Despagubiri morale. Cerere pentru repararea prejudiciului suferit prin detinerea ilegala. Admisibilitate. Decizie nr. 69 din data de 25.06.2007
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Libertatea individuala constituie un drept fundamental al omului, garantat prin art. 23 din Constitutie si reglementat de art. 5 din Conventia europeana a drepturilor omului ca un drept inalienabil, scopul garantarii sale prin conventie fiind acela de a proteja libertatea si siguranta persoanei impotriva arestarilor si detinerilor arbitrare. El priveste orice persoana, indiferent daca este in stare de libertate sau de detentie.
In cazul in care detentia este prelungita si dupa expirarea perioadei de timp stabilita de judecator pentru arestarea preventiva, dreptul persoanei detinuta pe nedrept la repararea prejudiciului nu poate fi negat, in acest sens fiind si dispozitiile art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie.
Obligatia statului de a repara prejudiciile cauzate prin erori judiciare este stabilita constitutional prin art. 52 alin 3 , inclusiv in cazul prejudiciilor suferite de cel care este arestat sau detinut cu incalcarea dispozitiilor legale in materie.
In speta, la expirarea perioadei stabilita de judecator prin mandatul de arestare, reclamantul nu a fost pus de indata in libertate, continuand sa fie detinut inca doua zile, in absenta unui mandat legal, caz in care acesta are dreptul la repararea prejudiciului moral suferit. Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Mehedinti la data de 17.01.2007, reclamantul C.N. a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, pentru a se dispune obligarea acestuia la plata de daune morale in suma de 100.000 lei, in temeiul art.504 alin.2 c.pr.civ., precum si cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii a aratat ca la propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Filiasi a fost arestat preventiv in baza mandatului nr.28/21.11.2005, al Judecatoriei Filiasi, fiind acuzat de savarsirea infractiunilor prev. de art.221 alin.1 c.pen. si art.323 alin.1 si 2 c.pen.
Intrucat mandatul de arestare expira la data de 30.11.2005 ora 22,10, Parchetul de pe langa Judecatoria Filiasi a propus prelungirea arestului cu inca 30 zile, Judecatoria Filiasi admitand in parte propunerea de arestare preventiva, dispunand prelungirea arestarii cu 15 zile.
Impotriva incheierii pronuntata de Judecatoria Filiasi a formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Filiasi, care a fost admis de Tribunalul Dolj, incheierea fiind casata iar dosarul a fost trimis primei instante pentru rejudecare.
Termenul pentru rejudecare a fost fixat in aceeasi zi, respectiv in seara zilei de 30 nov.2005, intrucat mandatul de arest a preventiv expira la 30.11.2005, ora 22,10.
Judecatoria Filiasi a admis propunerea de prelungire a arestului preventiv la o data cand aceasta expirase de drept.
Impotriva incheierii pronuntata de Judecatoria Filiasi s-a formulat recurs de catre reclamant, iar Tribunalul Dolj prin incheierea nr.130/02.12.2005 a admis recursul, a constatat incetata de drept masura procesuala a arestarii preventive si a dispus punerea sa in liberate.
Intrucat, timp de 2 zile a fost arestat fara temei legal, a solicitat obligarea Statului Roman, la daune morale, reprezentand suferinta psihica si nedreptatile la care a fost supus.
Prin sentinta civila nr.165 din 2 martie 2007, pronuntata in dosar nr. 1277/101/2007, Tribunalul Mehedinti a respins exceptia prematuritatii actiunii invocata de reprezentantul Parchetului si a admis in parte actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantului daune morale in cuantum de 1000 lei.
Instanta a retinut ca reclamantul nu a solicitat daune morale pentru ca nu ar fi vinovat de faptele pentru care s-a dispus inceperea urmarii penale, ci pentru ca privarea sa de libertate a fost nelegala, conform dispozitiilor de procedura penala. In conditiile reglementarii din art. 5 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, si pentru protejarea individului impotriva privarii arbitrare de libertate, s-a considerat ca actiunea in daune, intemeiata pe dispoz. art. 504 Cod pr. penala, poate fi formulata si de persoanele care, in cursul procesului penal, au fost private de libertate sau li s-a restrans libertatea in mod nelegal, daca acest fapt a fost constatat prin hotarare judecatoreasca.
