Prin sentinta civila nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecatoria Campulung a
respins cererea formulata de petentul I.C. impotriva incheierii nr.8499/14
august 2008, prin care a fost respinsa cererea de inscriere a dreptului de
proprietate pentru constructiile C100/3, C100/5 si C88, amplasate pe un teren
din Municipiul Campulung, judetul Arges.
In motivare, judecatoria a retinut in fapt ca petentul a dobandit, intr-adevar,
printr-o cesiune de creanta, proprietatea celor trei imobile, insa, plangerea sa
este nefondata, pe de o parte, intrucat nu a achitat intregul tarif, raportat la
valoarea stabilita prin expertiza, prin Camera Notarilor Publici, respectiv suma
de 9.282 lei, acesta achitand numai 180 lei.
Pe de alta parte, s-a mai constatat ca cele trei constructii sunt asezate pe un
teren care este proprietatea unei alte persoane, din partea acestui tert,
neexistand un acord manifestat in cadrul unui contract de inchiriere, comodat
sau orice alta forma, in baza caruia in sarcina terenului sa fie inscrisa sarcina
reala, care ar putea consta intr-o superficie sau inchiriere asupra proprietatii
sale.
In aceste conditii, nu poate fi deschisa carte funciara numai pentru constructii,
ele fiind strans legate de terenul pe care se afla.
Instrainatorul catre petent, la randul sau, nu avea vreun drept asupra aceluiasi
teren spre a se putea constata vreo eventuala continuitate a acestuia ca
urmare a incheierii contractului de cesiune, motiv pentru care, in temeiul art.50
din Legea nr.7/1996, a fost adoptata solutia de respingere.
Prin apelul declarat de catre petent impotriva sentintei, acesta a criticat-o
pentru netemeinicie si nelegalitate, aratand ca, prin ordonanta de adjudecare
imobiliara data de Tribunalul Arges, Sectia civila in dosarul nr.1155/1998 la 15
mai 1998, autorul titlului sau, S.C.Runicom S.A. a dobandit toate drepturile
asupra celor trei constructii, dreptul de proprietate pe cladiri si
desmembramintele referitoare la terenul aferent, respectiv cel de superficie si
servitute, transmise catre sine, in urma cesiunii de creante.
In aceste conditii, arata apelantul, nu era necesar sa mai prezinte vreun acord
al proprietarului terenului privitor la inscrierea dreptului sau asupra imobilelor
aflate pe el.
Ca este asa, rezulta si din faptul inscrierii, in partea a III-a a cartii funciare, a
ordonantei prin care autorul titlului sau a dobandit toate aceste bunuri,
inscrierea facand opozabila subdobanditorului de la S.C. Grulen
S.A.Campulung, respectiv catre S.C. Intertrade Group S.R.L. Galati, calitatea
de proprietar asupra celor trei constructii si respectiv de superficiar asupra
terenului pe care el se afla, dobandita prin ordonanta de adjudecare.
Cum din inscrisurile depuse rezulta succesiunea in drepturi a reclamantului
asupra tuturor bunurilor instrainate prin ordonanta, in mod gresit instanta a
considerat ca ar mai fi necesar consimtamantul proprietarului terenului.
Astfel, dispozitiile art.558 Cod procedura civila, asa cum erau ele in vigoare la
data pronuntarii ordonantei, transferau adjudecatarului intregul drept ce avea si
urmaritul asupra bunului vandut, intre aceste drepturi inscriindu-se si cel de
folosinta asupra terenului, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.7/1996, hotararea
judecatoreasca de adjudecare inlocuind acordul cerut in vederea inscrierii
drepturilor reale, daca sunt opozabile titularului, inscrierea in cartea funciara
nefiind necesara spre opozabilitate tertilor, in cazul vanzarii silite, asa cum
excepteaza in mod expres art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996.
De aceea, B.C.P.I.Campulung ar fi trebuit sa inscrie, in cartea funciara a
terenului, sarcina reala a dreptului de folosinta in favoarea proprietatii sale,
precum si sa deschida o carte funciara separata, pentru constructii, cu numar
cadastral unic.
In ceea ce priveste taxa de timbru, solutia se critica sustinandu-se ca, aplicand
corect dispozitiile legale ale Ordinului nr.371/27 decembrie 2007, aplica
procentul de 0,15% la o valoare de 6.188.000 lei, pentru care, insa, nu exista
insa baza de calcul, valoarea din act fiind cea de 20.000 dolari SUA care, la
data depunerii cererii de inscriere in cartea funciara, respectiv 17 iulie 2008,
dadeau o valoare a constructiilor de 44.958 lei, tariful rezultat putand fi de
67,437 lei.
