Stabilirea, in cadrul procesual al plangerii contraventionale, a culpei comune a doi participanti la traficul rutier la producerea unui accident de circulatie, fara a stabili catimea acestei culpe in procente, nu poate duce la concluzia ca a fost stabilita o culpa egala. In litigiul ulterior, avand ca obiect repararea prejudiciului, instanta poate proceda la determinarea exacta a intinderii raspunderii civile delictuale, prin calcularea unor cote procentuale.
Prin sentinta civila nr. 7056 din 14 noiembrie 2006 , pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. 16001/C/2006, s-a admis in parte actiunea civila pentru pretentii formulata de reclamantul Z.I. si a fost obligat paratul P.V. sa plateasca suma de 8248,17 lei despagubiri civile si 900 lei cheltuieli de judecata. S-a retinut ca paratul are culpa majora in producerea accidentului de circulatie ( 90% ), iar reclamantul o culpa minima ( de 10% ).
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs P.V..
In motivarea cererii de recurs s-ainvocat faptul ca instanta de nu a tinut cont de o hotarare irevocabila pronuntata de Tribunalul Gorj, privind constatarea culpei comune a celor doi participanti la trafic.
Prin decizia civila nr. 623 din 19 martie 2007 Tribunalul Gorj a respins ca nefondat recursul. S-a considerat ca retinerea culpei comune printr-o alta hotarare judecatoreasca nu reprezinta o prezumtie in ceea ce priveste stabilirea unui procent de 50% pentru fiecare parte in parte , deoarece in cadrul acelui litigiu s-a avut in vedere doar raspunderea contraventionala a celor doi participanti la trafic, nu si raspunderea civila delictuala.
In consecinta, instanta de fond, in baza disp. art. 998-999 cod civil a administrat probele necesare si utile cauzei pentru a putea stabili atat forma de vinovatie, cat si proportia acesteia in cadrul raspunderii civile delictuale, stabilindu-se in sarcina paratului o culpa majora in savarsirea accidentului intrucat paratul nu a respectat semnificatia indicatorului de circulatie "cedeaza trecerea", si o culpa minora in sarcina reclamantului intrucat acesta circula pe un drum cu prioritate si nu era obligat sa manifeste acelasi grad de diligenta. Impotriva deciziei 623 din 19 martie 2007 a formulat cerere de revizuire la 16 aprilie 2007 P.V., intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7 Cod pr. civila.
Revizuientul a solicitat anularea hotararii mentionate sustinand ca este contradictorie in raport cu decizia civila nr. 491 din 10 iulie 2006. Astfel s-a invederat instantei faptul ca, prin decizia nr. 491/2006, Tribunalul Gorj a stabilit culpa comuna a partilor la producerea accidentului de circulatie, motivat de faptul ca amandoi conducatorii auto aveau obligatia de a respecta legislatia rutiera; P.V. trebuia sa se asigure corespunzator in intersectie iar Z.C. trebuia sa circule cu o viteza adecvata.
In raport de cele retinute prin decizia nr.491/2006 revizuientul a apreciat ca in cadrul procesual al actiunii in pretentii instantele nu mai puteau analiza culpa in producerea accidentului. Sub acest aspect decizia nr. 623/2007 a fost apreciata ca fiind contradictorie in raport cu decizia 491 din 10 iulie 2006.
Cererea este nefondata.
Potrivit art. 322 pct. 7 Cod pr. civila revizuirea unei hotarari de fond, respectiv a unei hotarari care evoca fondul este posibila daca exista solutii de fond potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade diferite, in una si aceeasi pricina. Hotararile trebuie sa fie date intre aceleasi persoane, in aceeasi calitate, deci este necesar ca hotararile sa contina elementele caracteristice pentru existenta lucrului judecat.
Prin prisma obiectului exista autoritate de lucru judecat si in situatia in care acesta nu este formulat la fel in ambele cauze, daca din cuprinsul actiunii rezulta ca scopul final urmarit este acelasi in ambele actiuni. Drepturile recunoscute unei parti sau constatarile facute printr-o hotarare definitiva nu trebuie sa fie contrazise printr-o alta hotarare ulterioara data in alt proces.
Analizarea cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct 7 Cod pr. civila nu mai este posibila in situatia in care in fata instantei care a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere s-a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat. Daca s-a invocat exceptia si ea a fost respinsa, impotriva hotararii nu se poate formula cerere de revizuire.
In speta, in fata Tribunalului Gorj, in litigiul solutionat prin decizia nr. 623 din 19 martie 2007, a fost invocata autoritatea de lucru judecat partiala in raport cu decizia nr. 491/2006 a aceleiasi instante, respectiv in ce priveste culpa. Aceasta exceptie a fost respinsa de tribunal cu motivarea ca nu exista identitate de obiect intre cele doua litigii; ca in primul litigiu s-a stabilit raspunderea contraventionala a ambelor parti; nu a fost analizata si raspunderea civila delictuala.
In raport de cele expuse cererea de revizuire nu poate fi primita.
Pe de alta parte, daca s-ar aprecia ca tribunalul nu a examinat autoritatea de lucru judecat ( cata vreme o numeste prezumtie ), Curtea considera ca cererea de revizuire intemeiata pe prevederile art. 322 pct. 7 Cod pr. civila nu este fondata.
Stabilirea, in cadrul procesual al plangerii contraventionale, a culpei comune a doi participanti la traficul rutier la producerea unui accident de circulatie, fara a stabili catimea acestei culpe in procente, nu poate duce la concluzia ca a fost stabilita o culpa egala. In litigiul ulterior, avand ca obiect repararea prejudiciului, instanta poate proceda la determinarea exacta a intinderii raspunderii civile delictuale, prin calcularea unor cote procentuale.
Astfel fiind, sub aspectul analizat, hotararile pronuntate in cele doua litigii nu sunt contradictorii si, deci, nu poate fi admisa cererea de revizuire intemeiata pe prevederile art. 322 pct. 7 Cod pr. civila.