Aplicarea dispozitiilor art. 24 din Legea 18/1991 Decizie nr. 981 din data de 20.11.2008
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

La data de 4 oct. 2004, reclamantii P.I. si P.M. au chemat in judecata pe paratii B.M., I.L., S.L.C., P.S. si Comisia Locala S. de aplicare a fondului funciar solicitand instantei sa dispuna nulitatea absoluta a procesului -verbal de punere in posesie nr. 2316/01.07.1992 si a contractului de vanzare-cumparare nr. 1996/124.05.2004, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale a aratat ca reclamantii au dobandit in proprietate suprafata de 2000 mp in comuna S., jud. Arges, cu vecinatatile: N - drum comunal, S- D.I. si D.D., V- N.V., E- B.T., prin procesul-verbal din 29 iunie 1989, doua procese-verbale din 17 mai 1990 si doua acte de dare in plata din 18 mai 1990, iar prin Hotararea nr. 1228/12.02.2004, Comisia Judeteana de Fond Funciar Arges, i-a validat cu aceasta suprafata.
In anul 1992 s-a eliberat procesul-verbal de punere in posesie nr. 2316/01.07.1992 pentru I.L. si S.A. si in baza acestuia s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr. 1966/2004 pentru suprafata pe care o detineau reclamantii ca proprietari, intre I.L., prin mandatar S.L.C., si paratul B.M.
Paratul B.M. a formulat cerere de chemare in garantie pentru evictiune impotriva paratei I.L. si a paratului S.L.C., solicitand obligarea acestora la restituirea sumei de 11.158 Euro, pretul platit pentru terenul in litigiu.
La termenul din 20 iunie 2005 parata I.L. a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a actelor de dare in plata pentru suprafetele de 250 mp si 1000 mp, teren dat fara respectarea dispozitiilor legii.
Prin sentinta civila nr.1554 din 3 aprilie 2006, pronuntata de Judecatoria Pitesti, in dosarul nr. 9659/2004, s-a admis in parte actiunea civila, s-a constatat nulitatea absoluta partiala a procesului-verbal de punere in posesie nr. 2316/01.07.1992 pentru suprafata de 2000 mp din localitatea S., jud. Arges, cu vecinii : N - drum comunal, S- D.I. si D.D., V- N.V., E- M.I.
S-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 1966/14.05.2004.
S-a respins actiunea impotriva paratului S.L.C. si cererea reconventionala formulata de I.L.
S-a anulat ca netimbrata cererea de chemare in garantie formulata de paratul B.M.
S-au compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate prin cele trei acte de dare in plata emise anterior intrarii in vigoare a Legii 18/91.
Ulterior emiterii acestor acte, comisia locala de fond funciar S. a intocmit procesul verbal de punere in posesie nr.2316 din 1 iulie 1992, in favoarea mostenitorilor defunctului S.Gh., pentru suprafata de 7,66 ha., iar in temeiul acestui proces verbal de punere in posesie a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1966 din 14 mai 2004.
Instanta de fond a retinut ca inscrisurile mentionate in contract nu pot face dovada existentei dreptului de proprietate al vanzatorului (prin certificatul de mostenitor atestandu-se numai calitatea de mostenitor iar procesul verbal de punere in posesie nu este de natura sa concretizeze obiectul vanzarii, in absenta unei schite de amplasament), in esenta, prin acest act juridic fiind vandut lucrul altuia.
Cu privire la cererea reconventionala, instanta de fond a retinut ca parata reclamanta I.L. nu prezinta nici un motiv concret de nulitate a celor doua acte de dare in plata, marginindu-se sa afirme doar ca au fost remise cu incalcarea legilor ce reglementeaza regimul juridic al fondului funciar din Romania; prima instanta a retinut si faptul ca aceste acte de dare in plata sunt anterioare intrarii in vigoare a Legii 18/91.
S-a retinut aplicabilitate dispoz. art. 29 alin.3 din Lg.146/1997 in ceea ce priveste cererea de chemare in garantie.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat apel I.L. , S.L.C si paratul B.M, care a depus motivele de apel la 21 septembrie 2006.
