Coroborand art.2 si 5 din Legea nr.18/1991 rezulta ca apartin domeniului public constructiile de transport al energiei electrice, intrucat acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinatii speciale , folosite in uz sau interes public. In consecinta aceste terenuri sunt conform legii, inalienabile, insesizabile si imprescriptibile atata timp cat apartin domeniului public al statului.
Mai mult prin art.44 si 136 alin.5 Constitutie se arata ca limitele si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege si de asemenea se consacra caracterul inviolabil al proprietatii private dar ,, in conditiile legii organice’’. Aceste texte de lege au in vedere tocmai circumstantieri ale exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public.
Prin urmare, numai in aceste conditii aratate mai sus, poate fi stabilit cadrul juridic pentru exercitarea atributiilor dreptului de proprietate, in acceptiunea principala conferita de Constitutie dar astfel incat sa nu se vina in contradictie cu interesele generale sau cu cele particulare legitime a altor subiecte de drept, instituindu-se astfel limitari rezonabile in valorificarea acestuia.
Prin s.c. nr.746/14 februarie 2006 Judecatoria Tg.Jiu a respins actiunea civila formulata de reclamantii M.I. si M.D., in contradictoriu cu parata SC ELECTRICA SA - Antrepriza de Instalatii si Servicii Electrice.
Instanta a constatat ca suprafata de 23 mp. pe care se afla amplasat transformatorul electric apartine paratei, fiind teren proprietate publica si care nu poate fi atribuit conform Legii nr.18/1991 in proprietatea unei persoane, conform art.5 alin.1 din Legea nr.18/1991 si art.37 alin.1 din Legea nr.318/2003 a energiei electrice.
Impotriva sentintei au declarat apel reclamantii M.I. si M.D.
Prin d.c. nr.424/24 mai 2006 Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii M.I. si M.D., aratand ca instanta nu a tinand seama de probele administrate in cauza si de legile incidente in speta.
Terenul nu este proprietatea publica ci recurentii sunt adevaratii proprietari ai acestuia, fiind ingraditi in exercitarea dreptului lor de proprietate. Legea nr.18/1991 nu este incidenta in speta asa cum gresit au retinut instantele.
Recursul este nefondat.
Coroborand art.2 si 5 din Legea nr.18/1991 rezulta ca apartin domeniului public constructiile de transport al energiei electrice, intrucat acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinatii speciale , folosite in uz sau interes public. In consecinta aceste terenuri sunt conform legii, inalienabile, insesizabile si imprescriptibile atata timp cat apartin domeniului public al statului.
Aceeasi concluzie se desprinde si din economia dispozitiilor art.37 alin.4 din Legea nr.318/2003 a energiei electrice - potrivit carora terenurile pe care se situeaza retelele electrice de distributie existente la data intrarii in vigoare a legii sunt si raman in proprietate publica a statului ( in acest sens si decizia 232/21.04.2005 a Curtii Constitutionale).
Privita problematica prin prisma dispozitiilor Constitutiei, aceste dispozitii legale nu contravin exigentelor principiului garantarii si ocrotirii proprietatii private.
Justificarea incadrarii prin legea organica a terenurilor pe care se situeaza retelele energetice de distributie in categoria terenurilor cu destinatie speciala precum si reglementarea unui regim juridic special al acestora - s-a facut prin prisma caracterului de bun public de interes national al fondului energetic si corespund pe deplin regimului constitutional de protectie a proprietatii.
Mai mult prin art.44 si 136 alin.5 Constitutie se arata ca limitele si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege si de asemenea se consacra caracterul inviolabil al proprietatii private dar ,, in conditiile legii organice’’. Aceste texte de lege au in vedere tocmai circumstantieri ale exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public.
Prin urmare, numai in aceste conditii aratate mai sus, poate fi stabilit cadrul juridic pentru exercitarea atributiilor dreptului de proprietate, in acceptiunea principala conferita de Constitutie dar astfel incat sa nu se vina in contradictie cu interesele generale sau cu cele particulare legitime a altor subiecte de drept, instituindu-se astfel limitari rezonabile in valorificarea acestuia.
Exercitarea dreptului de uz si de servitute asupra proprietatii afectate de capacitatile energetice - conduce de fapt la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine principiului garantarii si ocrotirii proprietatii private.
Asadar, Legea nr.318/2003 - stabileste limite in interes public - insa fiind prevazute de lege ele reprezinta sarcini si obligatii reale atasate fondului aservit impuse proprietarului acestui fond care este tinut sa le respecte.
Nu poate fi primita - in acest context al obligatiei impuse de lege, sustinerea recurentilor referitoare la dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu.