Prin actiunea civila formulata la 14.11.2003 reclamantul B.M.M. a chemat in judecata pe paratul V.C., pentru a se constata nulitatea absoluta partiala a contractelor de vanzare cumparare nr. 389/06.12.1994 incheiat de L.A. si V.C., pentru 450mp, nr. 1268/08.08.2002 incheiat de D.I.D. si acelasi parat pentru cota de ? din suprafata de 900mp, nr. 2249/09.06.2003 incheiat de D. E. M. si parat pentru suprafata de 69,24mp, terenuri situate in C. Bd. T. V. nr. 26.A solicitat cheltuieli de judecata.
In fapt, a sustinut ca bunicul reclamantului, C.M., a cumparat in anul 1932 imobilul situat in C. Bd. T.V. nr. 26, compus din constructii si teren, imobil preluat de stat, in anul 1956, pentru neplata impozitelor catre stat. prin SC 1882/1956 a Tribunalului Popular Raion Calafat, cu exceptia a 2 apartamente apartinand lui L.A. si D.M., descendentele autorului,.
A mai sustinut ca, desi prin sentinta civila nr. 1619/1994 a Judecatoriei Bailesti, ramasa definitiva, mostenitorilor autorului li se restituie numai imobilul casa nu si teren, cele 2 descendente fara stirea celorlalti mostenitori au instrainat terenul aferent constructiilor. De asemenea, prin sentinta civila pronuntata in dosar 174/1999, s-a efectuat partajul constructiilor, fara teren.
Instanta a pus in discutie si paratul a fost de acord cu introducerea in cauza a lui V.C.D., parte in contractele de vanzare cumparare a caror anulare se cere.
La termenul din 29 iunie 2005 s-a dispus conexarea dosarului de fata cu dosarul 1720/2002, iar la 20.02.2008 s-a dispus disjungerea celor doua dosare, suspendarea judecatii dosarului 1720/2002 in temeiul art. 244 c.p.c. Desi obiectul actiunii care face obiectul dosarului a ramas constatarea nulitatii celor trei contracte de vanzare cumparare, instanta a mentinut ca parti in cauza persoanele chemate in judecata in dosarul 1720/2002 si anume P.S., U. D., I.L.M., P.C., Consiliul Local C.
Prin sentinta civila nr.674 din 8 aprilie 2008 , pronuntata de Judecatoria Calafat , a fost admisa exceptia privind lipsa de interes in constatarea nulitatii partiale absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat la nr 2249/09.06.2003 si s-a respins ca inadmisibil acest capat de cerere.
A fost admisa in parte actiunea, s-a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 389/06.12.1994 incheiat de L.A. si V.C. pentru suprafata de 450mp intravilan, teren situat in C. Bd. T. V. nr. 26.
S-a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1268/08.08.2002, incheiat intre D.I.D. si V.C. cu privire la cota de ? din 900 mp intravilan C., Bd. T. V. nr 26.
S-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara in sensul revenirii celor doua suprafete de cate 450 mp in patrimoniul autorului C.M. avand ca descendenti directi pe L.A., D.M., C.L. si B.I., decedati, avand ca mostenitori pe reclamant si intervenienti.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca autorul C. M., decedat la 19 octombrie 1959 si avand ca descendenti din casatoria cu prima sotie pe C.L., D.M. si L.A., iar din a doua casatorie cu C.M. pe B.I., a cumparat la 16 mai 1932 imobilul situat in C. cuprins intre bd. S.V., in prezent T .V. la E, R.E. la V, C. C. G. la S si str. A I C. la N. In actul depus la filele 13-14 dosar nu se mentioneaza suprafata de teren iar vanzarea a privit si constructiile de pe teren.
Din acest imobil, autorul a donat fiicei sale, L.A., prin inscrisul intitulat ,,act dotal,, transcris la nr. 4218/01 noiembrie 1940 un apartament compus din pravalie jos, 4 camere de locuit la etaj. Intrucat autorul nu a platit impozitul catre stat, asa cum rezulta din SC nr. 1882/20 septembrie 1956 pronuntata in dosar 2943/1956 de Tribunalul Popular Raion C. a fost admisa in parte cererea de vanzare imobiliara a Sectiei financiare Raion C. si s-a incuviintat vanzarea constructiei, fiind exceptate de la vanzare apartamentul donat in anul 1940 lui L.A. si cel detinut de D.M. si compus din camera pravalie, pivnita, camera de locuit la parter si 3 camere la etaj. In considerentele hotararii se face mentiunea ca in anul 1941, acelasi autor a donat o parte din constructie celei de-a doua fiice, D.M.
Numitele L.A. si D.M. au instrainat terenul de 900 mp reprezentand parte din suprafata aferenta imobilului prevalandu-se de sentinta civila nr. 10/1974 a Tribunalului Dolj, care a admis in parte actiunea de partaj succesoral, consfintind tranzactia partilor. Instanta a admis cererea de raport a celor 2 donatii facute descendentelor , carora le-au revenit in lot apartamentele ce facusera obiectul donatiei. Cele doua descendente au considerat gresit ca sunt si proprietarele suprafetei de 900 m.p. teren aferent constructiilor.