Prin incheierea din 15 ianuarie 2007 a ICCJ s-a dispus stramutarea apelului de la Tribunalul Arges la Tribunalul Dolj.
Prin decizia civila nr.394 din 10 iulie 2007, pronuntata in dosar nr.3955/109/2006, Tribunalul Dolj a admis apelurile, a schimbat in parte sentinta civila atacata, in sensul ca a admis in parte actiunea formulata si precizata ulterior de catre reclamantii P.I. si P.M. si a constatat nulitatea absoluta partiala a procesului verbal de punere in posesie nr.2316 din 1 iulie 1992, pentru suprafata de 250 mp. situata in S., str. Morii, jud. Arges, astfel cum apare individualizata in actul de dare in plata din 18 mai 1990.
A constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1966 din 14 mai 2004, in ceea ce priveste aceeasi suprafata de teren de 250 mp.
A admis in parte cererea reconventionala formulata de catre parata reclamanta I.L si a constatat nulitatea absoluta a actului de dare in plata din 18 mai 1990 incheiat de CAP S. si beneficiarul P. B.I. si avand ca obiect suprafata de 1000 mp. teren situat in perimetrul construibil al loc. S., cu vecinatatile indicate in cuprinsul actului.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei civile atacate si a compensat in totalitate cheltuielile de judecata suportate de parti.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
In ceea ce priveste cererea avand ca obiect constatarea nulitatii procesului verbal de punere in posesie nr.2316/1992, precum si a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1966/2004, instanta a retinut ca la data de 1 iulie 1992 a fost emis procesul verbal de punere in posesie nr. 2316, fara a figura in antet emitentul Comisia Locala de fond funciar S., fiind puse in posesie mostenitoarele defunctului S.G., numitele I.L. si S.A, pentru suprafata rezultata in urma aplicarii cotei de reducere de 7 % - 7,66 % asupra terenului in suprafata de 8,22 ha. prevazuta in anexa la nr.7, poz.6, teren inscris cu urmatoarele vecinatati : E - calea ferata G.-C., V - drumul morii, S - D.C., S - fosta proprietate C. Procesul verbal a fost semnat de catre I.B. in calitate de primar (fiind aplicata stampila primarului com. S.), precum si de doi membri ai comisiei de fond funciar.
Conform adresei nr.7464 din 21 aprilie 2005, inaintata de catre Primaria orasului S. cabinetului Av.P.S., semnatura inscrisa in cuprinsul procesului verbal inregistrat sub nr.2316 din 1 iulie 1992 apartine numitului B.S., aflat in indeplinirea unui mandat de viceprimar, la data emiterii procesului verbal mai sus mentionat.
A fost emisa si adeverinta de punere in posesie nr.3468 din 15 iulie 1999, emisa de catre Comisia locala S., fiind atestata reconstituirea dreptului de proprietate prin HCJ Arges nr. 104 din 28 octombrie 1991, pentru suprafata totala de 7,66 ha, in favoarea mostenitoarelor I.L. si S.A .
Prin certificatul de mostenitor, suplimentar nr. 47 din 7 mai 1997, emis de
catre BNP CM P. Bucuresti se constata calitatea de bun succesoral, aflat in patrimoniul defunctei S.A., a suprafetei de 7,66 ha situata in com. S., jud. Arges, iar certificatul de mostenitor, precum si procesul verbal de punere in posesie au fost retinute ca fundament al existentei dreptului de proprietate, la incheierea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1966 din 14 mai 2004 de catre BNP JVL V. - Pitesti.
Prin efectul acestui act juridic, apelantul B.M. a dobandit suprafata de 1394,71 mp dintr-un total de 1907,53 mp situata in intravilanul loc. S., str. Drumul Morii jud. Arges, avand ca vecini la nord - str. Drumul Morii, la est - M., la sud - D.I. si D.D. , la vest - N.V. si rest proprietate, instrainatoare fiind apelanta I.L.reprezentata conventional de numitul S.L.C .
