In situatia cererii de suspendare a executarii unui act administrativ-fiscal, impotriva caruia s-a formulat plangere prealabila la organul fiscal, sunt incidente prevederile art. 185 din Codul de procedura fiscala si art. 14 din leg. 554/2004
La data de 12.02.2007 SC"FERAT CONSTRUCT"SRL a formulat cerere de suspendare a Deciziei de impunere nr.181 din 02.05.2006, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a contestatiei ce face obiectul dosarului nr.1474/63/2007.
In motivare a sustinut ca intimata DGFP Dolj a urmarit prin Decizia nr.95/05.09.2006 prejudicierea societatii, dispunand suspendarea solutionarii procedurii administrative prealabile. A precizat petenta ca au fost sesizate organele de cercetare penala, cu motivarea ca exista indiciile savarsirii unei infractiuni, desi din actele de control nu rezulta ca ar exista astfel de indicii.
La termenul din 19.02.2006, intimata DGFP a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibila, iar pe fond ca neintemeiata.
Prin sentinta nr.423 din 26 februarie 2007, Tribunalul Dolj a respins cererea formulata de SC" FERAT CONSTRUCT"SRL Craiova.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art.15 alin.1 din Legea 554/2004, privind paguba iminenta si cazul bine justificat.
S-a avut in vedere de catre judecatorul fondului ca in situatia in care se invoca o eventuala executare silita, care ar fi de natura sa cauzeze reclamantei un prejudiciu patrimonial, aceasta nu ar fi suficienta pentru a justifica admiterea cererii.
Impotriva sentintei Tribunalului Dolj a declarat recurs reclamanta.
In motivele de recurs s-a sustinut ca suspendarea solutionarii contestatiei cu motivarea ca ar exista indicii privind savarsirea unor infractiuni este nefondata si insuficienta pentru a justifica masura respectiva, intrucat nu s-a precizat care ar fi indiciile si persoanele vinovate.
A precizat recurenta ca executarea deciziei de impunere ar produce grave prejudicii activitatii societatii, constand in imposibilitatea continuarii activitatii si ca de asemenea exista cazul bine justificat.
La dosar s-au depus in sustinerea motivelor de recurs: contractul de credit incheiat cu Banca Transilvania si graficul de rambursare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, precum si legislatia aplicabila in speta, Curtea gaseste recursul reclamantei fondat.
Prin actiunea formulata la Tribunalul Dolj, reclamanta SC"FERAT CONSTRUCT"SRL a solicitat suspendarea deciziei de impunere 181/2006, pana la solutionarea actiunii ce formeaza obiectul dosarului nr.1474/63/2007.
In actiune, reclamanta a expus, asa cum s-a aratat in rezumat mai sus, motivele de fapt pe care si-a intemeiat cererea.
In cuprinsul actiunii nu s-a precizat un anume text din Legea 554/2004 sau din Codul de procedura fiscala, in temeiul caruia s-a solicitat suspendarea.
In situatia in care partea nu precizeaza temeiul de drept al unei cereri, judecatorul cauzei are obligatia legala prevazuta de art.129 pct.4 Cod pr.civila de a cere partilor sa prezinte explicatii, iar in lipsa explicatiilor judecatorul trebuie sa califice corect cererea.
Avand in vedere textul mentionat, in practica si doctrina de specialitate s-a hotarat constant ca, in vederea ocrotirii intereselor legitime ale partilor, judecatorul are obligatia de a da actiunii calificarea juridica exacta.
Desi in cursul solutionarii cauzei nu s-a pus in discutie calificarea juridica a cererii, in cuprinsul sentintei instanta retine incidenta in drept a prevederilor art.15 din Legea 554/2004.
Din probele cauzei rezulta ca reclamanta a contestat decizia de impunere fiscala nr.181/2006, ca in cursul solutionarii procedurii prealabile DGFP Dolj a suspendat solutionarea contestatiei in vederea efectuarii de cercetari penale.
Masura suspendarii contestatiei a fost motivata pe prev.art.184 si art.186 alin.4 Cod pr.fiscala.
Asadar, contestatia reclamantei nu a fost solutionata pe fond, si ca urmare aceasta se afla inca in procedura prealabila, reglementata de art.175 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala.