Prin decizia civila nr.60/24 februarie 2009, Tribunalul Arges a respins apelul ca
nefondat, retinand in fapt ca, pe de o parte, in ceea ce priveste tariful datorat
pentru serviciul solicitat, acesta avea la indemana dispozitiile art.2 pct.6 din
Ordinul nr.371/2007, pentru a cere reexaminarea modului de stabilire a
acestuia. Neurmand calea de atac prevazuta de lege, acesta datora tariful
calculat de catre B.C.P.I.Campulung.
In ceea ce priveste fondul dreptului, s-a constatat ca, in cartea funciara a
terenului avand nr.944, proprietar era evidentiat societatea GRETON GRANIT
VE PREKAST MALZE MELERI SANAY VE TICARET S.A. Filiala Romania.
Existenta unui drept de superficie in favoarea proprietatii apelantului petitionar
s-a constatat a fi incontestabila, ea putand fi opusa chiar si celui care si-a
inregistrat dreptul de proprietate, date fiind dispozitiile art.26 alin.1 din Legea
nr.7/1996, potrivit carora dreptul de proprietate si celelalte drepturi sunt
opozabile tertilor, fara inscrierea in cartea funciara, atunci cand ele provin din
succesiune, accesiune, vanzare silita si uzucapiune.
Totusi, impedimentul la inscrierea dreptului de proprietate al petentului asupra
constructiilor in aceeasi carte funciara nr.994, s-a constatat a rezida in lipsa
unei cereri de deschidere a unei carti funciare de superficie, ulterior deschiderii
celei a terenului, asa cum prevad dispozitiile art.94 din Ordinul nr.633/2006,
chiar apelantul sustinand acelasi lucru prin motivele sale.
Ca atare, asa cum in mod corect incheierea nr.8499/17 iulie 2008 s-a retinut,
titularul dreptului de proprietate asupra constructiilor trebuia sa formuleze o
cerere de deschidere a unei noi carti funciare si intabularea dreptului de
superficie, iar nu direct intabularea, asa cum a solicitat biroului si cum a
sustinut si prin cererea adresata instantei.
Impotriva deciziei, in termen, a formulat recurs petentul, criticand-o pentru
motive indicate a se incadra in cele prevazute de art.304 pct.6 si 9 Cod
procedura civila, in esenta dupa cum urmeaza:
Cu gresita interpretare a legii, instanta a apreciat ca petentul trebuia sa
formuleze o cerere noua de deschidere a unei noi carti funciare si apoi de
intabulare a dreptului de superficie, intrucat cererea a fost adresata biroului
competent care era institutia obligata sa dea calificare legala acestei cereri, in
sensul procedurilor tehnice de urmat pentru realizarea dreptului, asa cum
rezulta din art.94 alin.1 din Legea nr.7/1996 si art.20 alin.3 si art.23, art.26
alin.1 si 2 ale Regulamentului de organizare si functionare a B.C.F.
In realitate, temeiul respingerii cererii sale de catre B.C.F.Campulung, fara a
contine calificarea in drept, a indicat numai lipsa acordului proprietarului
terenului manifestat printr-un contract de inchiriere comodat, superficie sau
altele.
Or, desi a constatat ca existand, in patrimoniul sau, desmembramantul
dreptului de superficie asupra pamantului, in calitate de proprietar al
constructiilor, tribunalul a considerat, contrar legii, ca era necesara formularea
unei cereri in vederea deschiderii cartii funciare pentru acest desmembramant,
invocand alte motive decat cele avute in vedere decat biroul, care a considerat
ca se impune exprimarea acordului proprietarului, acord suplinit de hotararea
judecatoreasca in baza careia a fost transmis dreptul de proprietate, insotit de
toate desmembramintele si drepturile reale ce-l insotesc.
De asemenea, cu gresita interpretare a legii, s-a considerat ca tariful trebuia
calculat la o valoare arbitrar stabilita, iar nu potrivit sumei indicata in contractul
autentic de 20.000 dolari SUA.
