In enumerarea factorilor de raspundere la care se refera art. 29 din Lg. 10/1995 nu se regasesc si proprietarii, ceea ce demonstreaza ca in ceea ce ii priveste pe acestia se aplica regulile de drept comun referitoare la raspunderea vanzatorului, coschimbasului in speta, pentru viciile ascunse, chiar si cand nu le-a cunoscut, prev. de art. 1354 Cod civil.
Raportat la acest text de lege, pentru a raspunde coschimbasul de aceasta obligatie, trebuie ca viciile lucrului sa fi fost ascunse, in sensul ca nu puteau fi observate de cumparator cu ocazia incheierii contractului printr-o verificare normala in raport cu natura bunului.
Se constata ca, potrivit art. 11 din Decretul 167/1958, prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse cu viclenie ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate incepe sa curga de la data descoperiri viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrarii.
Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea a 3 ani de la predare.
Prin cererea inregistrata sub nr.657/263/2007, reclamantul S.V. a chemat in judecata parata S. N. L. Oltenia, solicitand instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligata parata sa-i inlocuiasca acoperisul locuintei situata in mun. Motru, cartier Stiucani, str. Radulescu -Motru, nr.23, sau in caz contrar sa fie abilitat reclamantul sa inlocuiasca acoperisul pe cheltuiala paratei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii a aratat ca a convenit cu parata sa-i cedeze imobilul proprietatea sa, situat in comuna Slivilesti, sat Stiucani, jud. Gorj, in schimbul unui imobil situat in mun. Motru, compus dintr-o casa de locuit formata din 4 camere in suprafata de 77,40 mp, din zidarie, acoperita cu tigla, ocazie cu care s-a incheiat intre parti un contract imobiliar autentificat de notarul public la 23.05.1997.
A mai sustinut ca parata i-a predat locuinta specificata in contract dupa ce se facuse receptia lucrarilor, dar constructia edificata prezenta vicii ascunse, astfel, in urma cu aprox. 3 ani tigla de pe acoperis a inceput sa se macine, sa se exfolieze fiind de proasta calitate, acoperisul era construit din capriori de brad dintr-un material lemnos plin de putrigai astfel incat la momentul actual acesti capriori nu pot sustine acoperisul de tigla si exista riscul de prabusire, fiind pusa in pericol viata familiei sale.
Parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia prescriptiei extinctive, in raport de dispozitiile Decretului 167/1958, motivata de imprejurarea ca, in speta s-a implinit termenul de 10 ani de la data cand reclamantul a preluat cu contract de schimb imobilul in cauza. Pe fond a aratat ca actiunea este nefondata deoarece nu sunt indeplinite cerintele raspunderii pentru vicii ascunse si ca materialul lemnos si tigla folosita la imobilul dat in schimb acestuia nu pot intra sub incidenta viciilor ascunse.
Prin sentinta civila nr. 2408/23.10.2007, pronuntata de Judecatoria Motru, in dosar nr. 657/263/2007, a fost respinsa exceptia prescriptiei extinctive; a fost admisa cererea formulata de reclamantul S.V., in contradictoriu cu parata Societatea Nationala a lignitului Oltenia SA, sens in care parata a fost obligata sa procedeze la efectuarea lucrarilor de inlocuire a acoperisului (cu respectarea etapelor prevazute in raportul de expertiza) sau abilitat reclamantul sa le efectueze pe cheltuiala paratei.
A fost obligata parata la 500 RON cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-a retinut ca prin contractul de schimb imobiliar autentificat la data de 23 mai 1997, reclamantul S.V. a dat in schimb imobilul proprietatea sa situat in comuna Slivilesti, sat Stiucani compus dintr-o casa cu 3 camere construita din lemn, acoperita cu tigla, cu o suprafata utila de 51,92 mp. si anexe si a primit in schimb de la Regia Autonoma a Lignitului Oltenia, actuala SNL Oltenia, un imobil compus dintr-o casa de locuit formata din 4 camere in suprafata de 77,4 mp. din zidarie, acoperita cu tigla.
Imobilul a fost realizat de catre parata in baza autorizatiei de constructie nr.93 din 27.11.1991 si predat prin procesul verbal de predare - primire de catre parata reclamantului la data de 18.09.1995, asa cum rezulta din cuprinsul inscrisului stat la fila 7 de la dosarul cauzei.
Prin urmare, in speta, s-a retinut ca nu este indeplinit termenul de 10 ani prevazut de art.29 din Legea 10/1995, impunandu-se respingerea exceptiei prescriptiei extinctive..
