Revizuire. Act nou in sensul art. 322 pct. 5 C. pr. civ. Hotarare judecatoreasca.
C. pr. civ. - art. 322 pct. 5
Hotararea judecatoreasca pronuntata intr-o alta cauza, dupa judecarea dosarului ce face obiectul unei revizuiri, intemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 C. pr. civ., este un act nou.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala si de contencios administrativ,
decizia nr. 1039 din 23 noiembrie 2005
Prin cererea de revizuire formulata in dosar nr. 3453/2005 al Tribunalului Arad, revizuientul F.A.G. a cerut revizuirea sentintei civile nr. 2256 din 7.10.2004 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 5173/2004, in temeiul art. 322 pct. 5 C. pr. civ., invocand ca temei decizia nr. 2037/29.03.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti, ca un act nou, ivit dupa darea hotararii susmentionate si pe care nu l-a putut infatisa, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa, decat dupa pronuntarea sentintei civile nr. 2256/2004.
Potrivit probelor dosarului, prin actiunea in contencios administrativ ce a facut obiectul dosarului nr. 5173/2004 al Tribunalului Arad, reclamantul a cerut anularea deciziei nr. 71/14.07.2004 emisa intimata Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (D.A.D.R.) Arad, prin care a fost eliberat din functia publica de consilier superior in cadrul D.A.D.R. Arad, pentru neprezentarea la serviciu incepand cu data de 1.04.2004 si prin sentinta civila nr. 2256 din 7.10.2004 Tribunalul Arad a respins actiunea ca nefondata, retinand ca desi prin sentinta civila nr. 439 din 2.12.2003 Curtea de Apel Timisoara a anulat Ordinul nr. 245/15.07.2003, emis de M.A.P.A.M., si a dispus reintegrarea revizuentului pe functia de director executiv al D.A.D.R. Arad, sentinta irevocabila prin decizia civila nr. 6925 din 14 aprilie 2004 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, acest aspect este irelevant fata de raportul sau de serviciu, in calitate de consilier superior, numire dispusa prin decizia nr. 108 din 20.08.2003 emisa de intimata.
Totodata, la dosarul cauzei s-a depus sentinta civila nr. 394 din 21 septembrie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, prin care s-a respins actiunea revizuientului avand ca obiect cererile de a fi obligat M.A.P.A.M. de a-i asigura conditiile necesare pentru reluarea activitatii in calitate de director executiv al D.A.D.R. Arad si daune morale in suma de 250.000 lei, cereri justificate prin sentinta civila nr. 439 din 2 decembrie 2003 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara prin care s-a dispus reintegrarea acestuia la D.A.D.R. ca director executiv.
Prin decizia civila nr. 2037 din 29 martie 2005 pronuntata in dosar nr. 8123/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul revizuientului declarat impotriva sentintei civile nr. 394 din 21 septembrie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, a modificat sentinta si in fond a admis in parte actiunea, obligand M.A.P.A.M. la plata sumei de 50.000 Euro, cu titlu de daune morale, retinand ca numai aceasta cerere poate fi admisa intrucat prin sentinta civila nr. 439 din 2 decembrie 2003 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, a fost obligat paratul sa-l reincadreze in functia de director executiv la D.A.D.R. Arad si aceasta sentinta urmeaza sa fie pusa in executare de parat.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut in considerentele deciziei ca sentinta civila nr. 439/2003 a Curtii de Apel Timisoara este definitiva si executorie de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 289 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, coroborate cu prevederile art. 93 din Legea nr. 188/1999, potrivit carora dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun, civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.
Dispozitiile art. 278 din Codul de procedura civila prevad ca hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect: pct.1 plata salariilor sau altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, iar art. 371 prevede ca obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un titlu, se aduce la indeplinire de buna voie.
Nesocotind aceste prevederi legale, instanta de fond a constatat ca este lipsita de orice relevanta imprejurarea ca Ordinul nr. 245/2003 a fost anulat de instanta.
Decizia civila a mai stabilit ca fara vreun temei legal, instanta de fond a apreciat ca in momentul in care recurentul-reclamant i-a notificat paratului ca au incetat motivele de suspendare de drept a raportului sau de serviciu, nu mai detinea functia de conducere. Intrucat Ordinul nr. 245/2003 a fost anulat de instanta de fond, prin anulare a ramas in vigoare actul administrativ de numire in functia de conducere.
Cum decizia civila nr. 2037/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pronuntat la data de 29 martie 2005, aceasta constituie un act nou pe care revizuientul nu l-a putut prezenta Tribunalului Arad, cu ocazia solutionarii dosarului nr. 5173/2004 in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 2256 din 7.10.2004, pentru motive mai presus de vointa sa, ipoteza in care se impunea admiterea cererii de revizuire formulate impotriva sentintei civile nr. 2256/2004 pronuntata de Tribunalul Arad, anularea acesteia si drept urmare rejudecarea actiunii formulate de revizuient in dosar nr.5173/2004, admiterea acesteia in parte si anularea ca nelegala a deciziei nr. 71/14.07.2004 emisa de intimata D.A.D.R. Arad, urmare a efectului executoriu a sentintei civile nr. 439 din 2 decembrie 2003 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara prin care revizuientul a fost reincadrat in functia de director executiv.
Deci, in concluzie, la data emiterii deciziei nr. 71/14.07.2004 de eliberare din functia publica de executie, de consilier superior in cadrul intimatei D.A.D.R. Arad, reclamantul detinea functia de director executiv in aceeasi institutie, astfel ca nu putea absenta nemotivat incepand cu 1.04.2004, cum nelegal se sustine prin decizia nr. 71/2004.
Privitor la cererea revizuientului pentru obligarea intimatei la plata sumei de 25.000 Euro, cu titlu de daune morale, cerere formulata prin precizarea de actiune, se constata ca nu este motivata, in sensul ca nu s-a aratat in ce a constat acest prejudiciu, pentru ca cererea sa indeplineasca prevederile art. 112 C. pr. civ.
Simpla afirmatie a existentei unui prejudiciu moral, nu constituie motivare, astfel ca cererea s-a respins ca nefondata.