Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj la data de 27 martie 2007 sub nr. 7097/63/2007, reclamantii Arama Constantina, Ancuta Raluca, s.a. au chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj, Ministerul Finantelor Publice si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea in solidar a primilor trei parati la plata drepturilor salariale reprezentand indemnizatie lunara de 10 % din salariul brut incepand cu data de 20.03.2004 si pana la data introducerii actiunii, actualizate in raport de rata inflatiei la data platii efective a acestora; obligarea paratilor sa reglementeze situatia juridica a acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate juridica; acordarea in continuare a acestei indemnizatii de 10 % din salariul brut, pana la reglementarea situatiei juridice a acestor drepturi in mod nediscriminatoriu; obligarea primilor trei parati sa includa in bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, dupa ramanerea definitiva a sentintei civile, a sumelor datorate; obligarea paratului Ministerul Finantelor Publice sa aloce fondurile necesare achitarii acestor drepturi banesti; obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Prin incheierea din data de 24.04.2007, instanta a dispus disjungerea cererii formulata de reclamanta Suhan Madalina, formandu-se dosarul nr. 9219/63/2007.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca indeplineste functia de personal auxiliar de specialitate in cadrul Tribunalului Dolj.
In cauza,la data de 10.04.2007 paratul Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a formulat un punct de vedere, prin care a enumerat conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o fapta pentru a fi calificata drept fapta de discriminare.
Paratul Ministerul Justitiei a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
La data de 09 mai 2007 paratul Ministerul Economiei si Finantelor a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive avand in vedere faptul ca reclamantii solicita acordarea unor drepturi salariale, iar MEF, nu are calitatea de angajator pentru a fi obligat la plata acestora.
La termenul din data de 17 aprilie 2007, instanta a incuviintat efectuarea in cauza a unei expertize contabile avand ca obiective - determinarea cotei de 10 % din salariul tarifar brut pentru fiecare salariat incepand cu 01 aprilie 2004 la zi, actualizarea sumelor de la pct.1 in raport cu coeficientul de devalorizare a monedei nationale, determinarea pentru fiecare salariat a sumelor ce datoreaza fondurile speciale, determinarea sumelor la care fiecare salariat este indreptatit.
Tribunalul Dolj prin sentinta nr. 912 de la 05 iunie 2007 a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor Publice.
A admis in parte actiunea formulata de reclamanta Suhan Madalina si a obligat paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Craiova si tribunalul Dolj sa plateasca reclamantei suma de 2364 RON reprezentand drepturile salariale constand in indemnizatia de 10 % lunara din salariul brut conform anexei la raportul de expertiza, pentru perioada 01.04.2004-31.03.2007.
A obligat paratul Ministerul Economiei si Finantelor Publice sa aloce fondurile necesare achitarii acestor drepturi. A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut, in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor Publice, ca nu este intemeiata. Aceasta institutie a fost chemata in judecata pentru a fi obligata sa aloce fondurile necesare efectuarii platii drepturilor platite de reclamanti.
Cu privire la fondul cauzei, instanta a retinut ca, potrivit art.19 pct.3 din legea nr. 50/1996 grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetatenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiaza de o indemnizatie lunara de 10 % din salariul brut, calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Dispozitiile art. 6 alin.2 Codul muncii stipuleaza ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Pe de alta parte , art.4 si 16 din Constitutia Romaniei consacra principiul egalitatii intre cetateni, prin excluderea privilegiilor si discriminarii.
Reclamanta din cauza de fata indeplineste functia de grefier in cadrul Tribunalului Dolj, neefectuand activitati din cele enumerate mai sus. Desi indeplineste aceeasi functie , iar in virtutea functiei, aceeasi munca egala cu beneficiarii sporului de 10 % nu a primit acest drept, fiind astfel prejudiciata.