Fata de dispozitiile Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 131/1991, tribunalul a apreciat ca inscrisul atacat nu prezinta caracterul unui proces verbal de punere in posesie, constituind o adeverinta de proprietate, in intelesul art. 2 din Legea 1/2000.
In ce priveste existenta semnaturii unei alte persoane decat presedintele comisiei locale intimate in cuprinsul acestui proces verbal de punere in posesie (cauza de nulitate invocata de catre intimatii - reclamanti prin precizarea depusa la fila 34 a dosarului de fond) si atestata prin adresa nr. 7464/2005 mai sus mentionata, instanta a constatat ca acest act administrativ cumuleaza conditiile art. 1171 C.civ., reglementate pentru inscrisurile autentice.
Inscrisul fiind semnat si stampilat, in numele primarului, sunt incidente in cauza dispozitiile art. 1173 Cciv. si art. 180 si urm. C. pr.civ., privind dovada asupra imprejurarilor constatate, pana la inscrierea in fals .
Prin inscrierea locului situarii imobilului, precum si a vecinatatilor acestuia, obiectul vanzarii a fost considerat ca fiind suficient determinat.
S-a retinut ca prin actul de dare in plata din 18 mai 1990, reclamantul P.I. a dobandit dreptul de proprietate pentru suprafata de 250 mp. contra sumei de 1750 lei, potrivit dispozitiilor art.6 din Statutul Cooperativelor Agricole de Productie, act juridic apreciat a fi valabil si avand caracterul translativ de proprietate.
Prin actul de dare in plata intocmit la aceeasi data de 18 mai 1990, CAP S. a dat in plata suprafata de 1000 mp. , tribunalul considerand in act exista o inadvertenta privind prenumele beneficiarului, inscris in cuprinsul actului, in paragraful 4, ca fiind I. iar obiectul sau excede dispozitiilor imperative ale art.6 din Statut fiind cel de-al doilea act de dare in plata, intocmit in favoarea aceleiasi persoane .
Al treilea inscris invocat de catre reclamanti si anume procesul verbal din 29 iunie 1989 al Biroului Executiv al Consiliului Popular S. s-a apreciat ca nu este constitutiv sau translativ de proprietate, in conditiile in care transmiterea dreptului de proprietate sau de folosinta asupra terenurilor, in vederea construirii de locuinte, nu intra la acel moment in atributiile administrative ale acestui organ.
Apelul declarat de catre apelantul B.M. a fost analizat in conditiile art. 292 alin. 2 Cpr.civ. considerandu-se ca apelul nu a fost motivat in termenul legal, apararea acestui apelant parat privind, pe de o parte, valabilitatea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1966/2004, precum si cererea de chemare in garantie formulata in fata primei instante .
Impotriva acestei decizii au declarat recursuri paratul B.M., parata reclamanta I.L. si reclamantii P.I. si P.M.
In motivarea recursului declarat de paratul B.M. s-a aratat ca acesta a motivat in termen apelul sau, astfel ca tribunalul trebuia sa il analizeze integral. Decizia a fost criticata intrucat s-a retinut gresit ca terenul reclamantilor in suprafata de 250 m.p. se suprapune terenului cumparat de parat in suprafata de 1394,71 m.p., astfel ca gresit s-a anulat in parte contractul de vanzare cumparare.
S-a sustinut ca din suprafata totala de teren de 1907,53 m.p. care a fost reconstituita vanzatoarei I.l., paratul a cumparat 1394,71 m.p. reclamantii detin 250 m.p. iar diferenta de 262,82 m.p. ramane vanzatoarei.
Parata reclamanta I.L. a sustinut prin motivele de recurs faptul ca fosta CAP a detinut terenuri doar ca administrator, prin urmare actul de dare in plata din 13 mai 1990 nu este legal si nu a transmis proprietatea asupra terenului de 250 m.p. S-a aratat ca acest act prezinta inadvertente, pentru ca in loc de P.Ion, pe numele caruia s-a redactat inscrisul, a fost trecut P.Ilie, iar reclamantii au refuzat prezentarea originalului inscrisului.