In consecinta sunt incidente in materia suspendarii, prevederile art.185 Cod pr.fiscala si art.14 din Legea 554/2004.
Procedura suspendarii actelor administrative fiscale, impotriva carora s-a formulat contestatie ,este reglementata in cuprinsul art.185 Cod pr.fiscala, Titlul IX; Cap.III, privind "solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale".
Textul prevede ca suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de catre contribuabil in temeiul legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificarile ulterioare, cu conditia depunerii unei cautiuni.
Referirea la prevederile Legii 554/2004 are in vedere dispozitiile art.14 din aceasta lege, intrucat procedura respectiva se refera la etapa procedurii prealabile si la imprejurarea ca, dupa introducerea contestatiei,organul fiscal nu mai poate suspenda executarea, aceasta competenta fiind data de legiuitor instantei de judecata.
In sustinerea solutiei de mai sus, Curtea retine ca in forma initiala art.185 din Codul de procedura fiscala prevedea posibilitatea ca organul de solutionare a contestatiei sa suspende executarea actului, pana la solutionarea contestatiei.
Asadar, modificarea art.185 Cod pr.fiscala, intervenita succesiv pana la forma expusa mai sus, are in vedere tocmai competenta de suspendare a executarii actului administrativ fiscal, in timpul cat se desfasoara procedura prealabila.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executarii unui act administrativ se poate dispune in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, odata cu sesizarea autoritatii publice care a emis actul.
Cele doua conditii prevazute in art.14, respectiv cazul bine justificat si paguba iminenta sunt reciproc determinate, in sensul ca pericolul producerii unei pagube iminente determina cazul bine justificat.
Ca principiu in Dreptul administrativ roman opereaza prezumtia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Institutia suspendarii unui act administrativ reprezinta creatia legislativa, in baza careia judecatorul investit cu solutionarea unei astfel de cauze apreciaza daca sunt intrunite cele doua conditii si vizeaza tocmai posibilitatea suspendarii unui act administrativ, pana la pronuntarea instantei, data la care este consfintita legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
In speta de fata, reclamanta, la solicitarea instantei, a platit cautiunea prevazuta de art.185 Cod pr.fiscala, a dovedit ca prin executarea pornita impotriva sa i s-ar crea un prejudiciu de natura a conduce la imposibilitatea continuarii activitatii, asa cum rezulta de altfel si din actele depuse in recurs, respectiv contractul de credite bancare si graficul de rambursare.
Cazul bine justificat deriva din faptul ca procedura administrativa este suspendata, iar executarea se poate face inainte de finalizarea acestei proceduri, adica inainte ca justitia sa se pronunte asupra legalitatii si temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.
Fata de probele administrate si de prevederile legale incidente, Curtea retine ca in cauza sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat si iminenta producerii unei pagube.
Alaturi de argumentele expuse mai sus, se are in vedere si recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Ministrii din cadrul Consiliului Europei privind protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa.
Pentru a evita excesul de putere din partea autoritatii fiscale, tinand seama de circumstantele cauzei, Curtea apreciaza ca executarea actului administrativ este de natura a crea pagube serioase, care pot sa aiba consecinte grave in patrimoniul reclamantei.
Curtea apreciaza ca executarea propriu-zisa si efectiva a deciziei de impunere fiscala trebuie sa se realizeze numai dupa ce justitia s-a pronuntat si a stabilit ca sumele retinute in actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea sa instituie masuri asiguratorii, asupra bunurilor, asa cum prevede art.126 si urm din Codul de procedura fiscala pentru ca suspendarea vizeaza executarea silita propriu-zisa a actului, si nu procedurile anterioare, cum sunt sechestrul asigurator, care se inscrie la biroul de carte funciara evaluarea bunurilor debitorului sau alte asemenea.
Asa fiind, tinand seama de toate argumentele de mai sus,in baza art.312 Cod pr.civila , recursul se va admite, se va modifica sentinta primei instante, in sensul ca se va admite cererea reclamantei si se va dispune suspendarea deciziei de impunere nr.181/2006, pana la pronuntarea instantei de fond.
4