Cu referire la fondul cauzei s-a avut in vedere ca din raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza rezulta ca lucrarea a fost efectuata necorespunzator prin intreruperea in camp a elementelor de sarpanta - capriori prin lipsa contravanturilor si rigidizarea elementelor de sarpanta, fapt ce a condus la inclinarea popilor de margine a acoperisului.
In consecinta, structura acoperisului cedeaza la incarcarea acestuia cu zapada datorita faptului ca elementele sarpantei - capriori sunt intrerupti in camp.
La momentul efectuarii lucrarii expertul a constatat ca invelitoarea din tigla este exfoliata si in mare parte degradata, iar suprafata invelitorii este deformata in dreptul capriorilor care sunt intrerupti in camp, contrar normativelor tehnice si care pot conduce la cedarea structurii sarpantei.
In sensul celor aratate de expert, s-a retinut ca reparatia sarpantei presupune efectuarea urmatoarelor lucrari: desfacere sarpanta, desfacere invelitoare, desfacere streasina infundata, refacere sarpanta, refacere invelitoare, refacere stresina infundata si a fost evaluat costul reparatiilor necesare acoperisului la suma de 16.184, 96 RON.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata SNLO SA TG. Jiu, invocand ca in mod gresit s-a retinut ca nu este indeplinit termenul de 10 ani prev. de art. 29 din Leg. 10/1995, deoarece acest termen curgea nu de la data incheierii actului de schimb in forma autentica nr. 2370/1997, ci de la data de 15.11.1995, data la care s-a facut receptia lucrarii prin procesul verbal de receptie la terminarea lucrarii.
Tribunalul Gorj, prin decizia civila nr. 151 din 17.04.2008, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SOCIETATEA NATIONALA A LIGNITULUI OLTENIA, impotriva sentintei civile nr. 2408/23.10.2007 pronuntata de Judecatoria Motru in dosar nr. 657/263/2007, apelanta fiind obligata la 400 lei cheltuieli de judecata fata de intimatul reclamant.
Pentru a pronunta astfel, s-a retinut ca in cauza sunt incidente disp. art. 29 din Lg. 10/1995, potrivit careia proiectantul, specialistul, verificatorul de proiecte atestat, executantul, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat etc. raspund potrivit obligatiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale constructiei ivite intr-un interval de 10 ani de la receptia lucrarii, precum si dupa implinirea acestui termen, pe toata durata de existenta a constructiei, pentru viciile structurii de rezistenta rezultate din nerespectarea normelor de proiectare si de executie in vigoare la data realizarii ei.
Asa cum a relevat raportul de expertiza si s-a precizat in completarea la raportul de expertiza defectiunile semnalate la acoperis sunt datorate nerespectarii normelor de executie pentru elementele de rezistenta componente ale sarpantei din lemn si ca atare raspunderea pentru viciile structurii de rezistenta nu este supusa termenului de prescriptie de 10 ani, ea intervenind pe toata durata de existenta a constructiei .
Ca atare, nu intra in discutie calculul vreunui termen de prescriptie.
Aspectul relevat de reprezentantul apelantei in concluziile orale in sensul ca cel putin pentru realizarea invelitorii a intervenit prescriptia nu poate fi retinut, deoarece refacerea structurii de rezistenta a acoperisului presupune in mod accesoriu si efectuarea invelitorii si ca atare nu se poate discuta separat pentru aceasta intervenirea vreunui termen de prescriptie.
In termen legal, impotriva ambelor hotarari a declarat recurs parata SOCIETATEA NATIONALA A LIGNITULUI OLTENIA S.A. TG. JIU, considerandu-le nelegale deoarece in mod gresit s-a considerat ca in cauza sunt incidente prev. Lg. 10/1995, situatie in care s-au raportat la termenul de 10 ani prev de art. 29, fiind respinsa exceptia prescriptiei extinctive. S-a aratat ca imobilul a fost predat petentului la 18.09.1995, receptia lucrarii s-a facut prin procesul verbal din 15.11.1995, iar la data de 23.05.1997 intre parti s-a incheiat in forma autentica contractul de schimb.
Fata de raporturile juridice existente intre parti in cauza sunt incidente dispoz. art. 1405-1409 Cod civil care reglementeaza contractul de schimb, rap la art. prev. 1352 referitoare la viciile ascunse ale constructiei proprietatea coschimbasului, astfel incat in cauza sunt aplicabile dispoz. art. 11 din Decretul 167/1958 cu privire la termenul de prescriptie. Daca s-ar fi aplicat aceste texte de lege, s-ar fi constatat ca actiunea este prescrisa.
