Mandat european de arestare. Motive de refuz a executarii Sentinta penala nr. 22 din data de 02.03.2007
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Simpla imprejurare ca infractiunile sunt savarsite pe teritoriul Romaniei nu da nastere automat unui refuz al executarii mandatului european de arestare, deoarece asa cum legea prevede autoritatea judiciara romana poate refuza executarea.
La data de 5 februarie 2007 prin intermediul Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Craiova din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor au fost inaintate instantei mandatele europene de arestare emise de Curtea de Apel din Lyon Franta - Tribunalul de Mare Instanta Lyon, pe numele cetatenilor romani I. S. si P. A.
Mandatele europene de arestare au fost emise avand la baza mandate de arestare emise in lipsa de autoritatile franceze, pe numele celor doi, tot la data de 5 februarie 2007.
In mandatele europeane de arestare se mentioneaza ca I.S. este invinuit de comiterea a noua infractiuni iar P.A. de comiterea tot a noua infractiuni a caror incadrari juridice sunt urmatoarele:
- tainuire in banda organizata de carduri de plata falsificate;
- fabricarea, achizitionarea, detinerea, oferirea sau cedarea de echipamente, instrumente, programe informatice in vederea comiterii de infractiuni de falsificare de carduri de plata sau carduri de retragere de numerar;
- falsificare de carduri de plata;
- escrocherii savarsite in banda organizata;
- tainuire in banda organizata de bunuri obtinute din fapte de escrocherii savarsite in banda organizata;
asociere de raufacatori in vederea comiterii de infractiuni.
In fapt autoritatile judiciare franceze au aratat in esenta urmatoarele:
La data de 3 iunie 2006, trei cetateni romani, respectiv S. I., N. G. si N. R., au fost arestati la Lyon, asupra lor gasindu-se 68 de carduri falsificate si o importanta suma de bani.
Cardurile au fost clonate dupa carduri italiene reale.
In urma investigatiilor autoritatile franceze au ajuns la concluzia ca cei trei au beneficiat de ajutorul unor complici in cadrul unei retele din delicventa organizata la nivel italian, in Romania, Italia si cu deosebire in Franta, de catre numitul I. S., cunoscut si sub alte identitati.
S-a mai aratat ca, verificarile telefonice au evidentiat faptul ca N. G. era in legatura cu P. A., cunoscut ca facand parte din cercul familial al lui I.S. si banuit de a participa la fabricarea a numeroase carduri bancare.
Perchizitiile efectuate in Romania au condus la confiscarea a mai multor materiale destinate fabricarii cardurilor contrafacute.
In ceea ce priveste utilizarea fondurilor banesti obtinute in mod fraudulos, s-a identificat printre altele cumpararea la Marsilia a unui autovehicul marca Peugeot, care a fost exportat ulterior in Romania.
In fine, s-a mentionat ca faptele au fost savarsite in perioada 1 mai 2006 - 23 ianuarie 2007.
Curtea de Apel Craiova, efectuand verificarea prealabila impusa de disp. art. 881 din Legea 302/2004, a dispus prin incheierea din 5 februarie 2007, sesizarea Procurorului General al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Craiova, pentru a lua masurile necesare in vederea identificarii persoanelor solicitate, retinerii si prezentarii lor in fata instantei.
Ca urmare acestei sesizari Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova a dispus prin ordonantele nr. 1 si 2 din 6 februarie 2007, retinerea pe timp de 24 de ore cu incepere de la 6.02.2007, orele 1,00, pana la 7.02.2007, orele 24,00, a celor doua persoane acestia fiind ulterior arestati de instanta.
Fiind audiati de catre instanta, atat in declaratiile date la 6 februarie 2007 cat si in cele de la 19 februarie 2007, cele doua persoane solicitate si-au exprimat opozitia cu privire la predarea lor catre autoritatile franceze, invocand faptul ca nu se fac vinovati de comiterea infractiunilor pentru care sunt cercetati.
A fost formulata opozitie la predare fiind invocate vicii de forma ale mandatelor europene de arestare si aspecte de fond in principal disp. art. 88 alin.2 lit.b,e,f.
Pe baza tuturor actelor aflate la dosar, avand in vedere si aspectele invocate de catre cele doua persoane solicitate prin aparatori, privind motivele de opozitie la predare, instanta constata urmatoarele :
In executarea unui mandat european de arestare, autoritatile judiciare romane competente trebuie sa analizeze indeplinirea conditiilor de forma ale mandatului precum si daca exista vreunul dintre motivele de refuz al executarii din cele prev. de art. 88 din legea 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
Ca si conditii de forma ale mandatului, s-a invocat lipsa descrierii circumstantelor in care au fost comise infractiunile ( conditii impuse de art. 79 alin.1 lit. e din Legea 302/2004), precum si lipsa indicarii in mandate a garantiilor de care beneficiaza sau vor beneficia persoanele solicitate in fata autoritatilor franceze.
Referitor la aceste aspecte, instanta constata ca prin descrierea faptelor asa cum rezulta din mandatele initiale completata cu adresa autoritatilor judiciare franceze din 27 februarie 2007, este indeplinita si conditia prev. de art. 79 alin.1 lit. e din legea 302/2004, respectiv aceea a descrierii circumstantelor in care au fost comise infractiunile.
Referitor la garantiile procesuale de care ar trebui sa beneficieze persoanele solicitate in fata autoritatilor franceze, este adevarat ca mandatele europene de arestare emise pe numele celor doi nu contin nimic la aceasta rubrica, insa aceasta informatie nu este una din cele prev. expres de art. 79 alin.1 din legea 302/2004, si ca atare nu impiedica punerea in executare a mandatelor.
Au mai fost invocate si incalcarea altor conditii de forma din cele prev. de legea 302/2004, respectiv prevederile art. 79 alin.1 lit. c,d,f,g, art. 81 alin.1, art. 85, art. 88 alin.1 si alin.2, art. 881 alin.2 si alin.3, precum si disp. art. 5 paragraf 1 lit. c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Referitor la toate aceste aspecte, este de observat faptul ca sunt invocate in mod neintemeiat incalcari ale unor dispozitiile legale in conditiile in care din analiza mandatelor rezulta ca aceste incalcari nu exista.
Astfel, mandatele europene de arestare au fost emise avand la baza mandate de arestare preventiva emise de autoritatile franceze, sunt indicate elementele de identificare a actului pe care se intemeiaza mandatul de arestare ( prin indicarea numarul de referinta a dosarului la autoritatea franceza) este prevazuta durata maxima a masurii privative de libertate ce poate fi pronuntata pentru infractiunile pentru care sunt cercetati ( 10 ani inchisoare), este indicata incadrarea juridica a faptelor.
Privitor la alte aspecte cum ar fi de pilda neindicarea unor dispozitii legale ale statului emitent, care prevad masuri de clementa sau modul de individualizare al pedepsei, ori neindicarea faptului ca infractiunile pentru care sunt cercetati sunt urmarire din oficiu ori la plangerea prealabila a persoanelor vatamate, acestea nu tin de esenta unui mandat european de arestare asa cum este reglementat de legea romana si ca atare nu pot constitui motive de refuz al executarii.
Referitor la pretinsa incalcare a disp. art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta apreciaza ca nu s-a produs in cauza, deoarece masura arestarii celor doua persoane s-a luat in baza unor dispozitii legale iar acestia au fost adusi de indata ( 24 de ore), in fata unui judecator, care a decis cu privire la starea de arest si totodata au beneficiat de dreptul de a formula recurs la o instanta ierarhic superioara.
Instanta constata si faptul ca persoanele solicitate au invocat in aparare imprejurarea ca nu aveau cum sa comita acele infractiuni pentru care sunt cercetati, deoarece nu au fost pe teritoriul Frantei.
Au incercat sa demonstreze acest lucru prin depunerea la dosar a diverse acte.
Din acest punct de vedere instanta apreciaza ca nu are competenta de a cerceta si a analiza daca exista sau nu indicii temeinice de comiterea faptelor si de vinovatie a persoanelor solicitate, acest lucru fiind exclusiv de competenta autoritatilor judiciare franceze.
Practic, singurele situatii ce pot da nastere la un refuz al executarii mandatelor europene de arestare sunt cele determinate de o confuzie asupra persoanei ( ceea ce nu este cazul in speta), precum si cele prev. de art. 88 din Legea 302/2004.
Din acest punct de vedere persoanele solicitate au invocat disp. art.88 alin.2 lit. b,e,f, din legea 302/2004.
Analizand cele invocate se constata urmatoarele :
Nu sunt incidente disp. art. 88 alin.2 lit. b din legea 302/2004, deoarece faptele ce fac obiectul mandatelor europene de arestare nu sunt supuse in Romania nici unei proceduri penale, aspect ce rezulta din adresa primita de la organele de cercetare penala romana.
Nu sunt incidente nici disp. art. 88 alin.2 lit. f din legea 302/2004, deoarece cele doua persoane solicitate sunt cercetate in legatura cu infractiuni comise si pe teritoriul statului francez si oricum legea romana permite urmarirea acestor fapte astfel cum sunt ele incadrate comise de cetatenii romani indiferent unde ar fi savarsite.
Referitor la disp. art. 88 alin.2 lit. e din legea 302/2004, se constata ca, autoritatea judiciara romana poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci cand acesta se refera la infractiuni care sunt savarsite pe teritoriul Romaniei.
Potrivit art.143 alin. 2 Cod penal roman, se considera ca fiind infractiune savarsita pe teritoriul tarii si atunci cand pe acest teritoriu ori pe o nava sau o aeronava romana s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infractiunii.
Din acest punct de vedere rezulta in speta de fata ca, faptele pentru care sunt cercetate cele doua persoane solicitate ar putea fi considerate ca fiind savarsite integral pe teritoriul Romaniei, din moment ce insasi autoritatile judiciare franceze au indicat faptul ca activitatea infractionala s-a desfasurat si pe teritoriul Romaniei.
Asa cum rezulta insa din insasi textul de lege, simpla imprejurare ca infractiunile sunt savarsite pe teritoriul Romaniei nu da nastere automat unui refuz al executarii mandatului european de arestare, deoarece asa cum legea prevede autoritatea judiciara romana poate refuza executarea.
Aceasta apreciere trebuie insa facuta in raport si de alte elemente, cum ar fi : inceperea unor proceduri de cercetare penala in Romania, amploarea activitatii desfasurata in Romania si alte asemenea elemente care sa duca la concluzia ca autoritatile romane sunt cele mai indreptatite a face cercetarile de rigoare.
Cum insa in speta primele sesizate au fost autoritatile judiciare franceze si cum la dosarul cauzei format de acestea se regasesc in mod logic toate actele de urmarire penala efectuate pana in prezent, instanta apreciaza ca nu se impune refuzul executarii mandatelor din acest motiv.
Fata de toate aceste considerente, instanta va dispune asadar executarea mandatelor europene de arestare emise de autoritatile judiciare franceze pe numele persoanelor solicitate I. S. si P.A. si predarea acestora catre statul solicitant sub conditia prev. de art. 87 alin.2 din legea 302/2004, respectiv aceea ca in cazul in care se va pronunta impotriva acestora o pedeapsa privativa de libertate, persoanele predate sa fie transferate in Romania, pentru executarea pedepselor.