Recurenta a sustinut ca suprafata de 250 m.p. nu se suprapune cu suprafata ce a fost instrainata, nu se justifica astfel anularea contractului de vanzare cumparare, asa cum rezulta din anexa la autorizatia de construire si din adresa 12223 din 2.06.2006 a Primariei S.
Reclamantii au sustinut ca decizia tribunalului a fost data cu aplicarea gresita a legii deoarece nu s-au avut in vedere dispozitiile legii fondului funciar privind valabilitatea procesului verbal de punere in posesie. Recurentii reclamanti au aratat ca actul este lovit de nulitate absoluta deoarece nu este semnat de primar, ci de viceprimar si de doi membri ai comisiei locale , fiind incalcate prevederile art. 8 din HG 131/1991 care atrag nulitatea absoluta, nulitate ce nu poate fi confirmata sau ratificata iar tribunalul a considerat gresit ca actul poate fi convertit intr-o adeverinta de proprietate.
S-a aratat ca nu se poate considera ca paratei I. si sorei sale decedate li s-a reconstituit valabil dreptul de proprietate asa este confirmat prin adeverinta 3468/15 iulie 1999, deoarece procedura de reconstituire este strict reglementata de lege iar procesul verbal de punere in posesie nu face dovada dreptului.
Un al doilea motiv de recurs a privit gresita aplicare a prev. art. 23 din legea 18/1991, deoarece terenul in litigiu este teren aferent casei de locuit a reclamantilor si la data aparitiei legii fondului funciar reclamantii erau proprietarii constructiilor, asa incat au devenit si proprietarii terenului. Aceste dispozitii inlatura efectele procedurii reconstituirii dreptului de proprietate pentru I.L. si S.A., chiar daca acestea ar fi fost in posesia unui proces verbal de punere in posesie valabil.
Recursul declarat de reclamanti este fondat iar recursurile paratilor nu sunt fondate pentru urmatoarele considerente.
Sentinta primei instante a fost comunicata paratului B. M. la 19 aprilie 2004, la domiciliul din P., str. Bailor, nr. 13, ( fila 308 dosar judecatorie), iar apelul a fost depus de acesta la data de 18 aprilie 2006. Potrivit art. 90 si 92 c.p.c., comunicarea actelor de procedura trebuie facuta la domiciliul partii, iar daca domiciliul nu este complet mentionat, nu se poate considera ca s-au respectat prevederile legii.
In speta, se constata ca prin actiune s-a indicat adresa paratului B. M. ca fiind cea prevazuta in actul de vanzare cumparare si anume str. Bailor, bloc D13, sc. C, ap. 13 iar comunicarea sentintei s-a facut la adresa mentionata in dispozitivul hotararii, din str. Bailor, nr. 13, adresa gresit mentionata, intrucat la dosar nu exista nicio cerere prin care sa se indice aceasta adresa. Intrucat adresa paratului a fost gresit mentionata pe actul de comunicare , acesta se afla in termenul de motivare sau declarare a apelului pana cand s-ar fi facut o noua comunicare la adresa corecta.
Tribunalul a considerat corect faptul ca paratul a declarat in termen apelul, insa a gresit considerand ca acesta nu a fost motivat in termen.
Apelantul parat B.M. a depus motivele de apel la data de 21 septembrie 2006 ( filele 63 - 65 dosar apel ), invocand calitatea sa de cumparator de buna credinta, sustinand ca reclamantii aveau dreptul sa primeasca pentru construirea de locuinte doar suprafata de 250 m.p., ca vanzatorii sai au fost pusi in posesie asupra terenului inca din anul 1992, ca terenul primit de reclamanti de la CAP nu a fost corect identificat.
Chiar daca tribunalul a analizat calea de atac potrivit art. 292 c.p.c., luand spre analiza sustinerile si apararile partii din prima instanta, prin considerentele deciziei s-a raspuns si criticilor din apelul paratului B., intrucat acestea se regaseau si in apelul paratei I.L.
In aceste conditii, se retine ca apelul paratului B. a fost analizat sub toate aspectele si ca partii nu i s-au incalcat drepturile procesuale, nefiind necesar a se casa decizia pentru a se raspunde criticilor acestui parat.