Are loc astfel o discriminare din punct de vedere al salarizarii, discriminare ce incalca dispozitiile legale in materie si anume, art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, OG 137/2000, aprobata prin legea nr.48/2002, modificata prin legea nr.27/2004 si art. 6 alin.2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferentiat care rezida intr-o ilegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce priveste drepturile salariale, creandu-se astfel o discriminare in cadrul aceleiasi profesii.
Imprejurarea ca reclamanta nu a desfasurat activitati din cele prevazute in art. 19 pct.3 din legea nr.50/1996 si nu este astfel indreptatita la plata drepturilor prevazute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea drepturilor sale, intrucat modalitatea de acordare a indemnizatiei de 10 % reprezinta prin ea insasi o practica discriminatorie, paratul Ministerul Justitiei neputand invoca propria culpa discriminatorie.
Din cuprinsul raportului de expertiza, cu anexele corespunzatoare, rezulta sumele pe care reclamanta este indreptatita sa le primeasca, sume ce vor fi reactualizate in continuare, in functie de coeficientul de inflatie, pana la data platii efective.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii Ministerul Justitiei Si Directia generala a Finantelor Publice Dolj pentru Ministerul Economiei si Finantelor criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Paratul Ministerul Justitiei critica sentinta in ceea ce priveste art.19 alin.3 din Legea 50/1996 care prevad ca beneficiaza de procentul de 10 % din salariul brut numai personalul auxiliar prevazut in mod expres de acestea si numai in raport cu timpul efectiv lucrat in activitatile enumerate.
A mai aratat recurentul ca nu poate fi retinuta motivarea din cererea de chemare in judecata, in sensul ca intre grefierii care participa la activitatile prevazute la art. 19 din legea 50/1996 si cei care nu participa la acestea ar exista o stare de discriminare, intrucat , asa cum s-a statuat si de Curtea Constitutionala prin deciziile pronuntate, principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite in raport cu persoane care se afla in situatii diferite.
A apreciat recurentul ca nu se poate retine culpa Ministerului Justitiei pe considerentul ca dispoz. art. 19 alin.3 din legea 50/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt apreciate de reclamanti ca fiind discriminatorii, stiut fiind ca activitatea de legiferare apartine Parlamentului.
Parata DGFP Dolj pentru Ministerul Economiei si Finantelor critica sentinta pentru faptul ca intre reclamanta si Ministerul Economiei si Finantelor nu exista raporturi juridice de munca si ca urmare nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale, intrucat calitatea de angajator o are Ministerul Justitiei care este si ordonatorul principal de credite, astfel incat acesta trebuie sa plateasca aceste drepturi salariale.
Analizand recursurile formulate se constata ca sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat de Ministerul justitiei:
Din cuprinsul cererii de chemare in judecata se poate observa ca reclamanta ca de altfel toti ceilalti reclamanti au invocat in sustinerea pretentiilor lor o practica discriminatorie instituita prin prevederile legale ce reglementeaza salarizarea acestora, in sensul acordarii acelui spor la salariu doar anumitor salariatii din cadrul institutiei in care isi desfasoara activitatea.
Instanta de fond a retinut ca in speta nu s-a dovedit existenta unui scop legitim care sa justifice discriminarea respectiva, faptul ca reclamanta nu a desfasurat activitati din cele prevazute in art. 19 pct. 3 din legea 50/1996, neputand conduce la faptul ca nu ar avea dreptul la indemnizatia respectiva, deoarece modalitatea de acordare a acesteia reprezinta prin ea insasi o practica discriminatorie.
Recurentul in recursul formulat a aratat ca in speta nu exista discriminare deoarece nu poate fi vorba de existenta unor persoane aflate in situatii comparabile sau analoage asa cum prevede art. 14 din CEDO , in conditiile in care personalul prevazut de art. 19 din legea nr. 50/1996, indeplineste sarcini diferite si suplimentare fata de ceilalti.
Critica recurentului nu este intemeiata.
Potrivit art. 14 din CEDO diferenta de tratament devine discriminare,atunci cand se introduc distinctii intre situatii analoge si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.
