Probe. Aprecierea instantei cu privire la posibilitatea incuviintarii unor probe. Art. 167 alin 1 c.p.c. Decizie nr. 447 din data de 29.03.2010
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Prin cererea inregistrata la data de 28.06.2007, reclamanta T. G. a chemat in judecata pe paratul F.S., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna anularea certificatului de mostenitor autentificat sub nr. 62/01.06.2007 la BNP G.M., sa constate deschisa succesiunea defunctului J.M., decedat la data de 28.01.2007, cu ultimul domiciliu in Craiova, avand ca unic mostenitor pe reclamanta, in calitate de legatar universal si sa se constate compunerea masei succesorale.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este legatar universal al defunctului J.M., conform testamentului autentificat sub nr. 1776/16.08.2006, ca, din anul 1962, a trait in concubinaj cu defunctul, care nu a fost casatorit niciodata, iar in anul 2006 si-au facut reciproc testamente in considerarea relatiei pe care au avut-o, de la data decesului autorului stapanind bunurile ramase in succesiune. S-a aratat ca este nul absolut certificatul de mostenitor emis paratului, acesta fiind var primar cu defunctul si nu face parte din categoria mostenitorilor rezervatari.
La data de 30.10.2007, paratul F.S. a depus intampinare si cerere reconventionala, solicitand constatarea nulitatii absolute a testamentului autentificat sub nr. 1776/16.08.2006 la BNP P.O., intrucat semnatura lui J.M. este falsa, iar in subsidiar, pentru cauza ilicita, intrucat a fost incheiat doar pentru ca, in schimbul acestui testament, reclamanta ar fi fost de acord sa intretina o relatie de concubinaj cu defunctul J.M., stiut fiind ca acestia nu au trait in comun si nici nu au gospodarit impreuna.
Pe parcursul procesului a decedat paratul F.S., astfel ca instanta, la solicitarea reclamantei, a dispus introducerea in cauza a mostenitorului acestuia, F.C.
Prin sentinta civila nr. 14202 din 07.10.2008 pronuntata de Judecatoria Craiova, s-a admis actiunea formulata de reclamanta, s-a dispus anularea certificatului de mostenitor autentificat sub nr. 62/01.06.2007 de BNP N. si G..
S-a constatat deschisa, la data de 28.01.2007, succesiunea defunctului J.M., cu ultimul domiciliu in Craiova.
S-a constatat calitatea de unic mostenitor a reclamantei, in calitate de legatar universal.
S-a constatat masa succesorala compusa din teren extravilan in suprafata de 10 ha, situat in comuna Orodel, Jud. Dolj (certificat de mostenitor nr. 322/30.09.2002 emis de BNP I.D.); suprafata de 10 ha teren extravilan, situata in comuna Orodel, Jud. Dolj, identificata conform titlului de proprietate nr. 2084/26.11.2002; suprafata de teren extravilan de 2,5 ha situata in comuna Orodel, Jud. Dolj, identificata conform titlului de proprietate nr. 2138/05.12.2002; imobilul situat in Craiova, compus din teren intravilan in suprafata de 920 mp si casa de locuit construita din caramida, acoperita cu tabla, cu doua camere; un numar de 344 actiuni (conform certificatului nr. 9657530/10.09.1996) emis de S.C. Foraj Sonde SA; un numar de 803 actiuni, conform certificatului de actionar 7976168/15.08.1996 emis de S.C. Diham SA; un numar de 344 actiuni conform certificatului nr. 9657531/10.09.1996 emis de SC Foraj Sonde SA; un autoturism marca Dacia 1310 MLS cu serie de motor 953778 si nr. de inmatriculare DJ 10 JCM.
S-a respins cererea reconventionala.
A fost obligat paratul la plata sumei de 38,6 lei reprezentand cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca prin testamentul autentificat sub nr. 1776/16.08.2006, J.M. a dispus ca, dupa incetarea sa din viata, reclamanta sa primeasca si sa mosteneasca intreaga sa avere mobila si imobila, instituind-o legatar universal.
Reclamanta, prin declaratia autentificata sub nr. 1428/27.06.2007 de BNP P.O., a acceptat succesiunea, in interiorul termenului de 6 luni prevazut de art. 700 Cod civil.
Anterior insa, a fost emis certificatul de mostenitor nr. 62/01.06.2007, conform caruia tatal paratului, F.S., in calitate de var primar, culegea succesiunea defunctului J.M.