Drepturile reclamantilor asupra terenului aferent casei de locuit trebuie analizate potrivit dispozitiilor art. 24 din legea 18/1991, potrivit cu care terenul atribuit in vederea construirii de locuinte se inscrie in proprietatea detinatorilor locuintei, dreptul de proprietate fiind nascut in temeiul legii. In acelasi sens au fost si dispozitiile art. 8 din Decretul lege 42/1990, abrogat la data intrarii in vigoare a legii fondului funciar.
Potrivit art. 6 din Statutul CAP, cooperativa avea dreptul de a da in proprietate membrilor cooperatori sau persoanelor incadrate de cooperativa cu contract de munca, precum si specialistilor care lucrau in cooperativa suprafata de teren de 250 m.p. pentru construirea de locuinte, sub conditia edificarii locuintei intr-un interval de 2 ani de la data atribuirii.
Posibilitatea unei astfel de atribuiri sau vanzari nu apartinea si comitetului executiv al sfatului popular, asa cum corect a retinut tribunalul, asa incat actul denumit proces verbal si incheiat la 29 iunie 1989 ( aflat la fila 6 dosar fond) nu are efecte juridice in planul dreptului de proprietate, ci doar constata ca situatia familiei reclamantului a fost luata in discutie si s-a propus atribuirea de teren.
Propunerea a fost urmata de doua procese verbale incheiate la 17 mai 1990 ( filele 7 si 8) prin care se atribuia reclamantului P.B. I. suprafetele de 250 si, respectiv, 1000 m.p. Desi in cel de al doilea proces verbal este trecut numele beneficiarului ca fiind P. B. Ion, se constata ca aceasta este doar o eroare materiala, pentru ca initiala prenumelui tatalui este identica aceleia a reclamantului si, mai important, procesul verbal este urmat de actul de dare in plata iar dimensiunile si vecinatatile terenului din procesul verbal si actul de dare in plata sunt identice.
Ceea ce are relevanta este, insa, faptul ca procesul verbal are efecte doar in ce priveste identificarea terenului atribuit, in timp ce efectele pe planul constituirii unui drept de proprietate sub conditie le creeaza actul de dare in plata.
Asadar, consemnarea gresita a numelui beneficiarului in procesul verbal de atribuire nu are importanta cat timp in actul de dare in plata acest nume este corect mentionat si actul de vanzare cumparare propriu zis nu il reprezenta procesul verbal.
Reclamantul a primit prin doua acte de dare in plata incheiate la 18 mai 1990 doua suprafete de teren , ambele cu aceleasi vecinatati, de 250 m.p. si, respectiv, 1000 m.p. iar conditia sub care terenul i-a fost atribuit a fost realizata pentru ca in vara anului 1990 acesta a inceput edificarea unei locuinte, asa cum rezulta din autorizatia de construire de la fila 18 dosar fond.
Desi potrivit statutului CAP reclamantii aveau dreptul de a primi in folosinta doar suprafata de 250 m.p., in realitate acestia au primit suprafata de 1250 m.p. iar art. 8 din Decretul lege 42/1990 a consfintit pentru reclamanti un drept de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, cu conditia ca suprafata totala a acestora sa nu depaseasca 6000 m.p. In aceasta suprafata totala se putea include terenul aferent casei si anexelor gospodaresti si lotul dat in folosinta, care avea destinatia unui teren agricol.
Reclamantii nu au beneficiat de teren acordat ca lot in folosinta, ci doar de teren atribuit in vederea construirii unei locuinte, iar suprafata de teren asupra careia decretul stabilea un drept de proprietate izvorat din lege , ca teren aferent casei de locuit, este de 1000 m.p. Asadar, in temeiul art. 8 din Decretul lege 42/1990 si al art 22 in redactarea initiala a legii 18/1991, reclamantii au dreptul la o suprafata de teren de 1000 m.p. aferenta casei lor de locuit, dreptul lor fiind nascut ex lege.
