Ordinea de analizare de catre instanta de judecata a probelor administrate.
Art.11 al.4 si art. 24 din Legea nr.10/2001
Art.23.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001
Prin considerentele deciziei de casare, obligatorii pentru instanta de rejudecare a apelului, s-a stabilit, insa, ca aplicarea prevederilor art.24 din lege opereaza numai in absenta unor probe contrare de cele definite de art.23.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, analiza actelor doveditoare invocate de parti fiind prioritara pentru instanta.
S-a mai retinut ca reclamantul a solicitat restituirea suprafetei de 0,26 ha., invocand un drept propriu, si aratand ca, desi in actul de expropriere s-a mentionat doar suprafata de 250 m.p., in realitate a fost preluata de stat suprafata in litigiu.
Prin raportul de expertiza efectuat in rejudecarea cauzei s-a procedat la identificarea terenului proprietatea reclamantului, preluat in proprietatea statului prin expropriere, in baza Decretului nr.165/23.06.1981, situat in P., str.C. nr.6G, fosta str.C. nr.13 si str.P. nr.49 B, stabilindu-se suprafata acestuia de 2600 m.p., evidentiata in schita de plan, anexa la raportul de expertiza tehnica.
Prin acelasi raport de expertiza tehnica, s-a stabilit ca acest teren nu a facut obiectul Legii nr.18/1991, fiind ocupat din anul 1991 si in prezent de blocuri de locuinte.
Din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza si in special a mentiunilor din certificatele de rol agricol eliberate pe numele reclamantului, privind terenul de 0,26 ha. si a constatarilor si concluziilor raportului de expertiza tehnica efectuat in rejudecarea apelului, probe ce trebuie analizate cu prioritate de catre instanta de judecata, potrivit art.23.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, raportat la disp. art.24 din lege, se constata ca reclamantul este indreptatit la restituirea in echivalent a terenului solicitat, potrivit art.11 al.4 din Legea nr.10/2001, respectiv la despagubiri in conditiile legii speciale, terenul neputand fi restituit in natura, fiind ocupat in totalitate de blocuri de locuinte.
In consecinta, Curtea, in baza art.296 Cod procedura civila, a admis apelul reclamantului si a schimbat in tot sentinta instantei de fond, in sensul ca a admis actiunea, a anulat Dispozitia nr.2586/2009 emisa de Primarul Municipiului P. si a acordat reclamantului despagubiri in conditiile legii speciale pentru terenul de 2600 m.p., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica efectuat in rejudecarea apelului de expert V.C.
Decizia civila nr. 2/18 ianuarie 2012
Constata ca, prin cererea inregistrata la data de 16.11.2009, reclamantul S.M. a solicitat in contradictoriu cu paratii Primarul Municipiului P., Primaria Municipiului P. si Municipiul P. - prin primar anularea dispozitiei nr.2586/30.09.2009.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin dispozitia nr.2586/2009 emisa de catre Primaria Municipiului P. s-a respins cererea de restituire in natura sau acordare de despagubiri pentru imobilul teren situat in str.C., nr.66, in suprafata totala de 2350 m.p.
A mai sustinut reclamantul ca dispozitia este nelegala deoarece cu inscrisurile din registrele agricole si adresa nr.18985/1997 a facut dovada ca a detinut in proprietate suprafata de 26 ari, compusa din 250 m.p. pentru care s-a dispus retrocedarea prin dispozitia atacata si 2350 m.p. pentru care nu ii este recunoscut dreptul de proprietate.
Prin intampinarea formulata, paratii au solicitat respingerea actiunii.
Prin sentinta civila nr.28/08.02.2010, Tribunalul Arges a respins ca nefondata contestatia formulata de reclamant.
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut ca, potrivit adeverintei nr.1252/13.10.1997, borderoului nr.283/27.07.1982 si procesului-verbal din 21.06.1982, reclamantul impreuna cu mama sa S.F. au fost expropriati, prin Decretul nr.165/1980, de imobilul situat in str.C., nr.6 G, compus din teren de 250 m.p. si casa in suprafata de 101 m.p., pentru care s-au acordat despagubiri in suma de 52.881 lei.
Potrivit art.24 din Legea nr.10/2001, in absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritatile prin care s-a dispus masura preluarii abuzive.
Asadar, reclamantul, nefacand dovada ca s-a expropriat o alta suprafata decat cea mentionata in inscrisurile mai sus analizate, s-a apreciat ca in mod corect prin dispozitia ce face obiectul prezentei contestatii s-a propus acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale doar pentru suprafata de 250 m.p. si constructiile demolate in suprafata de 101,23 m.p.