Prin privarea de libertate a reclamantului in cele 2 zile, dupa incetarea de drept a masurii arestarii preventive, s-a apreciat ca i s-a adus atingere drepturilor si libertatilor sale fundamentale, iar traumele psihice provocate de o asemenea masura impun acordarea de despagubiri.
Cuantumul solicitat de reclamant s-a apreciat ca nejustificat, suma de 1000 lei, cu titlu de daune morale fiind suficienta pentru acoperirea prejudiciului suferit in perioada celor 2 zile de arest preventiv nelegal.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantul, paratul si Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Mehedinti.
In motivarea apelului reclamantului s-a criticat cuantumul despagubirilor acordate, considerandu-se ca este foarte mic. S-a facut referire la jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului si s-a aratat ca reclamantul a suferit psihic datorita detinerii sale nelegale.
Statul Roman prin Ministerul Finantelor (actual Ministerul Economiei si Finantelor) a sustinut in apelul sau ca luarea masurii preventive dupa expirarea arestarii preventive a fost culpa reclamantului, care a formulat cerere de recuzare a completului de judecata, astfel ca nu se impune acordarea de daune morale.
Ministerul Public, prin Parchetul de pe lana Tribunalul Mehedinti a sustinut exceptia inadmisibilitatii actiunii, deoarece dispozitiile art. 504 c.pr.pen. nu sunt aplicabile pentru speta.
Apelul declarat de reclamant este fondat, iar celelalte doua apeluri nu sunt fondate, pentru urmatoarele considerente.
Obligatia statului de a repara prejudiciile cauzate prin erori judiciare nu trebuie circumscrisa numai dispozitiilor art.504 c.pr.pen., acesta constituind doar textul de lege cel mai des invocat in practica si aplicabil in conditiile in care persoana fata de care a fost luata masura privarii de libertate a fost ulterior achitata, in urma judecarii procesului penal.
Obligatia respectiva este stabilita constitutional prin art. 52 alin 3, iar prin decizia 45/1998 a Curtii Constitutionale( publicata in M.Of. 182/18 mai 1998) s-a decis ca textul art.504 c.pr.pen. este constitutional numai in masura in care nu se limiteaza la ipotezele prevazute de text cazurile in care statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesul penal. Desi la data respectiva era in vigoare art. 48, in redactarea Constitutiei anterioara revizuirii prin legea 429/2003, dispozitia este identica celei in vigoare in prezent in materia ce priveste speta.
Concluzia desprinsa din analiza art. 52 alin 3 Constitutie si din practica instantei constitutionale este aceea ca statul are obligatia de a repara orice prejudicii suferite de cel care este arestat sau detinut cu incalcarea dispozitiilor legale in materie.
Libertatea individuala constituie un drept fundamental al omului, garantat constitutional prin art. 23 si reglementat de art. 5 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Potrivit art. 23 din Constitutie, in cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune( de un judecator, conform alineatului 4) pentru cel mult 30 zile, cu posibilitatea prelungirii cu cate cel mult 30 zile. Art. 5 alin 1 lit. C din CEDO dispune ca lipsirea de libertate poate fi dispusa pentru arestarea sau retinerea unei persoane suspectata ca a savarsit o infractiune, caz in care are dreptul, stabilit in alineatul 3, de a fi adus de indata in fata unui judecator, iar alineatul 5 al aceluiasi articol da dreptul la reparatii oricarei persoane care a fost arestata sau detinuta in conditii contrare textului conventiei. Art. 5 paragraf 3 priveste protectia oricarei persoane impotriva unei detentii sau arestari arbitrare, cu scopul garantarii libertatii persoanei si asigurarii preeminentei dreptului.
In cauza Lawless contra Irlandei, din 1 iulie 1961, Curtea europeana a statuat ca dreptul la libertate si siguranta este un drept inalienabil, scopul garantarii sale prin conventie fiind acela de a proteja libertatea si siguranta persoanei impotriva arestarilor si detinerilor arbitrare. El priveste orice persoana, indiferent daca este in stare de libertate sau de detentie.
In cazul in care detentia este prelungita si dupa expirarea perioadei de timp stabilita de judecator pentru arestarea preventiva, dreptul persoanei detinuta pe nedrept la repararea prejudiciului nu poate fi negat, in acest sens fiind si dispozitiile art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie.
