Calitatea procesual pasiva reprezinta identitatea intre persoana paratului si cel care este obligat in raportul juridic dedus judecatii. In actiunile in revendicare imobiliara, are calitatea de parat cel care ocupa imobilul asupra caruia reclamantul pretinde un drept de proprietate, adica titularul unui drept de folosinta sau simplul detentor precar, inclusiv cel care ocupa imobilul fara o justificare in drept.
Art. 36 din Legea nr. 18/1991 a dat posibilitatea atribuirii in proprietatea detinatorilor constructiei a terenului aferent, asupra caruia au dobandit anterior, sub regimul Legii nr. 58/1974, doar un drept de folosinta. In conditiile in care prin acest ordin nu a fost consfintita proprietatea paratilor asupra intregului teren atribuit in folosinta in anul 1974, paratii nu pot invoca in prezent supravietuirea deciziei 43/1974 pentru diferenta de 32,70 m.p. si ordinul prefectului pentru 102 m.p. Ca efect al Legii nr. 18/1991 a avut loc schimbarea dreptului real de folosinta in drept de proprietate, astfel ca titularii fostului drept de folosinta nu mai pot invoca existenta in paralel a doua acte administrative: unul emis in aplicarea Legii nr. 58/1974, altul emis conform Legii nr. 18/1991.
Prin actiunea civila inregistrata la data de 14 iunie 2006 reclamantii C. D. si C. E. au chemat in judecata pe paratii C. S. G., C. I., C. V. si C. E. M. , solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligati sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie un teren in suprafata totala de 84,3 m.p. situat in Tg.-Jiu, str.G-ral Dragalina, nr. 5, care face parte din terenul cumparat de catre reclamanti de la numita G. E., conform contractului autentificat sub nr. 3612/26.07.1999 de B.N.P. T. I. Tg.-Jiu.
Au solicitat, totodata, chemarea in garantie a numitei G. E., in calitate de vanzator.
In motivarea actiunii au aratat ca prin contractul sus mentionat au cumparat o casa de locuit compusa din 3 camere si dependinte si terenul aferent in suprafata de 376,921 m.p., din care paratii ocupa fara drept suprafata de 84,30 mp, prin amplasarea unor dependinte .
Judecatoria Tg.Jiu, prin s.c. 1641 din 8.03.2007, a admis in parte actiunea civila in revendicare si granituire formulata de reclamantii C. D. si C. E., impotriva paratilor C. S. G., C.I., C. V. si C. E. M..
Au fost obligati paratii sa lase in deplina proprietate reclamantilor suprafata de 9,30 m.p. (3 x 3,10 m.), pe care este amplasata o magazie de lemne, situata in Tg.-Jiu, str.G-ral Dragalina, nr. 5, judetul Gorj, vecina la Est, Vest si Sud - rest proprietate reclamanti; Nord - P. F. si suprafata de 70 m.p., ocupata cu cotete si curte pasari, situata la aceeasi adresa, vecina la Est si Nord- rest proprietate reclamanti; Sud- E.G.; Vest- N. R..
S-a dispus granituirea dintre proprietatile partilor, astfel incat lungimea terenului reclamantilor sa fie de 23,43 m. spre Nord, iar latimea terenului paratilor de 11,30 m spre Nord. Linia de hotar s-a stabilit sa porneasca spre Sud, pe o distanta de 2,55 m., dupa care patrunde spre proprietatea paratului cu 0,78 m, continua spre Sud pe o lungime de 8,71 m. si apoi spre Est pe o latime de 7,1 m (conform schitei-anexa la raportul de expertiza).
A fost respinsa cererea de chemare in garantie formulata de reclamanti in contradictoriu cu intervenienta G. E. ca ramasa fara obiect
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca reclamantii au dovedit dreptul de proprietate prin contractul de vanzare nr. 3612/1999 si s.c. nr. 1394/2006 ramasa definitiva si irevocabila, din care rezulta ca intervenienta G.E. a instrainat reclamantilor suprafata de teren pe care o avea in proprietate.
