Actiunea civila. Momentul in raport de care se stabileste calitatea de persoana vatamata printr-o infractiune silvica.
Punerea in posesie a partii civile dupa ce arborii au fost taiati, este irelevanta si indreptateste pe aceasta sa formuleze pre
tentii civile dupa validare cu suprafata de pe care au fost taiati arborii.
(Decizia penala nr.381/R din 3 iunie 2009 - cu majoritate)
Prin validare, se recunoaste dreptul de proprietate, insa calitatea de proprietar este dobandita in momentul punerii in posesie, pentru ca atunci
se stabileste amplasamentul terenului pentru care acesta a fost reconstituit.
(opinie separata)
Prin sentinta penala nr. 281 din 31 mai 2007, pronuntata de Judecatorie Horezu, au fost achitati doi inculpati, pentru savarsirea unor infractiuni silvice,
insa unul dintre ei a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni prevazute de Legea nr.26/1996.
A fost respinsa ca neintemeiata actiunea civila unei parti civile si s-a luat act ca celelalte parti vatamate nu s-au constituit parti civile in procesul
penal.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, ca inculpatul i-a determinat cu intentie pe cei doi angajati ai sai sa taie arbori.
La randul sau, alt inculpat a inlesnit cu intentie savarsirea faptei de taiere, prin indicarea arborilor spre marcare si taiere, astfel incat ambii se fac
vinovati de participatie improprie la savarsirea infractiunii de mai sus, in conditiile art.31 Cod penal.
Padurea din care s-au taiat lemnele apartinea primariei, iar lemnele au fost luate fara consimtamantul reprezentantilor sai, astfel ca inculpatul se face
vinovat si de infractiunea prevazuta de art.31 Cod penal, raportat la art.98 alin.1,3,4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Cu privire la latura civila, cererea pentru despagubiri formulata de partea civila a fost apreciata neintemeiata, intrucat la data taierii arborilor,
padurea nu ii fusese restituita, ea era proprietatea primariei, care nu a inteles sa solicite despagubiri.
Tribunalul Valcea, prin decizia penala nr.167/A din 19 noiembrie 2009, a admis apelurile declarate de parchet, partea civila si inculpat, a desfiintat in
parte sentinta, in sensul ca a inlaturat achitarea unui inculpat pe care l-a condamnat si s-a inlaturat condamnarea celuilalt inculpat, care a fost achitat.
Cu privire la latura civila, in baza art.14 Cod pr.penala si art.998 Cod civil, au fost obligati inculpatii la 21.229 lei despagubiri catre partea civila,
iar in baza art.193 Cod pr.penala, a fost obligat fiecare inculpat la cate 1.130 lei cheltuieli judiciare catre partea civila.
Pentru a pronunta aceasta decizie, cu privire la actiunea civila, s-a retinut ca, avand in vedere ca la data cand s-au taiat arborii, partea civila era
deja validata cu suprafata de pe care s-au taiat arborii, ca se incheiase protocolul intre ocolul silvic si primarie, pentru a fi predata proprietarilor
padurea, iar potrivit Legii nr.1/2000, era obligatorie punerea in posesie pe vechiul amplasament, trebuia ca la punerea in posesie sa regaseasca arborii
existenti la data validarii si intocmirii protocolului.
In consecinta, nu are relevanta faptul ca punerea in posesie a partii civile a avut loc dupa ce arborii au fost taiati, de vreme ce la data cand a fost
validata si s-a intocmit protocolul, arborii existau, iar organele abilitate erau obligate sa procedeze la punerea in posesie pe vechiul amplasament.
Impotriva acestei decizii, in termen legal au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Valcea si inculpatul, criticand-o pentru nelegalitate si
netemeinicie si solicitand casarea.
Prin decizia penala nr.381/R din 3 iunie 2009, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, cu majoritate, cu privire la latura penala, s-a admis recursul
declarat de parchet, s-a casat in parte decizia si sentinta nr.281/2007 a Judecatoriei Horezu, s-a inlaturat achitarea inculpatului, si in baza art.31
Cod penal, combinat cu art.32 alin.1,2,4 lit.a din O.G. nr.96/1998, republicata, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la
un an si 6 luni inchisoare, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal.
In baza rt.31 Cod penal, combinat cu art.98 alin.1,3 si 4 din Legea nr.26/1996, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la
2 ani inchisoare, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal. In baza art.33, 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani
inchisoare.
S-a redus cuantumul despagubirilor civil acordate partii civile la 20.729 lei, mentinandu-se restul dispozitiilor hotararilor atacate.
S-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpati care au fost obligati la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut, pe latura civila in opinie majoritara, urmatoarele: Chiar daca nu se realizase punerea in posesie a
sa pe terenul cu vegetatie forestiera asupra caruia ii fusese reconstituita proprietatea, paguba a fost creata indubitabil in patrimoniul sau, caci, asa
cum judicios a observat tribunalul, la punerea in posesie a partii civile, cateva luni mai tarziu, aceasta nu a mai putut beneficia de intreaga valoare a
bunului imobil, asupra caruia ii fusese deja recunoscuta proprietatea.
In opinia separata, in legatura cu calitatea de subiect pasiv al infractiunii de sustragere, s-a apreciat ca parte vatamata este primaria si nu partea
civila, persoana fizica, gasind astfel intemeiat recursul parchetului, in acest sens.
In acord cu prima instanta, primaria a fost prejudiciata prin savarsirea infractiunilor, deoarece terenul se afla in administrarea sa, conform protocolului
de preluare incheiat cu Ocolul Silvic Dragasani, la data de 4 august 2000.
Aceasta, deoarece, prin validare, se recunoaste dreptul de proprietate, insa, calitatea de proprietar este dobandita in momentul punerii in posesie
ca atunci se stabileste amplasamentul terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Pana la acel moment, dreptul de proprietate este abstract si devine concret, prin punerea in posesie, conform procesului verbal.
In raport de aceasta, s-a constatat ca la momentul savarsirii infractiunilor, nu avusese loc punerea in posesie a partii civile, persoana indreptatita s-o
redobandeasca.
Este irelevant faptul ca ulterior ea a devenit proprietar si ca a primit un teren defrisat, urmare a activitatii ilegale descrise anterior, insa paguba a
suferit-o primaria.
In alta ordine de idei, calitatea de proprietar este raportata la momentul savarsirii faptei si nu la momentul ulterior punerii in posesie, cand partea
civila a devenit proprietar.
Stabilirea calitatii de proprietar in raport de consumarea infractiunilor confera persoanei prejudiciate calitatea de subiect pasiv al acestor infractiuni
si, implicit, dreptul de a fi dezdaunata de persoana care a cauzat prejudiciul.
Asa cum s-a aratat, primaria avea acest drept, insa, ea nu a formulat pretentii civile.