De asemenea potrivit art 2 din OG 137-2000 prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex sau orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea sau inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea se stabilesc potrivit art.3 din OG nr 8/2007,pe baza valorii de referinta sectoriala, si a coeficientilor de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, in raport de functia detinuta, nivelul studiilor, vechimea in specialitate si de nivelul instantei.
Prin alin. 8 al aceleiasi articol, au fost preluate prevederile din art 19 din legea 50/1996, in sensul ca grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului ,a actelor de executare penala si civila, beneficiaza de o indemnizatie de 10% din salariul lunar calculata in raport cu timpul efectiv lucrat in aceste activitati.
Aceasta prevedere este discriminatorie, asa cum a retinut si instanta de fond, intrucat nu stabileste un criteriu obiectiv care sa o justifice.
In principiu activitatea grefierilor unei instante sau parchet este aceeasi, constand in participarea la sedintele de judecata, la intocmirea si comunicarea diferitelor acte de procedura, atat in faza judecarii cauzelor cat si in faza executarii dispozitiilor judecatoresti sau a celor date de procurorii parchetelor de pe langa instantele de judecata.
Din acest punct de vedere acestia se afla in situatii comparabile si analoage, neexistand un criteriu obiectiv care sa stabileasca ca activitatea desfasurata de catre cei vizati de alin. 8 al OG 8/2007, ar fi una mai complexa decat a celorlalti.
Aceasta concluzie este intarita si de faptul ca judecatorii sau procurorii care au de asemenea atributii in efectuarea actelor de executare penala sau civila precum si in solutionarea cauzelor privind procedura reoeganizarii judiciare si a falimentului, nu beneficiaza de aceasta indemnizatie considerandu-se deci ca nu efectueaza o munca mai complexa decat ceilalti.
Nici faptul ca prin fisa postului sunt stabilite atributiile fiecarui grefier pe sectii si compartimente, nu constituie o imprejurare care sa inlature caracterul discriminatoriu al prevederilor respective, asa cum sustine recurentul, acesta neputand constitui un criteriu obiectiv, in intelesul prevederilor si practici CEDO.
De asemenea nu se poate spune ca acestia depun o munca suplimentara asa cum sustine recurentul, deoarece activitatea acestora se desfasoara tot in cadrul aceluiasi program de lucru, si nu exista o normare concreta a muncii fiecaruia pentru a se pute spune cu obiectivitate ca cei indreptatiti la acea indemnizatie desfasoara o munca suplimentara sau esential diferita de ceilalti.
Constatand deci, ca sub acest aspect sentinta atacata este una legala si temeinica, in baza art 312 cod pr. Civ. recursul formulat de recurent va fi respins ca nefondat.
In ceea ce priveste recursul formulat de Ministrul Economiei Si Finantelor,instanta retine ca prin sentinta atacata, acesta a fost obligat sa aloce fondurile necesare platii sumelor respective.
Este adevarat ca ordonatorul principal de credite este Ministerul Justitiei insa acesta nu are posibilitatea de a face aceste plati decat printr-o lege de rectificare bugetara, reglementare in cadrul careia recurentului ii revine obligatia alocarii fondurilor respective prin bugetul Ministerului Justitiei.
Pentru aceste considerente precum si pentru cele aratate anterior cu privire la recursul Ministerului Economiei si Finantelor, in baza art.312 Cod pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile formulate de paratii MINISTERUL JUSTITIEI si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE Dolj pentru MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR , in contradictoriu cu intimata - reclamanta SUHAN MADALINA si intimatii - paratii CONSILIUL NATIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINARII, CURTEA DE APEL CRAIOVA si TRIBUNALUL DOLJ.
Decizie irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 13 noiembrie 2007.
Presedinte, Judecator, Judecator,
Marin Panduru Ioana Motataianu Ioana Bodri Grefier,
Georgeta Tiulescu 04.12.2007
Red.jud.M.Panduru
2 ex/AS
j.f.M.Nicu
R.Florescu
1