Prin SC nr. 1619/07 aprilie 1994, dosar 4436/1991, Judecatoria Bailesti a admis actiunea in revendicare imobiliara formulata de B.I., C. A., sotia supravietuitoare a lui C.L., P.M.D., I.L.M. si P.C., descendentele autorului C.L. impotriva paratilor RA GCLC si DCFP Dolj, au fost obligati paratii sa lase in deplina proprietate si linistita posesie reclamantelor partea din imobilul situat in T.V. nr. 26 cu exceptia celor 2 apartamente care constituiau proprietatea lui D.M. si L.A. Instanta a apreciat ca s-a dispus si restituirea terenului, fata de modul in care s-au prevazut vecinii imobilului, aceeasi vecini fiind indicati in actul de vanzare cumparare din 1932.
Prin contractul autentificat la nr. 389/06.12.1994, descendenta L.A., avand ca mostenitoare pe D.E., a instrainat paratului V.C., casatorit cu V.C.D., constructiile ce au constituit obiectul actului dotal din 01 noiembrie 1940 consfintite si prin hotararea 10/197 dar si terenul aferent in suprafata de 450 mp.
D.M. a instrainat apartamentul obtinut prin donatie in 1941 fiicei sale D.I.D. prin actul de donatie autentificat la nr. 26/1972 iar aceasta din urma a instrainat sifonaria atribuita prin partaj aceluiasi V.C. Pe langa aceasta sifonarie a fost instrainata si cota de ? din terenul de 900 mp cu vecinii mentionati in actul din 1932 cu motivarea ca terenul este proprietatea mamei sale D. M. in baza sentintei 10/1974 .
Instanta a apreciat ca vanzarea terenurilor s-a intemeiat pe o cauza falsa, descendentele L.A. si D.M. nu erau proprietarele terenului, nu puteau instraina acest imobil paratului V.C., ca atare s-a impus constatarea nulitatii absolute partiale a contractelor .
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii V.C. si V.C.D. , criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeincie.
In motivele de apel se arata ca instanta a retinut in mod gresit starea de fapt ce a rezultat din probele administrate, a facut o gresita interpretare a legii , a acordat mai mult decat s-a cerut, reclamantul solicitand numai constatarea nulitatii absolute , nu si repunerea in situatia anterioara.
S-a aratat ca dispoz.art.948 alin.3 Codul Civil si art. 1311 Cod Civil nu pot fi aplicate, intrucat nu au legatura cu cauza.
Prin decizia civila nr. 608 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Dolj s-a admis apelul, s-a schimbat sentinta si s-a respins actiunea.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca obiectul contractelor de vanzare-cumparare l-a constituit imobilul situat in str. T.V. nr. 96 compus din teren in suprafata de 900 m.p. si constructii, contractele avand la baza incheierii certificate de mostenitor si sentinte civile de partaj.
S-a considerat ca instanta de fond a facut o gresita analiza a materialului probator , intemeindu-si solutia in special pe sentinta civila nr.10/1974 si pe actul dotal din 9 noiembrie 1940, fara a avea in vedere motivul de nulitate invocat in cererea de chemare in judecata si sentintele pronuntate in cauza, respectiv sentintele civile nr. 1686/24 septembrie 2001 si nr.2183/2001 ale Judecatoriei Calafat, care sunt intrate in puterea lucrului judecat si care se bucura de prezumtia absoluta ca reflecta adevarul, chiar daca reclamantul nu a fost parte in aceste litigii.
S-a aratat ca reclamantul nu justifica dreptul de proprietate asupra imobilelor ce au fost preluate de catre stat de la autor, invederand chiar in cererea de chemare in judecata ca procedura Legii nr.10/2001 nu a fost finalizata prin emiterea unei decizii sau dispozitii care sa-i recunoasca dreptul de proprietate si calitatea de persoana indreptatita la restituire.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs B.M.M., P.M.D., I. L. M. si P.C., motivand ca hotararea instantei de apel cuprinde motive contradictorii cu natura pricinii, fiind incidente dispoz. art. 304 pct. 7 c.p.c.
Recurentii au sustinut ca terenul in suprafata de 900 m.p. nu a fost in proprietatea vanzatorilor, asa cum rezulta si din sentinta civila 1619/1994, prin care terenul a fost restituit autoarei reclamantilor. S-a aratat ca sentinta civila 10/1974 nu constituie titlu de proprietate pentru teren.
Recurentii au invocat motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct.9 c.p.c., in sensul ca gresit s-a retinut ca reclamantul nu justifica un drept de proprietate asupra imobilelor preluate de stat, in conditiile in care prin sentinta civila 1619/1994 imobilul a fost revendicat de autoarea sa , iar reclamantul nu mai are interes in promovarea unei actiuni in conditiile legii 10/2001.
