La primirea propunerii de arestare preventiva privind mai multi inculpati, instanta este datoare sa verifice existenta si indeplinirea conditiilor impuse de lege pentru fiecare dintre acestia, nefiind permis transferul existentei indiciilor temeinice - in sensul art.681cod procedura penala - de la un inculpat la altul. In lumina dispoz.art.23 din Constitutie, masura arestarii preventive reprezinta o exceptie de la exercitarea drepturilor omului si a libertatilor sale fundamentale, astfel incat, in lipsa unei presupuneri rezonabile, in lipsa perceptiilor ce semnalizeaza in mod serios, cu solida corespondenta in realitatea obiectiva reprezentata in actele de urmarire penala ca inculpatul a savarsit infractiunile pentru care este cercetat, este necesar a se evita orice abuz de natura a incalca drepturile si libertatile fundamentale ale individului, in afara limitarilor expres prevazute de lege si de CEDO.
Prin incheierea nr.11 din 12 aprilie 2007, Tribunalul Mehedinti, a admis propunerea formulata de Ministerul Public DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinti, privind arestarea preventiva a inculpatilor V. (U.) I. si S.I.L. si a dispus arestarea preventiva a inculpatilor . pe o durata de 29 zile, incepand cu 12 aprilie 2007, pana la 10 mai 2007.
Pentru a admite propunerea de arestare preventiva a celor doi inculpati, instanta de fond a retinut ca prin ordonantele din 11 aprilie 2007, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de cei doi inculpati, in ce priveste savarsirea infractiunilor mai sus mentionate si in temeiul dispozitiilor art. 136 raportat. la art. 143 c. p. p. s-a dispus retinerea pe timp de 24 de ore a inculpatilor iar probele administrate in cauza pana la aceasta data contureaza existenta unor indicii temeinice in sensul ca, cei doi inculpati s-au organizat cu scopul de a racola tinere, dintre care unele minore, ce erau transportate cu ajutorul microbuzelor ce apartineau firmei administrata de inculpatul S.pe care cei doi le induceau in eroare ca le vor asigura locuri de munca in Germania sau Italia, insa in realitate, odata ajunse acolo, victimele erau obligate sa practice prostitutia ori sa cerseasca, iar banii obtinuti de pe urma acestor activitati ilicite, erau silite sa-i dea inculpatilor ori celorlalti complici ai acestora.
Declaratiile incriminatoare ale victimelor audiate se coroboreaza cu declaratiile inculpatilor ce au sustinut ca au transportat mai multe tinere in Germania ori Italia, iar inculpatul V. I. a aratat ca, apela la coinculpat pentru ai transporta rudele in Germania ori Italia, fapt ce contureaza ca, acestia actionau in scopul racolarii si traficari de persoane, fiind ne credibila apararea acestora, cum ca, partile vatamate ar fi fast rude ori cunostinte apropiate ale acestora, elocvente in acest sens fiind si notele privind interceptarile telefonice efectuate in cauza, din care rezulta si complicitatea inculpatilor in scoaterea ilegala din tara a celor doi cetateni indieni, fratele inculpatului S., fiind retinut in acest sens de catre autoritatile ungare, drept pentru care a luat legatura telefonica cu inculpatul, iar discutiile telefonice dintre cei doi contureaza complicitatea acestora la savarsirea acestei fapte.
De altfel, inculpatul V. (U.) I., si-a schimbat si numele, ori acest lucru demonstreaza ca a incercat sa mascheze activitatea sa infractionala, dobandind prin casatorie numele sotiei, desi in realitate pretinde ca concomitent este si prieten cu o alta femeie, I. J. C., care in realitate a fost victima inculpatilor, racolata de inculpatul V., iar notele informative date de autoritatile italiene, confirma ca aceasta victima a practicat prostitutia in Italia, facand obiectul unor cercetari penale si in aceasta tara.
