PROCEDURA INSOLVENTEI. HOTARAREA ADUNARII
GENERALE A CREDITORILOR PRIN CARE SE DECIDE
ASUPRA MODALITATII DE VANZARE A BUNURILOR
FALITEI. LIMITELE CONTROLULUI JUDICIAR.
- art. 11 alin. 2, art. 14 alin. 7, art. 116 - 120 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolventei. Din economia dispozitiilor art.116-120 din Legea
nr.85/2006 rezulta ca bunurile din averea debitorului pot fi
vandute direct, prin licitatie sau intr-o combinatie a celor doua,
alegerea apartinand adunarii generale a creditorilor, dupa
propunerea lichidatorului. Lichidatorul este acela care intocmeste
raportul cu propunerile de vanzare, convoaca adunarea
creditorilor, iar aceasta decide daca aproba raportul, situatie in
care judecatorul sindic va da dispozitie lichidatorului sa efectueze
actele necesare in conditiile propuse in raport.
Este adevarat deci, ca dispozitia judecatorului sindic
priveste vanzarea si el supravegheaza activitatea de lichidare, dar
nu este in masura, atata timp cat nu s-a cerut si nu s-a dispus
anularea unei hotarari a creditorilor, sa inlature deciziile
adoptate de acestia sub aspectul valorificarii patrimoniului
debitorului.
( Curtea de Apel Pitesti - s.c.c.a.f., decizia nr. 758/R-
C/12 septembrie 2008 ) Prin incheierea din 27 martie 2008, Tribunalul Valcea a
invalidat vanzarea catre ofertantul SC M.C. SRL Rm.Valcea, a incuviintat
sigilarea bunurilor debitoarei SC F SRL Rm.Valcea si a acordat termen
pentru continuarea operatiunilor de lichidare.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca ofertantul este
"debitorul din proces".
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs creditoarea SC B
SA Bucuresti - pentru Sucursala sa din Judetul Valcea, invocand
dispozitiile art.304 pct.5, 6, 7 si 9 din Codul de procedura civila si
normele de drept material din Legea nr.85/2006, motivat de urmatoarele:
- incheierea din 27 martie 2008 este nula, intrucat ea nu
cuprinde motivele de fapt si de drept care au stat la baza adoptarii sale;
- judecatorul-sindic si-a depasit atributiile, a incalcat normele
de procedura acordand mai mult decat s-a cerut si a aplicat gresit legea.
Instanta nu putea sa invalideze hotararea adunarii creditorilor din 21
februarie 2008, pe de o parte pentru ca ofertanta nu este aceeasi persoana
ca si debitorul, iar pe de alta parte pentru ca, in cazul vanzarii directe,
chiar daca ar fi, nu exista o interdictie legala.
Examinand criticile formulate se constata ca ele sunt fondate
pentru cele ce se vor arata mai jos.
La 21 februarie 2008 a avut loc adunarea generala a
creditorilor debitoarei SC F SRL. Cu aceasta ocazie s-a decis ca imobilul
depozit, birouri si teren sa fie licitat public la 7 martie 2008, iar in masura
in care nu se va realiza vanzarea cu aceasta ocazie, el va putea fi instrainat
catre SC M.C. SRL, potrivit ofertei depuse de aceasta societate la 15
februarie 2008, cu respectarea anumitor conditii de plata a pretului
(f.372).
La 7 martie 2008 (f.389) nu s-a prezentat nici un licitant, asa
incat devenea operanta hotararea adunarii creditorilor din 21 februarie
2008. Aceasta hotarare nu a fost atacata de nici unul dintre creditorii care
au votat impotriva ei, situatie in care, de altfel, nu se afla decat AVAS
Bucuresti.
Potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, atributiile
judecatorului sindic sunt limitate la controlul activitatii practicianului in
lichidare caruia, de principiu, ii apartin atributiile manageriale. "Deciziile
manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori,
prin organele acestora".
Potrivit art.14 alin.7 din aceeasi lege, "Hotararea adunarii
creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul sindic pentru nelegalitate,
la cererea creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si
au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum
si la cererea creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei,
care au lipsit motivat la sedinta adunarii creditorilor".
In cauza, judecatorul sindic nu a fost investit cu o cerere prin
care AVAS Bucuresti, singurul creditor care a votat impotriva Hotararii
din 21 februarie 2008, sa solicite cenzurarea legalitatii acesteia. De
subliniat, ca din textele precitate rezulta ca asupra oportunitatii deciziilor
hotarasc creditorii, iar judecatorul sindic, daca este investit, se pronunta
asupra legalitatii.
In nici una din aceste situatii insa, judecatorul sindic nu se
investeste din oficiu.
Din economia dispozitiilor art.116-120 din Legea nr.85/2006
rezulta ca bunurile din averea debitorului pot fi vandute direct, prin
licitatie sau intr-o combinatie a celor doua, alegerea apartinand adunarii
generale a creditorilor, dupa propunerea lichidatorului. Lichidatorul este
acela care intocmeste raportul cu propunerile de vanzare, convoaca
adunarea creditorilor, iar aceasta decide daca aproba raportul, situatie in
care judecatorul sindic va da dispozitie lichidatorului sa efectueze actele
necesare in conditiile propuse in raport.
Este adevarat deci, ca dispozitia judecatorului sindic priveste
vanzarea si el supravegheaza activitatea de lichidare, dar nu este in
masura, atata timp cat nu s-a cerut si nu s-a dispus anularea unei hotarari
a creditorilor, sa inlature deciziile adoptate de acestia sub aspectul
valorificarii patrimoniului debitorului.
Pentru aceste considerente se apreciaza ca este intemeiata
sustinerea din recurs privind nelegalitatea hotararii criticate.
Sub aspectul motivarii acesteia, ea este deosebit de succint,
limitandu-se la aprecierea ca ofertantul este debitorul din proces,
sustinere nereala, intrucat cele doua persoane juridice sunt distincte din
punct de vedere legal.
In concluzie, retinandu-se ca sunt intemeiate criticile din
recurs, urmeaza ca in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila sa fie admisa calea
de atac si modificata incheierea in sensul inlaturarii dispozitiei privind
invalidarea vanzarii.