In speta, se constata ca au fost respectate dispozitiile codului de procedura penala si cele ale art. 5 CEDO privind luarea masurii arestarii preventive a reclamantului, precum si dispozitiile referitoare la prelungirea masurii arestarii preventive, insa, la expirarea perioadei stabilita de judecator, reclamantul nu a fost pus de indata in libertate, continuand sa fie detinut inca doua zile, in absenta unui mandat legal. Aceasta situatie este echivalenta unei detineri arbitrare, fiind protejata juridic persoana de o astfel de incalcare a dreptului sau la libertate.
Acest fapt a fost retinut cu putere de lucru judecat in incheierea 130/2.12.2005 a tribunalului, pronuntata in dosar 2903/P/2005 prin care s-a constatat incetata de drept masura arestarii preventive. Instanta penala a statuat ca s-a luat masura arestarii pentru o perioada de 29 zile pana la data de 30.11.2005 iar la data cand judecatoria a judecat cererea parchetului de prelungire a arestarii preventive, masura procesuala incetase conform art. 188 c.pr.civ. la 30.11.2005.
Este evident, astfel ca detinerea reclamantului de catre organele de urmarire penala a fost ilegala timp de 2 zile, caz in care acesta are dreptul la repararea prejudiciului moral suferit, pentru motivele de drept mai sus expuse. Aceste texte legale duc la concluzia ca exceptia de inadmisibilitate a actiunii ridicata de parchet este corect respinsa, actiunea nefiind cantonata strict pe prevederile art. 504 c.pr.pen.
Nu se poate retine culpa reclamantului in detinerea sa ilegala, pe considerentul ca acesta a formulat cerere de recuzare a completului de judecata, ceea ce a dus la solutionarea cu intarziere a cererii de prelungire a mandatului de arestare, deoarece reclamantul a uzat de un drept procesual recunoscut de lege, avand posibilitatea de a cere solutionarea cauzei sale de un judecator impartial. Cum formularea cererii de recuzare era prevazuta de codul de procedura penala, inclusiv in materia prelungirii duratei arestarii preventive, instanta de judecata avea obligatia de a-si regla mecanismele in asa fel incat in perioada ramasa pana la expirarea mandatului sub a carui putere se afla reclamantul sa solutioneze toate incidentele procesuale, exercitarea unor drepturi procesuale recunoscute de lege nefiind temei pentru incalcarea altor drepturi fundamentale.
Cat priveste criticile aduse de reclamant, curtea le apreciaza fondate, cu precizarea ca suma solicitata drept daune morale este mult prea mare fata de prejudiciul suferit de reclamant.
Daunele morale, ca acoperire a unui prejudiciu moral, nu pot cuantifica durerea sau suferintele pricinuite prin faptul ilicit invocat, dar la acordarea acestora instanta trebuie sa aiba in vedere natura faptului ilicit si modul in care producerea acestuia a afectat viata unei persoane, fara ca prin acordarea lor sa se ajunga la o imbogatire fara just temei. Respectand un principiu al proportionalitatii, cu luarea in considerare si a practicii instantei supreme in materie, a practicii Curtii europene de drepturile omului, se apreciaza de curte ca suma de 500 lei pentru fiecare zi de detinere nelegala este modica, dupa cum si suma de 50 000 lei pentru fiecare zi solicitata de reclamant este exagerat de mare.
Astfel, un cuantum al daunelor morale de 1000 lei pentru fiecare zi de arestare nelegala acopera prejudiciul suferit de reclamant, care spera ca la expirarea perioadei prevazute in mandatul prelungit de judecatorie la 2.11.2005 sa fie pus in libertate. Stabilirea sumei de 1000 lei pentru fiecare zi de detinere nelegala ar insemna o suma lunara de 30 000 lei, ceea ce constituie o reparare normala a unui prejudiciu moral, in conditiile in care nu se dovedesc aspecte deosebite, care tin de o pozitie sociala speciala a celui arestat ilegal, de agravarea unei anumite stari de sanatate sau deteriorarea statutului social.
Potrivit art. 296 c.pr.civ, se va admite apelul reclamantului si se vor respinge celelalte doua apeluri. Se va schimba in parte sentinta atacata, fiind stabilita obligatia paratului la suma de 2000 lei daune morale. Se vor mentine dispozitiile sentintei privind admiterea in parte a actiunii si respingerea exceptiei de inadmisibilitate a actiunii.
Potrivit art.274 c.pr.civ., paratul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant, constand in onorariu avocat.