Deliberand, conform art.256 Cod procedura civila , constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 5399/22.12.2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, a respins exceptiile de nelegalitate a HCGMB nr.169/2004, a inadmisibilitatii actiunii si a lipsei de interes a reclamantului, a admis actiunea formulata de reclamantul Prefectul Municipiului Bucuresti in contradictoriu cu paratul Consiliul local al Sectorului 1 Bucuresti si a anulat hotararea nr.299/18.03.2005, a paratului.
In considerentele sentintei, Tribunalul a retinut ca actiunea este admisibila , deoarece dispozitiile art.135 din Legea nr.215/2001 au fost abrogate prin art.44 din Legea nr.340/2004, fiind inlocuite de prevederile art.26 din Legea nr.340/2004, care au fost respectate la introducerea cererii.
Cu privire la exceptia lipsei de interes , Tribunalul a retinut ca prefectul promoveaza interesul general, iar faptul ca beneficiarul PUZ - ului aprobat prin hotararea atacata si-a retras documentatia si a renuntat la dreptul dobandit nu are relevanta in cauza, atata timp cat hotararea nu a fost revocata sau anulata.
Asupra exceptiei de nelegalitate a HCGMB nr.169/2004 Tribunalul a retinut ca acest act administrativ nu incalca dispozitiile art.47 si 48 din Legea nr.350/2001 , deoarece nu prevede ca nu vor fi intocmite PUD-uri, ci ca pentru orice constructie trebuie intocmit PUZ , ceea ce este o aplicare a art.47 alin.3 lit.c) din Legea nr.350/2001.
Tribunalul a retinut ca nu sunt incalcate nici prevederile art.3 din Ordinul nr.1107/2001 al Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, deoarece hotararea Consiliului General al Municipiului Bucuresti nu stabileste o alta competenta de avizare pentru PUD, ci pentru PUZ si nici prevederile art.95 lit.i) din Legea nr.215/2001 deoarece paratul este abilitat sa aprobe PUZ-urile in conditiile legii, dar nu are aceasta atributie pentru zonele centrale si de interes. Consiliul General al Municipiului Bucuresti are competenta prevazuta de art.38 lit.c) din Legea nr.215/2001 si prin urmare daca poate aproba PUG , il si poate modifica printr-o alta hotarare, iar art.46 alin.1 din Legea ne.350/2001 instituie obligativitatea actualizarii PUG la 5-10 ani, dar nu interzice actualizarea lui intr-un termen mai scurt, in functie de interesul dezvoltarii localitatii.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Tribunalul a retinut ca HCGMB nr.169/2004 este obligatorie pentru Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti, conform art.99 din Legea nr.215/2001 , iar paratul nu a contestat includerea zonei la care se refera PUZ-ul adoptat prin hotararea atacata in categoria de interes stabilite prin HCGMB nr.169/2004 .
Sentinta mentionata a fost atacata cu recurs, in termenul legal, de catre parat , care a solicitat modificarea ei in sensul admiterii actiunii.
In motivarea cererii de recurs, recurentul parat a aratat ca HCGMB nr.169/2005 este nelegala , intrucat incalca prevederile art.47 si 48 din Legea nr.350/2001, privind amenajarea teritoriului si urbanismului, referitoare la adoptarea planului urbanistic general, prevederile art.3 din Ordinul nr.1107/2001 al Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei , privind unele masuri speciale pentru avizarea si aprobarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si urbanismului in Municipiului Bucuresti si dispozitiile art.95 lit.i) din Legea nr.215/2001 , a administratiei publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, modificand implicit si Planul Urbanistic General (PUG) al Municipiului Bucuresti, aprobat prin HCGMB nr.269/2000.
In acest sens, recurentul parat a aratat ca noua delimitare a zonelor Municipiului Bucuresti , aprobata prin HCGMB nr.169/2005 , modifica implicit delimitarea cuprinsa in PUG aprobat prin HCGMB nr.269/2000. Potrivit art.4 din acea hotarare, perioada de valabilitate a PUG era de 10 ani, iar potrivit art.46 alin.1 din Legea nr.350/2001 , PUG-urile urmeaza a fi actualizate la 5-10 ani; modificarea PUG-ului existent inaintea termenului de valabilitate de 10 ani nu s-ar putea realiza decat in mod expres, printr-o hotararea de consiliu general avand acest obiect.
Recurentul parat a mai aratat ca potrivit art.46 alin.2 lit.c) din Legea nr.350/2001 , zonificarea functionala a localitatii trebuie sa faca obiectul unui PUG , iar potrivit Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadrul al planului urbanistic general, aprobat prin Ordinul 13N din 10.03.1999 , este obligatorie PUG de catre Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii teritoriului - avizare , care in cazul HCGMB nr.169/2004 nu a fost obtinuta.
Totodata, recurentul parat a aratat ca sunt eludate dispozitiile art.47 si 48 din Legea nr.350/2001 , care stabilesc regimul juridic al planului urbanistic zonal (PUZ) si al planului urbanistic de detaliu (PUD) , pentru ca HCGMB nr.169/2004 inlatura delimitarea dintre cele doua tipuri de planuri de urbanism , PUD- urile fiind inlocuite cu PUZ- uri .
De asemenea, recurentul parat a aratat ca potrivit art.95 lit.i) din Legea nr.215/2001 si art.3 din Ordinul Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei nr.1107/2001, competenta de avizare a PUD- urilor apartine comisiei tehnice de amenajare a teritoriului si urbanism a sectorului, iar aceea de aprobare - consiliul local de sector in timp ce potrivit art.1 din acelasi act normativ , competenta de aprobare a PUZ - urilor elaborate pentru teritorii situate in afara zonei centrale si a altor zone functionale de interes ale Municipiului Bucuresti apartine consiliilor locale de sector. Prin HCGMB nr.169/2004 , Consiliul General al Municipiului Bucuresti isi stabileste competenta de aprobare a tuturor planurilor de urbanism de pe teritoriul administrativ al capitalei cu exceptiile prevazute in anexa B.