Pentru considerentele aratate reclamantii nu pot pretinde un drept de proprietate opozabil paratilor pentru suprafata de 2000 m.p., cum gresit a retinut judecatoria, iar faptul ca in registrul agricol din 1997 acestia au fost mentionati cu teren intravilan in suprafata de 2000 m.p. iar ulterior pentru aceeasi suprafata a fost emisa HCJ Arges nr. 1228/2004 este lipsit de relevanta, actele fiind adoptate dupa punerea in posesie a paratei I. L.
Ca urmare, solutia tribunalului de a constata ca reclamantii au dreptul doar la suprafata de 250 m.p, este data cu incalcarea dispoz. art. 22 din legea 18/1991( actual art. 24 ), solutia legala fiind de a mentine in proprietatea acestora suprafata de 1000 m.p.
Pentru diferenta de 250 m.p. pentru care a fost incheiat un al doilea act de dare in plata urmeaza a se constata nulitatea actului de atribuire, deoarece potrivit art. 6 din Statutul CAP reclamantii nu puteau beneficia de doua acte de dare in plata iar in temeiul celor doua texte aratate din decret si legea fondului funciar reclamantii pot pretinde un drept de proprietate doar asupra terenului in suprafata de 1000 m.p.
Analizand valabilitatea procesului verbal de punere in posesie incheiat pentru mostenitoarele autorului S . Curtea constata ca solutia adoptata de tribunal este corecta, insa cu privire la amplasarea suprafetei de 1000 m.p.
Potrivit art. 2 alin 1 din legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca nu au fost atribuite altor persoane. Alineatul 2 al aceluiasi articol stabileste ca drepturile dobandite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar, pentru care s-au eliberat adeverinte de proprietate, procese verbale de punere in posesie sau titluri de proprietate raman valabile. Dispozitii similare sunt inscrise si in art. II din legea 169/1997, art. 1 Titlul IV si art. 1 Titlul V din legea 247/2005, precum si in art. 11 alin 2/1 din legea 18/1991, asa cum a fost modificat prin legea 247/2005, toate aceste dispunand ca reconstituirea dreptului de proprietate nu se face pe vechile amplasamente, daca s-a constituit sau reconstituit proprietatea altor persoane, cu aplicarea prevederilor legale.
Desi aceste dispozitii au fost introduse in legea fondului funciar dupa eliberarea procesului verbal de punere in posesie a carui nulitate se cere a fi constatata, dispozitiile art. III din legea 169/1997 dispun ca nulitatea actelor de reconstituire pentru motivele prevazute de acest act normativ se aplica si proceselor in curs, cu atat mai mult unor procese viitoare, dar care privesc acte anterioare intrarii in vigoare a legii, acesta fiind un efect al aplicarii imediate a legii civile noi.
Chiar daca aceste dispozitii legale ar fi ignorate, motivat de faptul ca nulitatea priveste incalcarea unor dispozitii imperative ale legii la data incheierii actului a carui nulitate se cere a se constata, instanta apreciaza ca se impune solutia de admitere in parte a acestui capat de cerere in temeiul dispoz. art. 24 din legea 18/1991( fost art. 22 la data emiterii actului). Potrivit acestui text, terenurile atribuite de fostele cooperative agricole de productie in vederea construirii de locuinte raman in proprietatea detinatorilor, chiar daca atribuirea s-a facut din terenuri ce au apartinut altor persoane.
Se valideaza astfel constituirea dreptului de proprietate in favoarea celor ce au primit terenuri pentru construirea de locuinte, in timp ce fostii proprietari ai acestor terenuri urmeaza sa primeasca terenuri situate pe alte amplasamente. Comisia locala nu putea astfel sa puna in posesie pe I.L. si S.A. asupra terenului care a fost atribuit reclamantilor, argumentele privind valabilitatea actelor de proprietate ale reclamantilor fiind deja expuse.
In atare conditii, procesul verbal de punere in posesie este nul absolut pentru suprafata de 1000 m.p. teren atribuit reclamantilor, insa nulitatea priveste amplasamentul acestei suprafete, deoarece numai cu privire la amplasament reclamantii au interes sa invoce nulitatea . Reclamantii nu pot solicita reducerea suprafetei de teren la care este indreptatita parata reclamanta I.L, stabilita prin adeverinta de punere in posesie si hotarare a comisiei judetene de fond funciar, deoarece dreptul lor se circumscrie sferei atribuirii efective a terenului, a punerii in posesie, iar nu etapei premergatoare, aceea a reconstituirii dreptului, astfel ca parata va fi pusa in posesie pe un alt amplasament.