Acest certificat s-a emis cu incalcarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 36/1995, conform cu care "dupa ce constata ca este legal sesizat, notarul public inregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire, iar daca exista testament, citeaza si pe legatari si executorul testamentar instituit. Daca printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citeaza, in lipsa de mostenitori rezervatari, numai legatarul".
Reclamanta nu a fost citata in cadrul procedurii notariale, desi era instituita legatar universal printr-un testament autentic, iar defunctul nu avea mostenitori rezervatari.
Potrivit art. 88 din acelasi act normativ, "Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte."
In privinta cererii reconventionale, s-a retinut ca, prin ordonanta nr. 225/P/2008 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Craiova, in baza art. 10 lit. a C.p.p., art. 38, 42 si 45 C.p.p., s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de notarul public P.O., sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 289 C.p., deoarece, conform raportului de constatare tehnico-stiintifica nr. 278335/29.07.2008 al IPJ - Serviciul Criminalistic, semnatura de pe testament apartine defunctului.
In privinta celuilalt motiv de nulitate, cauza ilicita, instanta a retinut ca potrivit art. 948 Cod civil, una dintre conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii este cauza licita. Cauza este acel element al actului juridic care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act si trebuie sa existe, sa fie reala, licita si morala.
Prima instanta a analizat daca prin semnarea testamentului de catre J.M., au fost incalcate bunele moravuri, intrucat paratul a sustinut ca imoralitatea cauzei ar rezulta din lipsa intentiei autorului de a o gratifica pe reclamanta, testamentul fiind incheiat doar pentru ca aceasta sa intretina o relatie de concubinaj cu defunctul.
Reclamanta a aratat insa ca, din anul 1962, a trait in concubinaj cu defunctul (care nu a fost casatorit niciodata) si ca, in anul 2006, si-au facut reciproc testamente, in considerarea relatiei pe care au avut-o si avand in vedere grija pe care si-au purtat-o.
Desi paratul F.C. nu a recunoscut expres existenta relatiei de concubinaj de aproximativ 45 ani dintre defunctul J.M. si reclamanta, la intrebarea nr. 3 din interogatoriul luat la propunerea reclamantei, acesta a recunoscut ca nici el si nici tatal sau, nu i-a vizitat pe reclamanta si pe defunct, niciodata in toata aceasta perioada.
De asemenea, paratul l-a recunoscut pe defunct in fotografiile infatisate de reclamanta, si in care se afla alaturi de aceasta, fotografii efectuate in perioade diferite ale vietii acestora, si care alaturi de raspunsul la interogatoriu, precum si de modul de formulare a unor intrebari de catre parat in interogatoriul luat reclamantei au intarit convingerea instantei in sensul existentei unei relatii de lunga durata intre defunct si reclamanta.
Prin urmare, instanta a retinut ca intentia defunctului a fost de a o gratifica pe reclamanta, in considerarea relatiei pe care o aveau, astfel cum s-a consemnat in testamentul autentificat iar reclamanta l-a inmormantat pe defunct, lucru care nu s-ar fi intamplat in situatia in care intre parti n-ar fi existat relatia mentionata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul F.C., considerand sentinta nelegala si netemeinica.
In motivarea apelului, a sustinut ca in cauza nu s-au administrat probe suficiente, nefiind efectuata expertiza grafoscopica a semnaturii testamentului, fiind respinsa cererea de probatoii.
S-a considerat ca faptul ca aceasta expertiza a fost efectuata in dosarul penal al Curtii de Apel nu are relevanta, fiind indreptatit ca aceasta proba sa fie efectuata si in instanta, intrucat astfel apelantul a considerat ca i-a fost interzis dreptul de acces la instanta in sensul art. 6 din Conventie.
A sustinut ca incheierile de respingere a cererilor de probatorii sunt nemotivate, instanta apreciind doar ca probele solicitate sunt inutile.
A sustinut ca hotararea atacata este neintemeiata si in privinta probelor administrate, instanta apreciind gresit ca certificatul de mostenitor s-a emis cu incalcarea art. 75 din Legea nr. 36/1995, fara a se sti daca testamentul era inregistrat la notarul public pentru a putea fi cunoscut, si folosindu-se, de asemenea, de o ordonanta de neincepere a urmaririi penale nedefinitiva si de o expertiza grafoscopica efectuat de un organ de urmarire penala.
A sustinut ca hotararea este neintemeiata si in ce priveste solutia data capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor, fata de sustinerile reclamantei conform carora a trait in relatii de concubinaj cu defunctul, cat si continutul testamentului intocmit de aceasta prin care ii testa defunctului ceva fara valoare - uzufructul unui apartament, atata vreme cat detinea in proprietate o casa extrem de valoroasa.