In concluzie, recurentul parat a aratat ca prin hotararea Consiliul General al Municipiului Bucuresti se aduc implicit modificari prevederilor a doua acte normative cu forta juridica superioara, fiind incalcat principiul cuprins in art.79 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Pe langa motivele de nelegalitate expuse mai sus , recurentul parat a aratat ca HCGMB nr.169/2004 a fost adoptata cu majoritate simpla , in conditiile in care , potrivit prevederilor art.46 alin.2 din Legea nr.215/2001 , hotararile privind organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajarea teritoriului se adopta cu votul a cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie.
In drept , cererea de recurs a fost intemeiata pe dispozitiile art.304 Cod procedura civila .
Examinand cauza in raport de motivele invocate de recurent si de dispozitiile arr.3041 Cod procedura civila , tinand seama de inscrisurile depuse la dosar si de prevederile legale aplicabile in cauza, Curtea constata ca recursul nu este fondat.
Prin hotararea nr.299/18.08.2005 , Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti a aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru constructii amplasate pe terenul proprietate privata , situat in Soseaua Bucuresti - Ploiesti nr.43, in temeiul art.46 alin.1 si 2 si art.95 lit.i) din Legea nr.215/2001 .
Prin HCGMB nr.169/30.09.2004 a fost aprobata delimitarea zonelor centrale si de interes din Municipiului Bucuresti , pentru sustinerea dezvoltarii urbane, coerente si integrate a capitalei, conform plansei si descrierii cuprinse in anexele hotararii. Conform art.2 din HCGMB nr.169/30.09.2004 , pentru teritoriile cuprinse in aceste zone , toate documentatiile de urbanism se vor elabora la nivel de Plan urbanistic Zonal , competenta de avizare revenind Primariei Municipiului Bucuresti , iar competenta de aprobare - Consiliului General al Municipiului Bucuresti .
Potrivit art.99 din Legea nr.215/2001 , hotararile Consiliului General al Municipiului Bucuresti si dispozitiile cu caracter normativ ale primarului general sunt obligatorii si pentru autoritatile administratiei publice locale organizate in sectoarele Municipiului Bucuresti , astfel incat hotararea nr.299/18.08.2005 a Consiliului Local Sectorului 1 adopta cu incalcarea competentei stabilite prin art.2 din HCGMB nr.169/2004 , contravine unui act administrativ cu caracter normativ cu forta juridica superioara.
In consecinta, instanta de fond a retinut in mod corect ca prin adoptarea hotararii atacate au fost incalcate prevederile art.79 alin.2 din Legea nr.24/2000, potrivit carora reglementarile cuprinse in hotararile consiliilor locale nu pot contraveni Constitutiei si reglementarilor din actele normative de nivel superior .
Curtea constata, de asemenea, ca respingand exceptia de nelegalitate a HCGMB nr.169/2004 , instanta de fond a interpretat si aplicat corect prevederile art.46 , 47 si 48 din Legea nr.350/2001 , privind amenajarea teritoriului si urbanismului si ale art.3 din Ordinul Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei nr.1107/2001. Actul administrativ mentionat nu contravine regimului juridic al planului urbanistic general, al planului urbanistic zonal si al planului urbanistic de detaliu, stabilind masuri pentru corelarea dimensiunilor si directiilor dezvoltarii urbanistice pe teritoriul Municipiului Bucuresti, pentru a evita dezechilibrele intre zonele acestuia .
Asa cum a retinut si instanta de fond, art.46 din Legea nr.350/2001 impune actualizarea planurilor urbanistice generale la intervale de 5-10 ani, dar nu interzice actualizarea lor intr-un termen mai scurt, in functie de interesul public al dezvoltarii localitatii , iar actul administrativ avand ca obiect zonificarea functionala a teritoriului municipiului are aceeasi natura si forta juridica egala cu actul administrativ prin care a fost aprobat planul urbanistic general (HCGMB nr.269/2000).
Potrivit art.96 din Legea nr.215/2001, Consiliul General al Municipiului Bucuresti indeplineste atributiile prevazute de lege pentru consiliile locale, care se aplica in mod corespunzator , iar art.38 alin.2 lit.K din Legea nr.215/2001 prevede atributia consiliilor locale de analiza si aproba , in conditiile legii documentatia de amenajare a teritoriului si urbanism.
Atributia prevazuta de art.95 alin.2 lit.i) din Legea nr.215/2001 pentru consiliile locale ale sectoarelor Municipiului Bucuresti - aprobarea , in conditiile legii, a planurilor urbanistice zonale si de detaliu ale sectoarelor - nu exclude stabilirea unei alte competente pentru zonele centrale si de interes stabilite prin documentatia de urbanism.
In motivarea recursului, recurentul parat a invocat si incalcarea conditiei de cvorum prevazute de art.46 alin.2 din legea nr.215/2001 , dar aceasta sustinere nu-si gaseste suport in probele cauzei .
In consecinta, Curtea va respinge recursul ca nefondat, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul parat Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti, impotriva sentintei civile nr.5399/22.12.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.7499/CA/2005, in contradictoriu cu intimatul reclamant Prefectul Municipiului Bucuresti .
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 13.04.2006.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Liliana Visan Gabriela Bogasiu Simona Marcu