Criticile formulate sunt intemeiate, avand in vedere urmatoarele considerente:
Petentul a formulat actiune impotriva recurentei parate, pentru ca aceasta sa fie obligata sa remedieze prin inlocuire acoperisul casei, ce a facut obiectul contractului de schimb din 23.05.1997, intre cele doua parti. S-a aratat ca raportat la momentul introducerii actiunii - 15.02.2007, in urma cu 3 ani, tigla de pe acoperis a inceput sa se exfolieze, fiind de proasta calitate, iar cu acea ocazie s-a constatat ca acoperisul era construit din capriori din brad, materialul lemnos fiind plin de putregai.
La dosarul cauzei se afla contractul de schimb imobiliar incheiat intre S.V. si SNLO, autentificat sub nr. 2370/23.05.1997, prin care cei doi copermutanti schimbau intre ei proprietatea a doua imobile, primul transmitand celui de-al doilea o constructie cu 3 camere din lemn, acoperita cu tigla, cu o suprafata de 51,92 mp si anexe, iar cel de-al doilea transmitand o casa de locuit formata din 4 camere in suprafata de 77,40mp, din zidarie, acoperita cu tigla.
Intre parata si SC Antreprize de Montaj Miniere SA Tg. Jiu s-a incheiat un contract de constructie in antrepriza pentru imobilele ce urmau sa faca obiectul schimbului ca urmare a exproprierilor aplicate in zona.
Procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor a fost incheiat intre cei doi contractanti la 15.11.1995, iar, anterior, la data de 18.09.1995, s-a incheiat un proces verbal de predare - primire intre parata si reclamant pentru constructia care se terminase de construit, data de la care reclamantul a si intrat in posesia casei, asa cum rezulta din respectivul proces verbal.
Reclamantul a predat imobilul proprietatea sa catre parata la data de 10.10.1995.
Asa cum rezulta din derularea actelor incheiate de parti, intre acestea exista raporturi juridice de drept civil specifice contractului de schimb,asa cum este reglementat prin art. 1405 - 1409 Cod civil, prin care partile - copermutanti se obliga fiecare sa transmita celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun.
Contractul de schimb este supus prin asemanare conditiilor de fond si de forma ale contractului de vanzare-cumparare ale carui reguli se aplica si acestui contract (art. 1409 Cod civil) cu unele deosebiri determinate de specificul sau, deosebiri care nu au in vedere insa situatia viciilor ascunse ale bunului, pentru aceasta actionand obligatia de garantie a vanzatorului pentru vicii ascunse prev. de art. 1354 Cod civil.
Potrivit textului de lege mentionat, vanzatorul si prin analogie coschimbasul este raspunzator pentru viciile ascunse chiar si cand nu le-a cunoscut, afara de situatia in care cumparatorul sau coschimbasului, in speta de fata, nu s-ar fi invoit sa nu raspunda de vicii.
Lg. 10/1995, cu modificarile ulterioare, priveste calitatea in constructii si stabileste faptul ca prevederile acestei legi se aplica constructiilor de orice categorie, fiind exceptate cladirile pentru locuinte cu parter si parter plus un etaj si anexele gospodaresti, situate in mediul rural si in satele ce apartin oraselor, precum si constructiile provizorii.
Prin art. 6 din aceeasi lege, se stabilesc ca obligatiile prevazute prin art. 5 (realizarea si mentinerea pe intreaga durata de existenta a constructiilor a urmatoarelor cerinte esentiale: rezistenta mecanica si stabilitate, securitate la incendiu, igiena, sanatate si mediu, siguranta in exploatare, protectie impotriva zgomotului, economie de energie si izolare termica) revin factorilor implicati in conceperea, realizarea si exploatarea constructiilor, precum si in postutilizarea lor, potrivit responsabilitatii fiecaruia.
Factorii la care se refera legea sunt: investitorii, cercetatorii, proiectantii, verificatorii de proiecte, fabricantii si furnizorii de produse pentru constructii, executantii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu executia, expertii tehnici, precum si autoritatile publice si asociatiile profesionale de profil.
Fiind stabilita raspunderea acestor factori, in cap. 3 legea stabileste obligatiile fiecarui factor. In ceea ce priveste pe proprietarii constructiilor, aceste obligatii se regasesc in art. 25 si se refera la: efectuarea la timp a lucrarilor de intretinere si de reparatii care le revin, prevazute conform normelor legale in cartea tehnica a constructiei si rezultate din activitatea de urmarire a comportarii in timp a constructiilor; pastrarea si completarea la zi a cartii tehnice a constructiei si predarea acesteia la instrainarea constructiei noului proprietar; asigurarea urmaririi comportarii in timp a constructiilor conform prevederilor din cartea tehnica si reglementarilor tehnice; efectuarea, dupa caz, de lucrari de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiintare partiala, precum si de lucrari de reparatii ale constructiei numai pe baza de proiecte intocmite de persoane fizice sau juridice autorizare si potrivit legii; asigurarea lucrarilor de interventii asupra constructiilor, impuse prin reglementarile legale si asigurarea efectuarii lucrarilor din etapa de postutilizare a constructiilor cu respectarea prev. in vigoare.
