cale de consecinta, a celui de cumparare.
Se constata, astfel, din compararea celor doua cereri de chemare in judecata ca, asa cum in mod corect a retinut instanta de apel, in ultima cerere reclamantul a formulat pretentii noi (ce vizeaza ordinele de repartitie, acte anterioare incheierii contractului de inchiriere), pretentii ce nu au fost avute in vedere la solutionarea primei cereri de chemare in judecata.
In ceea ce priveste cauza celor doua cereri de chemare in judecata, se observa ca aceasta reprezinta situatia de fapt calificata juridic.
Daca in prima cerere de chemare in judecata reclamantul a afirmat nulitatea contractului de inchiriere incheiat intre parati, nulitate determinata de nerespectarea conditiilor de validitate a actului in sine, prin prezenta cerere de chemare in judecata reclamantul a afirmat valabilitatea ordinului de repartitie eliberat pe numele sa si, pe cale de consecinta, nevalabilitatea ordinului paratului T.I. Se observa, astfel, ca in speta de fata, reclamantul invoca nereguli procedurale si substantiale ce vizeaza o etapa anterioara incheierii contractului de inchiriere.
Este adevarat ca reclamantul urmareste desfiintarea contractului de inchiriere incheiat pe numele paratului T.I. si recunoasterea aptitudinii sale de a deveni titular al unui asemenea contract; dar trebuie observat ca, daca in prima actiune reclamantul a invocat existenta unor cauze de nulitate contemporane incheierii contractului de inchiriere, prin cea ulterioara el se refera la cauze ce preced momentul incheierii acestui contract.
In consecinta, in mod corect a retinut instanta de apel ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, obiectul si cauza celor doua pricini fiind diferite.
Sustinerile recurentilor vizand natura si valabilitatea ordinelor de repartitie nu se constituie in motive de modificare sau casare a deciziei recurate, ele putand fi invocate cu ocazia solutionarii fondului cauzei de catre prima instanta care a solutionat in baza art. 137 alin.1 C. pr. civ. cererea de chemare in judecata.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 C. pr. civ., instanta a respins recursurile declarate de parati.