In acelasi timp, inculpatul S. a luat procura in numele sau pentru victimele minore G. G. A. si I. D. pe care le-a transportat din tara in Italia, unde le-a abandonat si au fost preluate de inculpatul V., fiind obligate sa practice prostitutia.
De asemenea, acest inculpat, desi pretinde la interogatoriu ca a discutat doar cinci minute cu victima P. R., cu celelalte sustineri pe care le face la interogatoriu demonstreaza ca a racolat-o si pe aceasta victima, in aceleasi scopuri.
Si la perchezitia efectuata la domiciliul inculpatului S. s-au gasit 20 de pasapoarte, precum si 7 carti de identitate, probe care coroborate demonstreaza existenta in cauza a indiciilor temeinice in ce priveste savarsirea de catre inculpati a faptelor, in legatura cu care s-a pus in miscare actiunea penala si pentru care se solicita arestarea preventiva a celor doi inculpati.
Din cuprinsul notelor ce redau interceptarile efectuate legal in cauza, rezulta si faptul ca inculpatii incearca prin diferite mijloace sa zadarniceasca aflarea adevarului.
Investita cu solutionarea recursurilor celor doi inculpati, Curtea a constatat ca potrivit dispozitiilor art.1491 si art.148 alin.1 cod procedura penala, masura arestarii preventive a inculpatilor poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute de art.143 cod procedura penala - respectiv daca sunt probe sau indicii temeinice ca acestia au savarsit o fapta prevazuta de legea penala - si exista vreunul dintre cazurile prevazute la lit. a - f ale acestui articol.
In speta, au fost identificate de organul de urmarire penala si confirmate corect de instanta de fond, temeiurile arestarii preventive prevazute de art.148 lit. b) - incercarea zadarnicirii aflarii adevarului, e) - exista date ca inculpatul incearca presiuni asupra persoanei vatamate sau incearca intelegeri frauduloase cu aceasta si f) - inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate a acestuia prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Conditia de legalitate impusa de dispozitiile art.148 lit. f cod procedura penala, pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani pentru infractiunile pentru care este cercetat inculpatul, se constata a fi indeplinita in raport de limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor pentru infractiunile prevazute de art.7 din Legea 39/2003, art.12 alin.1 si 2 si art.13 din Legea 678/2001 si art.71 din OUG nr.105/2001.
In ceea ce priveste aprecierea asupra probelor existente pana in prezent in dosarul de urmarire penala cu privire la inculpatul V.(U.) I., Curtea constata ca, in mod corect si justificat s-a admis fata de acest inculpat propunerea de arestare preventiva, in raport cu dispozitiile art.681 cod procedura penala si art.5 par.1 lit. c CEDO.
Se constata ca fata de acest inculpat opereaza presupunerea rezonabila ca a savarsit infractiunile pentru care este cercetat, elocvente fiind in acest sens declaratiile partii vatamate T. A., M. M. C. I si ale martorilor F. D. O. si T. G.. Aceste declaratii il plaseaza pe inculpat in zona savarsirii infractiunilor pentru care este cercetat si in modalitati de tipul celor descrise in propunerea de arestare, inculpatul fiind vazut de mai multe ori, de aceste persoane, percepand zilnic sume de bani de la fetele care se prostituau in Italia.
Legaturile de rudenie foarte apropiate ale acestui inculpat cu invinuitul U.S. zis D.(frate) fata de care, la dosar, exista marturii despre amenintari cu incendieri ale caselor victimelor daca vor da declaratii impotriva familiei U. , categoria sociala din care fac parte victimele - persoane in general tinere, usor influentabile prin orice mijloace-bani sau amenintari ale membrilor familiilor acestora - , releva ca - in raport si cu transcrierile convorbirilor telefonice prin care invinuitul ameninta familiile unora dintre victime, le sfatuieste cum sa deturneze aflarea adevarului prin declaratii nereale la politie (a se vedea convorbiri telefonice cu victimele L. L.A. si S. A.)-, lasarea in libertate a acestui inculpat prezinta pericol pentru ordinea publica. Aceasta masura se impune intrucat, infractiunile pentru care este cercetat inculpatul - constituire intr-un grup infractional organizat, trafic de persoane si trafic de minori - prezinta chiar prin ele insele un sporit grad de pericol social raportat la valorile sociale ocrotite de lege prin normele incriminatoare.