A sustinut ca daca reclamanta ar fi avut o relatie fireasca si morala cu defunctul, testamentul defunctului nu ar fi existat.
A mai sustinut ca hotararea instantei este contradictorie, fiind motivata tocmai pe existenta unei relatii imorale intre defunct si reclamanta, ori Constitutia si Codul civil ocrotesc familia, si nu relatiile extraconjugale.
Prin decizia civila 706 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj s-a respins apleul ca nefondat.
Pentru a se pronunta astfel, tribunaul a retinut ca in fata primei instante s-au administrat probe suficiente, cu inscrisuri si interogatorii, care, coroborate, au dus la convingerea instantei in pronuntarea solutiei. Prima instanta a respins motivat cererile de suplimentare a probelor, in considerentele incheierilor fiind mentionate motivele care au determinat convingerea instantei in adoptarea solutiei pronuntate, iar faptul ca instanta nu ar fi insistat suficient asupra motivelor de respingere nu poate atrage nelegalitatea incheierilor.
S-a avut in vedere ca prin cererea reconventionala depusa la 30.10.2007 s-a solicitat in principal, proba cu expertiza grafoscopica si cu inscrisuri, in subsidiar cu martori, fara a fi indicat numele acestora, asa cum prevad dispozitiile ar. 112 pct. 5 C.proc.civ.
Tribunalul a retinut ca la 11.03.2008 aparatorul apelantului a solicitat proba cu martori, insa pentru a dovedi ca reclamanta nu a locuit niciodata cu defunctul, aspecte cu care instanta nu fusese sesizata prin cererea reconventionala, care a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a testamentului pentru nulitatea semnaturii si doar in subsidiar pentru cauza ilicita.
La 11.03.2008 aparatorul apelantului a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a dovedi ca semnatura de pe testament nu este a defunctului, dar a invederat ca a solicitat efectuarea acestei probe si in dosarul penal si ca nu poate plati onorariul de expertiza in ambele dosare, pentru ca la termenul din 01.07.2008 paratul apelant sa solicite acordarea unui termen pentru a depune la dosar constatarea tehnico-stiintifica efectuata in dosarul penal.
S-a considerat astfel ca primei instante nu i se poate imputa neefectuarea acestei probe, fiind respectat principiul disponibilitatii partilor, in conditiile art. 129 alin. ultim. C.proc.civ. si dreptul la aparare al apelantului.
Desi ordonanta de neincepere a urmaririi penale nu are autoritate de lucru judecat in cauzele civile si instanta civila are indatorirea de a stabili cu certitudine starea de fapt prin administrarea probelor necesare, expertiza grafoscopica efectuata la cererea paratului in dosarul de urmarire penala, necontestata, a confirmat veridicitatea semnaturii testatorului.
Astfel, conform raportului de constatare tehnico-stiintifica cu nr. 278335/29.07.2008 al IPJ Serviciul Criminalistic, semnatura de la rubrica "testator" de pe testamentul autentificat sub nr. 1776/16.08.2008 al BNP P. O.a a fost executata de J.M.
Tribunalul, in raport de probatoriul solicitat si administrat si fata de raportul de constatare tehnico-stiintifica cu nr. 278335/29.07.2008 al IPJ Serviciul Criminalistic, aflat in dosarul de urmarire penala, a respins proba ca nefiind utila solutionarii cauzei, deoarece efectuarea unei contraexpertize, asa cum a solicitat apelantul in fata instantei de apel, presupunea ca in cauza sa se fi efectuat expertize al caror continut sa fie contradictoriu, ceea ce in speta nu este cazul.
S-a retinut ca intre reclamanta si defunct au existat relatii de concubinaj, cu caracter de continuitate si care au durat o perioada indelungata de timp, asa cum a rezultat atat din probele administrate in fata primei instante, cat si din faptul ca si-au lasat reciproc testamente, fara ca acestea sa fi fost incheiate pentru mentinerea unei stari de concubinaj, ceea ce justifica respingerea cererii de constatare a nulitatii testamentului pentru cauza ilicita.
S-a apreciat ca ratiunea pentru care o persoana face un act cu titlu gratuit nu cade sub cenzura instantei judecatoresti, intrucat actul de liberalitate exprima vointa libera a dispunatorului iar concubinajul nu este o cauza de nulitate a testamentelor, nimeni nu se poate opune la o astfel de relatie de lunga durata, fiind manifestarea de vointa a partilor de a legaliza sau nu o astfel de relatie, insa nelegalizarea relatiei nu poate duce la concluzia ca au fost atinse bunele moravuri.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul reclamant F. C.