Curtea apreciaza ca se impune constatarea nulitatii partiale a procesului verbal de punere in posesie pentru ca s-a atribuit paratei o suprafata de teren ce fusese deja legal atribuita altor persoane, fiind incalcate astfel prev. art. 22 ( actual 24) din legea 18/1991, nu si pentru considerente legate de semnarea actului sau constituirea comisiei care l-a emis, sub acest aspect fiind suficienta vizarea de catre membrii comisiei de fond funciar si semnarea de catre viceprimar, iar raportarea tribunalului la valabilitatea actului ca act autentic fiind corecta.
Instanta de recurs apreciaza ca solutia de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare incheiat intre parati este legala si pronuntata cu aplicarea corecta a dispoz. art. 966 c.civ., insa constatarea nulitatii trebuie sa opereze pentru suprafata ce constituie proprietatea reclamantilor si anume pentru 1000 m.p.
Reclamantii, in calitate de terti fata de contractul de vanzare puteau invoca nulitatea absoluta pentru cauza ilicita pornind de la principiul fraus omnia corrumpit, adica invocand faptul ca partile contractante au cunoscut ca adevaratul proprietar al bunului nu era vanzatorul si au urmarit cu rea credinta fraudarea intereselor adevaratului proprietar.
Cum in conventii buna credinta se prezuma, reclamantilor le revenea sarcina de a proba ca paratul cumparator a fost de rea credinta, pentru ca numai asa contractul poate fi constatat nul.
Buna credinta in raporturile contractuale de vanzare reprezinta atitudinea subiectiva a cumparatorului fata de titlul de proprietate invocat de vanzator, incredintarea acestuia ca va contracta cu adevaratul proprietar si luarea tuturor masurilor, a tuturor diligentelor cerute celui mai diligent membru al societatii, pentru a afla eventualele imperfectiuni ale titlului in care se increde.
In sistemul actual de publicitate imobiliara prin cartile funciare dovada dreptului de proprietate o constituie actele juridice translative de proprietatea si opozabilitatea sale fata de terti o reprezinta inscrierea in cartea funciara. Unind aceasta inscriere cu faptul posesiei, este de netagaduit ca persoana care se pretinde proprietar in aceste conditii creeaza o aparenta a dreptului sau si face pe deplin dovada unei stari de fapt si de drept, intre cel care se pretinde proprietar si cel care este crezut proprietar de catre terti nefiind nicio contradictie.
Vanzatoarea a pretins ca este proprietara terenului in suprafata de 1394,71 m.p. vandut paratului B. in temeiul unui proces verbal de punere in posesie emis in procedura legii 18/1991 si a unui certificat de mostenitor, act care face doar dovada calitatii sale de mostenitor, nu si dovada proprietatii.
Procesul verbal de punere in posesie constituie un act premergator emiterii titlului de proprietate, iar titlul este singurul act care poate face dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce s-a reconstitui in conditiile art. 11 si urm. din legea 18/1991, fiind actul final al procedurii de reconstituire, conform art. 64 din legea fondului funciar si art. 36 din HG 890/2005, care reia dispozitiile similare din HG 131/1991, in vigoare la data eliberarii actului.
Desi emiterea procesului verbal de punere in posesie da dreptul titularului sau de a solicita eliberarea titlului de proprietate de catre comisia judeteana, el nu poate face dovada dreptului de proprietate, in acest sens fiind pronuntata Decizia nr. I/30.06.1997 de catre fosta Curte Suprema de Justitie in solutionarea recursului in interesul legii. Desi instanta suprema a analizat valoarea procesului verbal de punere in posesie in ce priveste actiunea in revendicare sau in actiunea pentru iesirea din indiviziune, ceea ce are relevanta este faptul ca s-a stabilit, prin interpretarea si aplicarea normelor legale, ca aceste acte premergatoare nu au valoarea unui titlu de proprietate.