Lasarea in libertate a inculpatului V. (U.) I. pentru care, asa cum s-a aratat, exista indicii temeinice ca a savarsit infractiunile pentru care este cercetat, creeaza o stare de insecuritate sociala pentru beneficiarii legii penale si care, in mod onest se supun raporturilor de putere impuse de legea penala.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul S. I. L., Curtea constata ca, in mod nepermis, instanta de fond a transferat indiciile temeinice retinute corect in sarcina inculpatului V. (U.) I. si in sarcina inculpatului S. I. L., fara insa a exista o acoperire legala in probele culese pana in acest moment de organul de urmarire penala.
Datele dosarului de urmarire penala releva ca acest inculpat este directorul unei societati comerciale inregistrata la Oficiul Registrului Comertului sub nr.J.25/162/ 15 martie 2005, ce are ca activitate principala - transporturi terestre de calatori pe baza de grafic.
Cu o singura exceptie (victima P. R.), nici una din persoanele ale caror declaratii exista in dosarul de urmarire penala nu face referire la savarsirea de catre inculpatul S. I.L.. a infractiunilor pentru care este cercetat.
Transcrierile convorbirilor telefonice - ca material probator ce contine in mod specific date obiective despre activitatea inculpatilor - licita sau/si nelicita - il releva pe acest inculpat ca fiind permanent contactat telefonic de persoanele care doreau sa calatoreasca in afara granitelor tarii prin intermediul acestei firme si, de asemenea, permanent preocupat sa nu aiba dificultati cu autoritatile si organele de frontiera, solicitandu-le clientilor sai sa aiba in posesie actele necesare trecerii frontierei - acte de identitate, pasapoarte, inclusiv procuri speciale pentru pasagerii minori.
Intocmirea procurilor speciale pe numele transportatorului - chiar daca este o procedura neconforma cu dispozitiile legale in materie - este o practica obisnuita in cazul transportului de minori fara insotitor , ele fiind semnate, de altfel, de parintii minorilor, in fata unui notar.
Faptul ca inculpatul S. era interesat doar de incasarea sumelor de bani ce reprezentau contravaloarea transportului pentru fiecare persoana in parte, iar nu si de ce urmeaza sa faca aceste persoane in tara de destinatie, rezulta si din faptul ca, dupa ce le-a transportat in Italia, acesta le-a abandonat pe victimele minore .Totodata victima minora G. G. arata ca a fost, intr-adevar, transportata de acest inculpat in Italia, in baza unei procuri speciale date de parintii acesteia ,pana la Roma (portul Civita Veche) dupa care, singura a calatorit pana in orasul Cagliari -deci o distanta apreciabila - intalnindu-se apoi cu invinuitul V. C .
Aspectele din activitatea inculpatului evidentiate de organul de urmarire penala ca fiind de natura infractionala, nu pot fi retinute de instanta ca temeiuri ale arestarii preventive , in sensul impus de art.681 cod procedura penala si art.5 paragraful I lit.c CEDO.
Datele existente la dosar, supuse cenzurii impuse de dispozitiile legale referitoare la inviolabilitatea libertatilor individuale consacrate de art.23 din Constitutie, nu conduc, in cazul acestui inculpat, la admiterea in mod prealabil, ca posibil si real ca inculpatul S. I. L., fata de care se efectueaza urmarirea penala sa fi savarsit infractiunile pentru care este cercetat, pe de o parte si, mai ales ca, lasarea in libertate a acestuia, in acest moment, prezinta pericol pentru ordinea publica, de alta parte.