Ca, terenul reconstituit paratilor prin Ordinul Prefectului nr. 138 din 26.07.2005 are o intindere de 102,5 mp. atat cat a fost atribuit autorului D. G. in folosinta iar pentru diferenta de teren, intervenienta G. E. a ramas proprietara, constatandu-se prin sentinta civila nr. 139/2005 ineficienta Decretului nr. 92/1950.
S-a mai retinut ca paratii in calitate de mostenitori ai autorului D. G. nu pot dovedi proprietatea pentru o suprafata mai mare de 102,5 mp. , atat cat a fost atribuit in folosinta prin decizia nr. 43/1974.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii.
In sedinta publica din 04.03.2008 apelantul parat a invocat lipsa calitatii procesuale pasive aratand ca nu este proprietar al terenului ci titularul unui drept de folosinta pe durata existentei constructiei, ca proprietarul suprafetei de 134,70 mp teren este Consiliul Local Tg.Jiu care potrivit s.c. 1763/5.03.1998 a despagubit pe vanzatoarea G. E. cu suma de 5.534.150 lei ROL reprezentand c/val. terenului aferent.
Prin decizia civila nr. 77 din 4 martie 2008 a Tribunalului Gorj s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca din suprafata de 545,76 mp. care a apartinut vanzatoarei G. E. i s-a atribuit in folosinta autorului paratilor , D. G., prin decizia nr. 43/1974, doar o suprafata de 134 mp. care in realitate conform masuratorilor are o intindere de 102 mp.
Restul terenului ce depaseste suprafata de 102 mp. a fost instrainat de intervenienta G. E. , reclamantilor.
Paratii ocupa in afara terenului atribuit in folosinta si din terenul reclamantilor o portiune, ceea ce justifica in cauza calitatea procesuala pasiva.
Actul prin care paratii isi invoca proprietatea il reprezinta Ordinul Prefectului nr. 138 din 26.07.2005 in care nu este cuprinsa suprafata de teren pe care o ocupa acestia peste suprafata de 102 mp.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul C. S. G., motivand ca in mod gresit s-a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor, deoarece autorii lor au primit in folosinta suprafata de 134,70 m.p. teren din care 102 m.p. teren de sub casa, 9,50 m.p. teren de sub magazie, 23,20 m.p. teren cale de acces.
S-a aratat ca pentru suprafata de 134,70 m.p. G. E. a fost despagubita de catre Consiliul Local cu suma de 5 534 150 lei, conform sentintei civile 1763/1998, astfel ca reclamantii nu sunt indreptatiti sa solicite din nou acest teren. In atare conditii, granituirea trebuia sa se faca in contradictoriu cu toti proprietarii.
S-a sustinut ca trebuia chemat in judecata consiliul local.
La data de 3 iulie 2008 intimatii C. au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului.
Recursul nu este fondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Calitatea procesual pasiva reprezinta identitatea intre persoana paratului si cel care este obligat in raportul juridic dedus judecatii. In actiunile in revendicare imobiliara, are calitatea de parat cel care ocupa imobilul asupra caruia reclamantul pretinde un drept de proprietate, adica titularul unui drept de folosinta sau simplul detentor precar, inclusiv cel care ocupa imobilul fara o justificare in drept.
In atare situatie, paratii au fost corect chemati in judecata de reclamanti, deoarece ei ocupa terenul revendicat, iar nu consiliul local. Fara indoiala ca paratii puteau cere chemarea in garantie a consiliului sau a oricarei persoane impotriva careia se puteau indrepta daca erau evinsi dintr-un eventual drept asupra terenului, insa o astfel de cerere nu a fost formulata.
Paratii invoca asupra terenului un drept real de folosinta, nascut din conventia incheiata cu consiliul local. Acest drept nu exista si nu poate fi opus reclamantilor.
Astfel, autoarea reclamantilor, G. E. a dobandit in anul 1941 suprafata de 500 m.p. pe care era amplasata o constructie cu 5 camere, imobil preluat abuziv de stat prin nationalizare, in anul 1950. Din constructia cu destinatie de locuinta, autorii paratilor au cumparat in anul 1974 un apartament cu suprafata construita de 63,62 m.p., primind in folosinta pe durata existentei constructiei suprafata de teren aferent de 134,70 m.p. In acest sens a fost emisa de catre autoritatea administrativa decizia nr. 43/1974.