Intimatii parati V. au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului.
Recursul nu este fondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Nulitatea absoluta este sanctiunea care se aplica actului juridic in situatia in care la incheierea acestuia s-au incalcat dispozitii imperative ale legii, norme care ocrotesc un interes general.
Vanzarea lucrului altuia constituie, in principiu, o operatiune juridica valabila, cu exceptia cazului in care partile contractante cunosc faptul ca bunul ce constituie obiect al vanzarii nu este proprietatea vanzatorului si urmaresc fraudarea drepturilor adevaratului proprietar. Nulitatea absoluta se impune in baza principiului " frauda corupe totul", considerandu-se ca partile urmaresc un scop ilicit, fiind incidente dispoz. art. 966-968 c.civ.
Atunci cand nu se dovedeste reaua credinta a cumparatorului, adevaratul proprietar al bunului vandut nu poate cere nulitatea absoluta a vanzarii, ci poate promova o actiune in revendicare, pentru compararea titlurilor si stabilirea celui care este mai bine caracterizat.
Cand obiectul vanzarii il constituie un bun aflat in indiviziune iar vanzator este doar unul dintre coproprietari, vanzarea nu este nula absolut, ci este incheiata sub conditie suspensiva, soarta contractului urmand a se definitiva la data efectuarii partajului, in sensul ca vanzarea ramane valabila daca bunul cade in lotul coproprietarului vanzator si se desfiinteaza retroactiv daca este luat in lot de un alt coproprietar.
In speta, reclamantul a invocat drept motiv de nulitate, pentru fiecare dintre contracte, vanzarea unui teren care nu apartinea vanzatorului, asadar regulile drept enuntate sunt aplicabile spetei si au fost corect interpretate de tribunal.
Partile au sustinut teorii diferite cu privire la calitatea de proprietar al terenului in suprafata de 900 m.p. situat in C., str. T. V. nr. 26. Reclamantul a pretins ca acest teren, ce a constituit initial proprietatea autorului C. M., este proprietatea sa, fiind redobandit de autoarea sa prin sentinta civila 1619/1994 a Judecatoriei Bailesti, in urma revendicarii promovate impotriva reprezentantilor statului. La randul lor, paratele ce au avut calitatea de vanzatoare au pretins ca terenul este proprietatea lor, asa cum s-a consemnat in sentinta civila 10/1974 prin care mostenitorii autorului au realizat partajul succesoral.
Sustinerea reclamantului este fara temei, deoarece pronuntarea sentintei civile 1619/1994, prin care s-a admis actiunea in revendicare promovata de B.I., C.A., P.M., I.D., P.C. a avut ca efect intoarcerea imobilului precizat in dispozitivul sentintei din patrimoniul statului in patrimoniul autorului comun al reclamantilor, urmand ca drepturile derivate din aceasta stare juridica sa fie recunoscute in persoana tuturor mostenitorilor, iar nu numai pentru mostenitorii care au promovat actiunea in revendicare.
In atare conditii si avand in vedere hotararea judecatoreasca invocata de recurenti drept titlul lor, nu se poate constata nulitatea vanzarii asa cum s-a solicitat de reclamant.
Nulitatea absoluta a contractelor in conditiile art. 948 pct. 3 si 4 c.civ. nu poate fi retinuta deoarece partile contractante au avut in vedere sentinta civila 1686/2001 prin care s-a constatat dreptul de proprietate al numitelor L. A. si D.M. asupra terenului in suprafata de 900 m.p.( in litigiu), astfel ca nu se poate retine ca au actionat cu rea credinta, intentionand sa fraudeze drepturile unui tert.
Unul din efectele hotararilor judecatoresti este puterea lucrului judecat, reglementata prin art. 1200 pct. 4 c..civ. ca o prezumtie legala , recunoscuta si de Curtea Europeana a drepturilor omului, care a retinut in cauza Amuraritei impotriva Romaniei (cererea nr. 4351/02, hotararea din 23 septembrie 2008), ca statele semnatare ale Conventiei trebuie sa interzica redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeasi problema si ca instantele trebuie sa tina cont de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare, chiar si fata de persoanele care nu au fost parte intr-o anumita procedura, dar care au avut cunostinta despre existenta procedurii judiciare respective.
Reclamantului i s-a adus la cunostinta sentinta ale carei constatari de fapt si de drept nu mai pot fi repuse in discutie, astfel ca instanta trebuie sa concluzioneze ca la data contractarii, cumparatorul a avut credinta ca va contracta cu adevaratul proprietar.
Ca urmare, nu se mai poate analiza sustinerea din recurs referitoare la lipsa calitatii de proprietar a C.L.C., reclamantul fiind obligat sa tina seama de efectele sentintelor mentionate de tribunal ( sc. 1686/2001 si sc. 2183/2001).
Apreciind ca nu exista motive de nelegalitate a deciziei pronuntate in apel, in conditiile art. 304 c.p.c, recursul se va respinge ca nefondat.
5