In motivarea recursului s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 4,5,7,8 si 9 c.p.c.
Recurentul a sustinut ca in mod gresit a fost respinsa proba cu expertiza scrisului, apelul fiind o cale devolutiva de atac in cadrul caruia instanta poate administra orice probatorii iar art. 183 si 184 c.p.c. impuneau ca instanta civila sa cerceteze falsul care era invocat. S-a criticat faptul ca solutia se intemeiaza pe constatari extrajudiciare, care nu sunt opozabile partii.
O alta critica a vizat modul in care instanta retinut existenta relatiei de concubinaj dintre autor si reclamanta, recurentul aratand ca nu a recunoscut nici macar implicit aceste aspecte de fapt, ca este gresit modul in care s-a apreciat raspunsul sau la interogatoriu. S-au facut referiri de ordin socio - moral la existenta unor relatii de concubinaj, in general, sustinandu-se ca au caracter imoral, nu sunt ocrotite de norme juridice iar decizia instantei europene de contencios al drepturilor omului citata de tribunal face referire la relatiile dintre parinti si copii, iar nu la relatiile dintre concubini.
Recursul nu este fondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente.
In procesul civil obiectul probelor il reprezinta faptele juridice si actele juridice care au creat, modificat sau stins raportul juridic dedus judecatii sau care au determinat ineficienta acestui raport. Sarcina probei revine, potrivit art. 1169 c.civ., aceluia care face o sustinere in fata instantei, iar admisibilitatea probelor este apreciata de instanta, cu respectarea conditiilor ca proba solicitata sa fie utila, concludenta si pertinenta. Art. 167 alin 1 c.p.c. stabileste ca dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa duca la dezlegarea pricinii. Aprecierea lasata de norma de procedura instantei cu privire la posibilitatea incuviintarii unor probe este cenzurata, evident, de aplicarea principiului respectarii dreptului partilor la un proces echitabil.
In speta, in fata primei instante paratul reclamant a sustinut nulitatea testamentului incheiat de autorul sau pe considerentul ca semnatura nu apartine acestuia. Paralel cu judecata civila, aceeasi parte a declansat si procedura penala, impotriva reclamantei si a notarului in fata caruia testamentul a fost incheiat.
Sunt nefondate sustinerile recurentului privind incalcarea drepturilor sale procesuale si, implicit, privind nelegalitatea hotararilor atacate deoarece instantele civile au refuzat administrarea probei cu expertiza scrisului, cat timp aceste instante au considerat corect ca proba nu este utila. Astfel, in faza urmaririi penale a fost administrata o astfel de proba, de catre Serviciul Criminalistic al IPJ, laborator specializat in executarea lucrarilor de constatare tehnico-stiintifica in cazul verificarii scrisului, nefiind necesar, asa cum se sustine in recurs ca proba sa fie administrata de INEC Bucuresti, sustinerile recurentului privind lipsa de profesionalism a serviciului similar din Craiova fiind aprecieri subiective, nedovedite.
Lucrarea constituie o proba opozabila ambelor parti din litigiul de fata, deoarece s-a dispus si administrat la cererea recurentului, de catre organele de urmarire penala, rezultatul sau a fost cunoscut de parti iar caracterul special al unei asemenea lucrari nu presupune prezenta partilor la efectuarea lucrarii, ca in cazul expertizelor care necesita constatari personale ale expertului fata de o situatie de fapt.
Chiar daca proba nu a fost administrata de instanta civila, ea poate fi folosita in procesul de fata tocmai datorita faptului ca este opozabila partilor si a fost administrata in cadrul unei proceduri oficiale, cu caracter penal.
Prin faptul ca instantele au respins cererea de efectuare a unei alte lucrari, cu aceeasi finalitate, nu s-au incalcat prevederile art. 183 si 184 c.p.c., care reglementeaza procedura inscrierii in fals. Potrivit acestor dispozitii, daca un inscris autentic este contestat de una dintre parti, instanta civila poate suspenda judecata, inaintand inscrisul procurorului pentru a se face cercetari. Cum, in speta, cercetarile au fost efectuate intr-un dosar separat, era inutil a se relua o procedura care fusese finalizata, suspendarea judecatii atragand prelungirea nejustificata a cursului procesului si vatamarea intereselor patrimoniale ale reclamantei, precum si dreptul la judecata pricinii intr-un termen rezonabil.