Art. 36 din Legea nr. 18/1991 a dat posibilitatea atribuirii in proprietatea detinatorilor constructiei a terenului aferent, asupra caruia au dobandit anterior, sub regimul Legii nr. 58/1974, doar un drept de folosinta. Paratii au uzat de aceste dispozitii, fiind emis Ordinul Prefectului nr. 138/2005 pentru suprafata de 102 m.p. teren. In conditiile in care prin acest ordin nu a fost consfintita proprietatea paratilor asupra intregului teren atribuit in folosinta in anul 1974, paratii nu pot invoca in prezent supravietuirea deciziei 43/1974 pentru diferenta de 32,70 m.p. si ordinul prefectului pentru 102 m.p. Ca efect al Legii nr. 18/1991 a avut loc schimbarea dreptului real de folosinta in drept de proprietate, astfel ca titularii fostului drept de folosinta nu mai pot invoca existenta in paralel a doua acte administrative: unul emis in aplicarea Legii nr. 58/1974, altul emis conform Legii nr. 18/1991.
Mai mult, autoarea reclamantilor a revendicat de la stat imobilul preluat abuziv, iar prin sentinta civila 139/1995 a redobandit proprietatea imobilului cu 3 camere ( celelalte doua camere fiind vandute catre D. G. in anul 1974) si a terenului aferent in suprafata de 250 m.p.
Prin sentinta civila 1394/2006 a Judecatoriei Tg. Jiu, irevocabila prin decizia civila 497/26.02.2008 a Tribunalului Gorj, s-a respins actiunea formulata de C. pentru constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare cumparare incheiat de reclamanti cu G. E., pentru diferenta de teren de la 250 m.p. ( cat s-a stabilit prin s.c. 139/1995) la suprafata de 376,921 m.p. cat face obiectul vanzarii. Instantele au stabilit in mod irevocabil faptul ca singurul titlu de proprietate al actualilor parati il constituie Ordinul Prefectului nr. 138/2005, pentru suprafata de 102 m.p. si ca acestia nu pot pretinde un drept de folosinta pentru diferenta de teren. Se retine si faptul ca paratii nu au atacat ordinul emis de prefect si nu au pretins atribuirea unei suprafete de teren mai mari in proprietate.
Apararea recurentilor in sensul ca pentru terenul atribuit in folosinta lui D. G. s-au primit despagubiri de la stat de catre G. E., ceea ce ar paraliza dreptul reclamantilor de a pretinde terenul in litigiu, este nefondata.
Asa cum rezulta din sentinta civila nr. 1763/1998, autoarea reclamantilor a primit despagubiri pentru imobilele ce au fost vandute de stat in anul 1974, iar obiectul acestei vanzari nu l-a constituit suprafata de 134 m.p. teren.
Dat fiind faptul ca ordinul prefectului a fost emis paratilor dupa revendicarea imobilului de la stat de catre fostul proprietar, G. E., este evident ca statul, reprezentat prin prefect, a atribuit in proprietate paratilor doar terenul liber, fara a mentine prin vreun act administrativ regimul juridic al folosintei instituit in anul 1974. Un astfel de regim juridic a incetat, de altfel, intrucat prin schimbarea titularului dreptului de proprietate, noul proprietar dobandeste toate atributele proprietatii iar fostele dezmembraminte inceteaza.
Concluzia care se impune este aceea ca in mod corect instantele au retinut ca paratii sunt titularii unui drept de proprietate asupra terenului in suprafata de 102 m.p. iar dreptul lor de folosinta asupra terenului de 134 m.p. a incetat ca efect al aplicarii art. 36 din Legea nr. 18/1991. In aceste conditii in mod corect, in aplicarea prevederilor art. 480 cod civil, s-a admis actiunea reclamantilor pentru suprafetele de teren precizate in sentinta primei instante, in contradictoriu cu paratii, iar nu cu consiliul local care nu are calitate procesuala pasiva.
Apreciind ca nefondate motivele de recurs, in temeiul art. 312 cod procedura civila, recursul se va respinge ca nefondat.
1