Prin urmare, proprietarul constructiilor raspunde, potrivit acestei legi, de buna utilizare si verificare a constructiei pe care o are in stapanire pentru pastrarea ei la standardele impuse de normele legale existente in cartea tehnica a constructiei.
Art. 29 din aceeasi lege stabileste ca proiectantul, specialistul verificator de proiecte de atestat, fabricantii si furnizorii de materiale si produse pentru constructii, executantul responsabil tehnic cu executia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat raspund in cadrul obligatiilor ce le revin pentru vicii ale constructiei ivite in termen de 10 ani de la receptia lucrarii, precum si dupa implinirea acestui termen, pe toata durata de existenta a constructiei, pentru viciile structurii de rezistenta rezultate din normele de proiectare si din executie in vigoare la data realizarii ei.
Fata de dispozitia legala expresa raspunderea factorilor prev. in art. 29 din Lg. 10/1995 este o raspundere in rem, in sensul ca ei raspund pentru viciile constructiei in mainile oricui s-ar afla.
In enumerarea factorilor de raspundere la care se refera art. 29 din Lg. 10/1995 nu se regasesc si proprietarii, ceea ce demonstreaza ca in ceea ce ii priveste pe acestia se aplica regulile de drept comun referitoare la raspunderea vanzatorului, coschimbasului in speta, pentru viciile ascunse, chiar si cand nu le-a cunoscut, prev. de art. 1354 Cod civil.
Raportat la acest text de lege, pentru ca vanzatorul, in speta coschimbasul sa raspunda de aceasta obligatie, trebuie ca viciile lucrului sa fi fost ascunse, in sensul ca nu puteau fi observate de cumparator cu ocazia incheierii contractului printr-o verificare normala in raport cu natura bunului.
Faptul ca, dupa o perioada de intrebuintare de 9 ani (se are in vedere ca reclamantul a preluat imobilul in septembrie 1995, iar in actiune a precizat ca, fata de momentul introducerii actiunii in urma cu 3 ani a constatat degradarile invocate, deci in anul 2004, actiunea fiind introdusa in anul 2007), au aparut degradari ale tiglei de pe acoperis si ale capriorilor, nu poate fi considerata ca o ascundere a viciilor cu rea-credinta. Reclamantul la momentul preluarii imobilului avea obligatia de a verifica acoperisul casei, in mod normal, si putea constatata la acel moment daca materialul folosit nu era de calitate, asa cum se invoca in prezenta actiune.
Nerespectarea normelor de executie pentru elementele de rezistenta componente ale sarpantei din lemn, constatata prin expertiza, este imputabila constructorului si nu proprietarului, executantul si ceilalti factori la care se refera art. 29 din Lg. 10/1995 fiind cei care raspund pentru aceste nereguli.
In situatia in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie, potrivit art. 5 din Decretul 167/1958, dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, ceea ce inseamna ca, in situatia in care viciile au fost ascunse cu viclenie, termenul de prescriptie este termenul general de 3 ani la care se refera art. 3 din Decretul 167/1958, termen care curge potrivit dispoz. art. 11 din aceeasi norma.
Se constata ca, potrivit art. 11 din Decretul 167/1958, prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse cu viclenie ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate incepe sa curga de la data descoperiri viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrarii.
Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea a 3 ani de la predare.
Intre cei doi coschimbasi se aplica regulile dreptului comun, astfel incat raportat la textele de lege mentionate si fata de momentul introducerii actiunii - 15.02.2007 si al constatarii aparitiei viciilor - 2004, instanta retine ca actiunea este prescrisa atat in situatia viciilor care nu au fost ascunse cu viclenie, cat si in situatia in care acestea ar fi fost ascunse cu viclenie, termenul de prescriptie incepand sa curga in anul 1998, fata de momentul preluarii efective a bunului de catre reclamant. Chiar daca raportarea s-ar face la momentul incheierii contractului autentic - 1997, termenul de prescriere este implinit si fata de aceasta data, insa trebuie precizat ca textul se refera expres la momentul predarii lucrarii si nu a incheierii actului juridic.
In considerarea celor de mai sus si aplicand dispoz., art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., urmeaza a se constata ca s-a facut o gresita aplicare a legii in ceea ce priveste normele de prescriptie, astfel incat, admitandu-se recursul, se va modifica decizia, se va schimba sentinta, in sensul ca se va respinge ca prescrisa actiunea formulata de reclamant.