In atare conditii, cel care cumpara un teren ce a facut obiectul reconstituirii conform legii 18/1991 cu privire la care s-a eliberat doar adeverinta si proces verbal de punere in posesie, fara a se fi finalizat procedura prin emiterea titlului de proprietate, nu poate invoca in raporturile sale cu tertii ca a fost un cumparator de buna credinta.
Mai mult, in cuprinsul contractului s-a aratat ca terenul nu este inscris in cartea funciara, iar vanzarea incheiata in anul 2004, fara a se cerceta situatia publicitatii dreptului pretins de vanzator nu poate apara pe cumparator de pretentiile unui tert asupra aceluiasi imobil.
Paratul cumparator a cunoscut viciile asa zisului titlu invocat de vanzatoare, insa a cumparat terenul pe riscul sau, sperand ca nu va fi evins de un tert, ceea ce inlatura buna credinta la incheierea actului.
Un alt element din care rezulta reaua credinta a cumparatorului este posesia exercitata asupra terenului. La cumpararea unui imobil, orice cumparator diligent analizeaza nu numai actele de proprietate ale vanzatorului, ci observa si starea de fapt, imobilul ca atare. In speta, pe terenul cumparat de paratul B. se afla casa de locuit aflata in posesia reclamantilor, curtea si gradina acestora, astfel ca era la indemana oricarui posibil cumparator sa constate ca imobilul pe care doreste sa il achizitioneze se afla in posesia altei persoane decat vanzatorul.
In consecinta, instanta de apel a retinut corect ca este lovit in parte de nulitate absoluta contractul de vanzare cumparare, insa aceasta nulitate trebuie sa opereze pentru suprafata de 1000 m.p. ceea ce justifica solutia de respingere a recursului declarat de paratul recurent B.
Paratii au criticat decizia pentru ca nu s-a individualizat terenul de 250 m.p. cu privire la care s-a constatat nulitatea contractului.
O astfel de critica ramane fara efect cat timp curtea constata ca nulitatea trebuie sa opereze pentru o suprafata de teren mai mare.
Pentru a identifica aceasta suprafata, se are in vedere schita terenului in litigiu, efectuata de ingineri specializati ai Oficiului de cadastru, existenta la fila 20 dosar fond. Pe aceasta schita se observa ca imobilul constructie se afla amplasat in partea de vest a proprietatii, asa incat instanta va constata nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare cumparare pentru suprafata de 1000 m.p. pe care se afla amplasata constructia, suprafata invecinata la nord cu drumul, la sud cu D.I. si D.D. , la vest cu N.V. si la est cu terenul cumparatorului B.M.
Fata de aceste considerente, se impune admiterea recursului, fiind intemeiat motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 c.p.c., intrucat tribunalul a facut o gresita aplicare a prev. art. 8 din Decretul lege 42/1990 si art. 24 ( fost 22) din legea 18/1991.
In temeiul art. 312 c.p.c. se va admite recursul reclamantilor si se vor respinge recursurile paratilor. Se va modifica in parte decizia din apel si se vor admite apelurile, solutie adoptata si de tribunal. Se va schimba in parte sentinta primei instante, in sensul ca se va constata nulitatea actului de dare in plata incheiat pentru reclamanti la 18 mai 1990.
Se va constata nulitatea absoluta partiala a procesului verbal de punere in posesie nr. 2316/01.07.1992 pentru I.L. si S.A., ca mostenitori ai defunctului S. G., cu privire la amplasarea suprafetei de 1000 m.p., ce constituie proprietatea reclamantilor.
Se va constata nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare cumparare 1996/124.05.2004 pentru suprafata de 1000 mp situata in localitatea S., Drumul Morii, invecinata la N - drum comunal, la S - D.I. si D.D., la V - N.V., la E - rest proprietate parat B.M.
Se vor mentine restul dispozitiilor deciziei si sentintei referitoare la compensarea cheltuielilor de judecata in apel si anularea ca netimbrata a cererii de chemare in garantie.