Curtea, examinand decizia prin prisma criticilor aduse, a respins ca nefondat
recursul, retinand urmatoarele:
Tribunalul, examinand apelul, a constatat atat faptul ca cerinta administrativa a
achitarii tarifului prevazut de lege, asa cum a fost el calculat si apoi nu a fost
contestat pe caile prevazute de lege, nu a fost indeplinita. Astfel, potrivit art. 2
din Ordinul nr.371/2007, neplata tarifului stabilit si necontestat de catre cel ce
formuleaza cererea catre birou, atrage respingerea cererii, fara a mai fi
necesara cercetarea temeiniciei acesteia.
Lipsa contestarii tarifului asa cum a fost el stabilit, pe calea reexaminarii
prevazuta de alin.6 al aceluiasi articol, face imposibila examinarea, intr-o
eventuala cale jurisdictionala, a eventualelor greseli ce se pretinde a se fi facut
in momentul calcularii acestui tarif.
Or, contestatorul nu a utilizat calea legala de examinare a modalitatii in care i-a
fost stabilit tariful datorat pentru serviciile cerute, asa incat, solutia de
respingere a cererii sale, era cea care se impunea, fara a mai fi necesara
cercetarea celorlalte cerinte privind existenta dreptului a carui inscriere a cerut-
o si urmare a procedurilor in vederea realizarii acestui drept.
In aceste conditii, instanta nu trebuia sa se mai preocupe si de celelalte
chestiuni, fiind suficient a constata lipsa achitarii tarifului.
Nu se poate vorbi, aici, despre o eventuala incalcare a dreptului la o instanta
independenta prin necercetarea corectitudinii stabilirii tarifului, intrucat
legiuitorul nu ingradeste dreptul de acces la instanta, insa impune valorificarea
dreptului de a contesta mai intai in fata autoritatii superioare celei care la
stabilit, eventual impotriva acestei modalitati de solutionare, putandu-se
formula cai de atac adresate instantelor de judecata.
De altfel, tribunalul a constatat ca nu se poate face o asemenea cercetare
direct in fata instantei, fara a verifica legalitatea si temeinicia stabilirii tarifului,
or, recurentul nu critica solutia tribunalului, ci direct incheierea biroului de carte
funciara, privitor la modalitatea de calcul, o astfel de critica vizand modalitatea
de stabilire a starii de fapt, iar nu legalitatea solutiei tribunalului care face
obiectul cercetarii in calea de atac a recursului, asa cum prevad in mod expres
dispozitiile art.304 Cod procedura civila.
Fata de neindeplinirea obligatiei de achitare a tarifului stabilit de catre
prestatorul de servicii, s-a constatat ca nici acesta, dupa cum nici instantele, nu
mai puteau intra in cercetarea celorlalte cerinte ale cererii adresata biroului,
neputand face verificari si statuari asupra necesitatii acordului proprietarului
sau a procedurilor de urmat sub aspectul necesitatii mai intai a inscrierii, in
partea a treia a cartii funciare a terenului a servitutii de superficie ca sarcina
reala impusa acestui teren, cu cerinta efectuarii acestei inscrieri in
contradictoriu cu eventualul titular al dreptului de proprietate, urmata de
deschiderea unei carti funciare diferite pentru constructii.
Ca atare, cu aceasta modificare a motivelor pentru care solutia trebuia
pronuntata, si fara a mai intra in cercetarea celorlalte critici privitoare la fondul
cererii adresata de catre petentul-recurent si respinsa prin incheierea atacata,
in temeiul art.312 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.
CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
6. Criterii de aplicare a masurii plasamentului prin prisma dispozitiilor art. 30
din Legea nr.272/2004
Art. 30 din Legea nr.272/2004
Potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, minorul are dreptul sa creasca alaturi
de parintii sai, acestia fiind cei care potrivit legii trebuie sa se ingrijeasca de
cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite drepturile si
obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului este una
complementara si trebuie in primul rand sa sprijine parintii pentru a aduce la
indeplinire aceste obligatii si doar in mod subsidiar si alternativ ar trebui sa
aiba in vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.
Insa, in considerarea acelorasi dispozitii legale, din probele administrate in
cauza a rezultat ca este in interesul celor doi minori sa fie mentinuti in cadrul
serviciului rezidential al Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de
situatia familiala si recunoasterea expresa a mamei, ca in prezent nu se
poate ingriji de cresterea si educarea acestora.
(Decizia civila nr.1293/R-MF din 01 octombrie 2009)