DOSAR NR. 3996/55/2013
SENTINTA CIVILA NR. 2620/01.04.2013
Cerere de ordonanta presedintiala avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti.
Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta in data de 11.03.2013 reclamanta A a solicitat solicitand instantei ca, pe calea ordonantei presedintiale sa dispuna ca, autoritatea parinteasca fata de minora C sa fie exercitata exclusiv de catre aceasta, pana la data ramanerii definitive si irevocabila a hotararii care se va pronunta in dosar nr_.. avand ca obiect divort .
In motivarea actiunii civile, reclamanta reclamanta a aratat ca, in prezent reclamanta impreuna cu familia acesteia s-a stabilit in Italia, unde aceasta are si un loc de munca, si intrucat paratul refuza sa-si dea consimtamantul pentru parasirea tarii de catre minora se impune cu titlu provizoriu exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre reclamanta.
Prin intampinarea formulata si depusa la dosarul cauzei la data de 28 martie 2013, paratul a aratat ca nu este de acord cu acordarea exclusiva a autoritatii parintesti asupra minorei intrucat reclamanta nu are un loc de munca stabil in Italia , iar munca prestata de catre aceasta nu este potrivita pentru a creste o minora, mai ales daca exista posibilitatea ca aceasta sa beneficieze de conditii mai bune la tatal ei .
Din ansamblul probelor administrate in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta are un loc de munca in Italia, fiind angajata pe baza unui contract de munca part-time, desfasurand pe timpul noptii activitate de divertisment si spectacol. Aceasta apreciaza ca atribuirea exclusiva a autoritatii parintesti este necesara, intrucat este in pericol sa-si piarda locul de munca.
Analizand dispozitiile art. 483 si urmatoarele din Codul civil, instanta retine ca notiunea de autoritate parinteasca cuprinde un ansamblu de drepturi pe care parintii le au fata de copilul lor minor, cu privire la persoana si bunurile acestuia, printre care se numara si dreptul de a consimti la parasirea tarii de catre copilul lor minor, cerinta impusa de dispozitiile Legii 248/2005. Parintii exercita autoritatea parinteasca in mod egal si numai in interesul superior al copilului. Astfel, potrivit dispozitiilor legale, respectiv art. 483 si art. 503 din Codul civil coroborate cu art. 2 si art. 31 din Legea nr. 272/2004, exercitarea in comun si mod egal a autoritatii parintesti constituie regula, astfel incat, in cazul aparitiei neintelegerilor dintre parinti cu privire la exercitiul drepturilor si indeplinirea obligatiilor fata de copilul lor minor, urmeaza ca in baza art. 486 C.civ. sa decida instanta de tutela.
Atata timp cat legea confera instantei de tutela posibilitatea de a se pronunta punctual cu privire la neintelegerile parintilor generate de exercitiul in comun a autoritatii parintesti, este excesiv a se stabili cu titlu provizoriu exercitarea deplina a tuturor drepturilor si obligatiilor privitoare la minor de catre un singur parinte, in lipsa unor motive justificate si a unor probe temeinice din care sa rezulte ca acest lucru corespunde interesului superior al copilului. Daca am decide altfel, ar insemna ca orice diferend al parintilor si-ar gasi rezolvare cu titlu provizoriu prin recunoasterea unor drepturi depline in favoarea unuia dintre parinti, prin abatere de la regula instituita de dispozitiile legale.
Pe de alta parte, daca instanta ar proceda la administrarea probelor necesare pentru a decide cu privire la exercitiul autoritatii parintesti, am ajunge in situatia prejudecarii fondului, lucru inadmisibil
Ori, cat timp dezvoltarea fizica si intelectuala a minorei Bumb Iasmina-Maria nu este afectata, cat timp nu s-a dovedit un comportament necorespunzator al tatalui susceptibil de a prezenta un pericol iminent la adresa minorei, iar actiunea este fondata exclusiv pe riscul ca mama sa-si piarda locul de munca, part-time, in calitate de "figuranta" intr-un club de noapte, nu se justifica negarea drepturilor si obligatiilor celuilalt parinte cu privire la copilul sau. Pentru aceste motive, instanta a dispus respingerea cererii.