In plus, in temeiul Legii nr.18/1991 autoarea reclamantului, S.F., a fost validata pe raza comunei B. cu suprafata de 2,34 ha., iar in temeiul Legii nr.10/2001, fratele petentului, S.Gh., a fost propus pentru despagubiri pentru un teren in suprafata de 1050 m.p., suprafete care cumulate depasesc cu mult suprafata de 0,26 ari cu care petentul a figurat inscris in registrul agricol in perioada 1964-1970 si in evidentele fiscale potrivit inscrisurilor de la filele 10 si 14.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat ca dispozitia contestata este legala si temeinica, astfel ca in temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 cererea a fost respinsa ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a formulat in termen apel reclamantul S.M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Motivand apelul, reclamantul a sustinut ca hotararea este gresita intrucat s-au apreciat eronat probele administrate in cauza, facandu-se confuzie intre terenul sau de 2600 m.p. cu care a figurat in evidentele fiscale si cel care ar fi apartinut in intregime familiei sale, mamei si fratelui sau. Tot gresit instanta a considerat ca in privinta acestora a operat reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul Legii nr.18/1991. Terenul solicitat in prezentul litigiu nu are legatura cu bunurile proprietatea celorlalti, pe terenul de 2600 m.p. aflandu-se imobilul casa ce a fost demolat.
Prin decizia civila nr.82/A/02.06.2010, Curtea de Apel Pitesti a respins apelul, retinand urmatoarele:
Prin dispozitia nr.2586 emisa de Primarul Municipiului Pitesti, s-a dispus acordarea de despagubiri reclamantului in conditiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru cota de 1/3 din restul imobilului notificat, respectiv din terenul de 250 m.p., si constructiile in prezent demolate, in suprafata de 101,23 m.p. In ce priveste suprafata de 2350 m.p., reclamantul nu a facut dovada preluarii abuzive a acesteia in proprietatea statului. Legea speciala nu defineste notiunea de "preluare abuziva", dar in art.2 alin.(l) enumera situatiile juridice care constituie preluari cu acest caracter, astfel ca autoritatea competenta sa solutioneze notificarea trebuia sa aprecieze daca situatia acesteia se incadra intr-unui dintre cazurile prevazute de text. In cuprinsul dispozitiei se face vorbire despre acest fapt, respectiv ca reclamantul nu a facut dovada preluari imobilului in proprietatea statului, in nici un mod.
Exista insa dovada exproprierii suprafetei de 250 m.p. si a demolarii imobilului casa ce se afla pe un teren de 101,23 m.p., pentru care reclamantul a primit despagubiri, si nu a intregii suprafete de 0,26 ha., asa cum sustine reclamantul in actiune.
Prin actul de autoritate invocat, respectiv Decretul de expropriere nr.165/23 iunie 1981, reclamantul a fost expropriat cu suprafetele aratate mai sus. In conformitate cu dispozitiile art.24 (1), "in absenta unor probe contrare, existente si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive".
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamantul S.M., criticand-o pentru nelegalitate - art.304 pct.9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat ca instanta a facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art.23 din Legea nr.10/2001 si a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, in sensul ca a interpretat restrictiv notiunea de acte doveditoare a dreptului de proprietate, dand relevanta exclusiva actului de preluare a bunului.
S-a aratat ca a facut dovada ca a detinut intreaga suprafata de teren solicitata, in nume propriu, restituirile facute mamei sale, respectiv fratelui, privesc alte suprafete de teren, si au fost restituite in baza altui temei legal.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, prin decizia nr.2123/09.03.2011, a admis recursul reclamantului, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Prin dispozitia nr.2586/30 septembrie 2009 s-a respins cererea reclamantului de restituire in natura sau de acordare a masurilor reparatorii pentru imobilul teren situat in str.C. nr.6 G, in suprafata de 2350 mp., deoarece nu s-a facut dovada preluarii acestuia in proprietatea statului.
Dovada existentei dreptului de proprietate si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate se face in conditiile prevazute de art.23-24 din Legea nr.10/2001 si dispozitiilor art.23-24 din Normele metodologice a Legii nr.10/2001.
Aplicarea prevederilor art.24 din lege opereaza numai in absenta unor probe contrare de cele definite de art.23.1 din normele metodologice.
Analiza actelor doveditoare, invocate de catre parte, in temeiul dispozitiilor art.23.1 din normele metodologice este prioritara pentru instanta, iar retinerea incidentei dispozitiilor art.24 din lege fara a se analiza actele invocate de catre parte constituie o gresita aplicare a legii.