Cu privire la infractiunea de trafic de emigranti se are in vedere ,in raport de declaratiile existente la dosar, de transcrierile convorbirilor telefonice dar si de inscrisurile de la dosar(depuse cu ocazia judecarii recursului si de aparatorul inculpatului S.)ca cei doi cetateni de origine indiana - J. S. si V. S. S. - care si-au atribuit in mod nelegal cetatenii romane ,circuland sub numele de R. i. si P. V. - au fost transportati de fratele inculpatului, care are ,de altfel, calitate de invinuit in prezenta cauza. In sarcina acestuia autoritatile judiciare ungare au retinut ca acesta, in mod intentionat a ajutat pe cei doi cetateni indieni, cu alte false, asemanatoare celor originale romanesti, la trecerea granitei ungar-austriece fiind deja condamnat la 22 februarie 2007 la 1 an inchisoare cu suspendare pe o perioada de 2 ani fara a i se pune nici o interdictie sau restrictie cu privire la tranzitarea acestei tari .
Privitor la declaratia victimei P. R., in mod nefondat, s-a retinut ca declaratia acesteia demonstreaza prin coroborare si cu alte probe din dosar ca inculpatul S. I.L. a racolat-o pe aceasta in scopul practicarii prostitutiei.
Dincolo de faptul ca declaratia acestei persoane este evident dubitabila "cred ca eu am fost vanduta de catre S. I. L., altor persoane in scopul de a fi exploatata", fata de celelalte declaratii, ce nu se rezuma la simple presupuneri cand relateaza date si informatii despre activitatea licita sau nelicita a inculpatilor, instanta de fond nu explica concluzia la care a ajuns si nu dezvaluie in nici un fel rationamentul prin care a ajuns la aceasta concluzie, in raport de unele date obiective furnizate de declaratia aceleiasi persoane si care,de aceasta data, nu mai au caracter dubitabil: a ajuns la destinatie, in Germania cu microbuzul condus de numitul O. A., a cunoscut doi cetateni de origine sarba, ca, desi a avut permanent pasaportul la ea si a putut lua legatura telefonic cu copiii sai, spunandu-le despre situatia in care se afla, totusi a fost obligata sa practice prostitutia mai multe zile la rand pentru ca in final, cu numai 50 de euro, dati de cetateanul sarb, in folosul caruia se prostitua (si deci, careia victima ii dadea banii rezultati din infractiune), sa se intoarca in tara.
Curtea retine ca, faptul material al descoperirii cu ocazia perchezitiei efectuate la domiciliul inculpatului S. a unui numar de 20 de pasapoarte si 7 carti de identitate prin el insusi, nu constituie un temei necesar si suficient pentru luarea fata de acest inculpat a masurii arestarii preventive. Acest fapt este si trebuie sa fie analizat prin coroborare cu specificul activitatii desfasurate de inculpat, cu declaratiile inculpatului insusi si prin prisma dispozitiilor art.52 cod procedura penala, in conditiile in care, nici o declaratie - pana in acest moment, nu il incrimineaza ca fiind autor al infractiunilor pentru care este cercetat sau complice,si chiar diagrama intocmita de organul de urmarire penala plasandu-l pe acest inculpat intr-o latura secundara, dovedirea activitatii infractionale a acestuia cu probe fiind cel putin deficitara pana in acest moment.
In lumina dispoz.art.23 din Constitutie, masura arestarii preventive reprezinta o exceptie de la exercitarea drepturilor omului si a libertatilor sale fundamentale, astfel incat, in lipsa unei presupuneri rezonabile, in lipsa perceptiilor ce semnalizeaza in mod serios, cu solida corespondenta in realitatea obiectiva reprezentata in actele de urmarire penala ca acest inculpat a savarsit infractiunile pentru care este cercetat, este necesar a se evita orice abuz de natura a incalca drepturile si libertatile fundamentale ale individului ,in absenta cazurilor expres prevazute de lege si de CEDO.
Drept consecinta a considerentelor prezentate, Curtea a respins recursul inculpatului V.(U.) I. si a admis recursul inculpatului S.I.L. pe fond respingand propunerea de arestare preventiva a acestui din urma inculpat.