Art. 184 c.p.c. da posibilitatea instantei sa cerceteze falsul invocat de parti daca actiunea penala s-a stins sau s-a prescris, ori aceste conditii nu erau indeplinite in cauza. Actiunea penala pornita la sesizarea paratului s-a finalizat pentru considerente ce tin de fondul cauzei, organele de urmarire penala stabilind ca semnatura de pe testamentul contestat apartine autorului.
Se are in vedere si faptul ca, dupa ce proba a fost solicitata la prima instanta de parat, acesta a invederat instantei ca nu are posibilitatea de a achita onorariul pentru expert atat in cauza civila, cat si in cea penala, si s-a solicitat depunerea lucrarii din dosarul Parchetului, ceea ce inseamna ca recurentul nu poate invoca propria culpa in neadministrarea probei.
Instantele de fond au solutionat corect si cererea cu caracter subsidiar, privind constatarea nulitatii testamentului pentru cauza imorala, sustinerile paratului reclamant nefiind de natura a dovedi imoralitatea cauzei actului juridic.
Partea a sustinut ca testamentul a fost incheiat de autor pentru a se incepe sau a se continua o relatie de concubinaj, considerata imorala si contrara legilor in vigoare. Instantele au considerat corect ca relatia de concubinaj, in sine, nu este o relatie imorala, chiar daca nu este ocrotita de legea fundamentala sau de codul familiei, relatiile interumane fiind protejate si de norme cu caracter nejuridic, chiar de obiceiul locului.
Tribunalul a citat in mod temeinic practica in materia protejarii dreptului la viata de familie a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, inca de la prima sa cauza in care instanta europeana a avut de determinat notiunea de
" familie", ( hotararea din 13 iunie 1979, cauza Marcks c. Belgiei) a statuat ca art. 8 din Conventie presupune, prin ipoteza, existenta unei familii, dar nu face nicio distinctie intre familia legitima, care are la baza o casatorie valabil incheiata si familia naturala, care este o relatie de fapt.
O astfel de interpretare a fost justificata de faptul ca textul art. 8 care protejeaza viata privata se refera la dreptul pe care il are "orice persoana", fara nicio alta distinctie. Curtea europeana a aratat ca, in cazul in care este vorba despre o familie de facto, trebuie sa se aiba in vedere mai multe elemente cum ar fi perioada de timp de cand membrii cuplului traiesc impreuna, afectiunea si angajamentul lor unul fata de celalalt ( hotararea din 22 aprilie 1997 impotriva Regatului Unit, hotararea din 27 oct. 1995 in cauza Kroon s.a. c. Tarilor de Jos).
Nu are relevanta faptul ca hotararea citata de tribunal (K. et T. c. Finlande [GC], no 25702/94, § 150, CEDH 2001-VII) a fost pronuntata intr-o speta ce face referire la situatia copiilor, deoarece in cuprinsul acesteia Curtea europeana a statuat cu privire la necesitatea protejarii familiei si a definit aceasta notiune.
Cum normele dreptului european si practica instantei de la Strasborg constituie norma juridica interna, in conditiile art. 22 din Constitutie, este evident ca sustinerile recurentului la imoralitatea unei relatii de concubinaj si la lipsa unei protectii juridice sunt total nefondate, aceste relatii fiind protejate pe taramul art. 8 din CEDO.
Cat priveste existenta relatiei de concubinaj, aceasta, fiind o stare de fapt, a fost retinuta de instantele anterioare pe baza probelor administrate, probe care nu mai pot fi apreciate in recurs, fata de caracterul extraordinar al normelor ce reglementeaza aceasta cale de atac si care interzic a se statua asupra starii de fapt. Potrivit art. 304 c.p.c., instanta de recurs analizeaza daca dispozitiile legale au fost corect aplicate la situatia de fapt deja retinuta, fara a mai face referire la continutul probelor.
Sunt nefondate criticile privind aprecierea probelor, respectiv a raspunsurilor date de recurent la interogatoriu, constatandu-se ca instantele au apreciat in mod coroborat probele, fara a-si intemeia solutia exclusiv pe recunoasterile partilor.
Mai mult tribunalul a apreciat corect ca intentia de a testa este un aspect al vointei interne a testatorului si cat timp nu s-a dovedit ca aceasta vointa a fost alterata, viciata prin comportamentul reclamantei, nu se poate invoca imoralitatea cauzei actului juridic.
Apreciind ca decizia atacata este legala si nu exista motive de nelegalitate in sensul prevederilor art. 304 c.p..c, recursul se va respinge ca nefondat.