S-a constatat ca in cauza reclamantul a solicitat restituirea suprafetei de 0,26 ha, invocand un drept propriu si nu in calitate de succesor al autorilor sai, aratand ca desi in decretul de expropriere s-a mentionat doar suprafata de 250 mp. si constructii, in realitate a fost preluata suprafata mentionata.
In dovedirea actiunii s-au depus inscrisuri si s-a solicitat efectuarea unei expertize pentru identificarea suprafetei de teren in raport de inscrisurile depuse. S-a constatat ca in speta, imprejurarile de fapt privind intinderea dreptului de proprietate invocat de catre reclamant, la data preluarii imobilului, nu au fost pe deplin stabilite, pentru a se putea aprecia cu privire la corecta aplicare a dispozitiilor art.24 din Legea nr.l0/2001, ceea ce impune casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecarii, se vor avea in vedere toate apararile si argumentele invocate de catre recurent, prin admiterea probatoriilor prevazute de lege, in vederea stabilirii intinderii dreptului reclamantului la data preluarii.
La rejudecarea cauzei, instanta de apel, prin incheierea de la termenul de judecata din 16.11.2011, a incuviintat proba cu expertiza judiciara cu obiectivele mentionate in dispozitivul incheierii, si a numit expert tehnic, prin tragere la sorti, pentru intocmirea raportului de expertiza tehnica.
Expertul desemnat, ing.V.C., a depus raportul de expertiza la dosar la data de 09.01.2012, iar partile nu au avut obiectiuni la acesta.
Examinand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel si a indrumarilor obligatorii din decizia de casare, fata de toate probele administrate in cauza, inclusiv in rejudecarea apelului, Curtea a constatat ca apelul este fondat pentru cele ce se vor arata in continuare:
Prin dispozitia contestata, nr.2586/30.09.2009, s-a respins cererea reclamantului de restituire in natura sau de acordare a masurilor reparatorii pentru terenul in litigiu, retinandu-se ca nu s-a facut dovada preluarii acestuia in proprietatea statului.
Prin sentinta instantei de fond s-a retinut ca, potrivit art.24 din Legea nr.10/2001 si in absenta unor probe contrare existenta si intinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta in actul de preluare.
Prin considerentele deciziei de casare, obligatorii pentru instanta de rejudecare a apelului, s-a stabilit, insa, ca aplicarea prevederilor art.24 din lege opereaza numai in absenta unor probe contrare de cele definite de art.23.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, analiza actelor doveditoare invocate de parti fiind prioritara pentru instanta.
S-a mai retinut ca reclamantul a solicitat restituirea suprafetei de 0,26 ha., invocand un drept propriu, si aratand ca, desi in actul de expropriere s-a mentionat doar suprafata de 250 m.p., in realitate a fost preluata de stat suprafata in litigiu.
Prin raportul de expertiza efectuat in rejudecarea cauzei s-a procedat la identificarea terenului proprietatea reclamantului, preluat in proprietatea statului prin expropriere, in baza Decretului nr.165/23.06.1981, situat in P., str.C. nr.6G, fosta str.C. nr.13 si str.P. nr.49 B, stabilindu-se suprafata acestuia de 2600 m.p., evidentiata in schita de plan, anexa la raportul de expertiza tehnica.
Prin acelasi raport de expertiza tehnica, s-a stabilit ca acest teren nu a facut obiectul Legii nr.18/1991, fiind ocupat din anul 1991 si in prezent de blocuri de locuinte.
Din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza si in special a mentiunilor din certificatele de rol agricol eliberate pe numele reclamantului, privind terenul de 0,26 ha. si a constatarilor si concluziilor raportului de expertiza tehnica efectuat in rejudecarea apelului, probe ce trebuie analizate cu prioritate de catre instanta de judecata, potrivit art.23.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, raportat la disp. art.24 din lege, se constata ca reclamantul este indreptatit la restituirea in echivalent a terenului solicitat, potrivit art.11 al.4 din Legea nr.10/2001, respectiv la despagubiri in conditiile legii speciale, terenul neputand fi restituit in natura, fiind ocupat in totalitate de blocuri de locuinte.
In consecinta, Curtea, in baza art.296 Cod procedura civila, a admis apelul reclamantului si a schimbat in tot sentinta instantei de fond, in sensul ca a admis actiunea, a anulat Dispozitia nr.2586/2009 emisa de Primarul Municipiului P. si a acordat reclamantului despagubiri in conditiile legii speciale pentru terenul de 2600 m.p., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica efectuat in rejudecarea apelului de expert V.C.
In baza art.274 Cod procedura civila, paratul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli de judecata in apel reclamantului.