ZONE NATURALE PROTEJATE. TEREN PROPRIETATE
PRIVATA. REGIM JURIDIC APLICABIL.
- art. 5, 7, 8 lit. b), art. 13 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul
ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei si faunei salbatice,
- anexa. lit. A, pct. 4 din Ordinul nr. 1710/2007 privind aprobarea
documentatiei necesare in vederea instituirii regimului de arie
naturala protejata de interes national,
- art. 10 lit. c) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii
lucrarilor de constructii,
- anexa nr. 1 din Legea nr. 5/2000 privind aprobarea planului de
amenajare a teritoriului national - sectiunea a III a - zone
protejate,
- art. 3 alin. 3 lit. l), art. 10 si anexa nr. 1 L din H.G. nr. 230/2003
privind delimitarea rezervatiei biosferei, parcurilor nationale si a
parcurilor naturale si constituirea administratiilor acestora,
- anexa, pct. I.6 din Legea nr. 21371998 privind proprietatea
publica si regimul juridic al acesteia. Prin art. 7 din O.U.G. nr. 57/2007s-a statuat asupra faptului ca
regimul de protectie se stabileste indiferent de destinatia terenului si de detinatori,
instituirea ca arie nationala protejata facandu-se prin hotarare de guvern pentru
parcurile nationale, conform art. 8 lit. b) din aceeasi ordonanta de urgenta. Cum,
potrivit art. 13 parcurile nationale isi pastreaza acelasi regim, dobandit pana la
intrarea in vigoare a ordonantei ( in speta, Parcul Cozia fiind declarat ca zona
protejata de interes national prin Legea nr. 5/2000 si H.G. nr. 230/2003),
nefiind exclusa posibilitatea detinerii in proprietate privata, aspect subliniat si prin
Ordinul nr. 1710/2007 privind aprobarea documentatiei necesare in vederea
instituirii regimului de arie naturala protejata de interes national ( anexa, lit. A, pct.
4), nu se constata nici o contradictie in privinta regimului juridic aplicabil terenului
reclamantului.
( Curtea de Apel Pitesti - s.c.c.a.f., decizia nr.562/R-C/30 mai 2008)
Prin sentinta nr.497 din 25 martie 2008, pronuntata de
Tribunalul Valcea - sectia comerciala si contencios administrativ si fiscal,
a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Primaria
Orasului C. si Orasul C., fiind respinsa actiunea fata de acesti parati ca
fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul
B.M.G., in contradictoriu cu paratul Primarul Orasului C.
A fost anulata obligatia prevazuta la pct.4 lit. d 1 pct.6 din
Certificatul de Urbanism nr. 76 din 14 iunie 2007 si au fost mentine
celelalte dispozitii ale acestui act administrativ.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele ca
potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.50/1991, republicata, privind autorizarea
executarii lucrarilor de constructii, autoritatea publica emitenta a
certificatului de urbanism este primarul ( autoritate executiva a unitatii
administrativ teritoriale ), astfel ca, in cauza dedusa judecatii, calitate
procesuala pasiva are numai Primarul Orasului C..
Cat priveste fondul cauzei, instanta a retinut ca este partial
intemeiata, deoarece din inscrisurile existente la dosar reiese ca terenul in
suprafata de 1.582,50 m.p. este proprietate privata si nu face parte din
domeniul public.
Amplasamentul acestuia nu s-a schimbat cu aceasta ocazie, el
aflandu-se in continuare in zona Parcului National Cozia.
In consecinta, tribunalul a retinut ca primul capat de actiune,
care vizeaza anularea mentiunii cuprinsa la pct. 1 ( regimul juridic al
terenului ) din certificatul de urbanism nr.76/2007, este nefondat.
Cat priveste capatul doi de cerere, s-a retinut ca potrivit art. 1
alin.3 lit. l din H.G. nr. 230/2003 privind delimitarea biosferei, parcurilor
nationale , parcurilor naturale si constituirea administratiei acestora, este
nominalizat Parcul National Cozia ca zona naturala protejata.
Or, potrivit art.10 lit. c din Legea nr.50/1991, republicata, in
zonele naturale protejate, stabilite potrivit legii, precum si in alte arii
protejate, solicitantul autorizatiei de constructie trebuie sa obtina avizele
Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor si Ministerului Agriculturii,
Padurilor si Dezvoltarii Rurale, legea nefacand vorbire de avizul
administratiei parcului national sau a parcului natural .
Impotriva sentintei, in termen legal, a declarat recurs
reclamantul B.M.G., care a criticat-o sub urmatoarele aspecte:
1. In mod gresit a retinut instanta ca terenul reclamantului
este inclus in Parcul National Cozia si este, in acelasi timp, proprietate
privata. Cele doua situatii de drept se exclud reciproc, deoarece, asa cum
a aratat in cererea principala, potrivit Legii nr. 213/1998 pct.I.6 din
Anexa cuprinzand Lista bunurilor care alcatuiesc domeniul public,
parcurile nationale fac parte din domeniul public. Cu alte cuvinte, terenul
sau nu poate fi, in acelasi timp, si proprietate privata si domeniul public.
2. Avand in vedere ca terenul reclamantului este proprietate
privata si nu face parte din domeniul public, implicit nici din Parcul
National Cozia, art. 10 lit. c din Legea 50/1991 nu este aplicabil in cauza.
Terenul sau nu este zona naturala protejata si, drept urmare, nu sunt
necesare nici avizele de la Ministerul Mediului si Gospodarii Apelor;
Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si Agentia
Judeteana de Protectia Mediului.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate, ce se
incadreaza in dispozitiile art. 304 pct.9 Cod proc. civila, cat si sub toate
aspectele, in temeiul art. 304 ind. 1 Cod proc. civila, curtea constata
urmatoarele:
Prima instanta a retinut, intr-adevar, ca terenul reclamantului
este proprietate privata, situat insa intr-o zona naturala protejata, pentru
care art.10 lit. c din Legea nr. 50/10991, rep. impune obligatia
suplimentara, pentru solicitantul autorizatiei de constructie, de a obtine
avizul Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor si Ministerului
Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale.
Numai in aparenta exista o pretinsa contradictie intre regimul
juridic al terenului si cel aplicabil zonelor naturale protejate, in conditiile
in care prin H.G. nr. 230/2003 s-a delimitat parcul national Cozia, (art. 3
alin. 3 lit. l si anexa nr. 1.L), pentru toate zonele protejate autoritatile
publice locale avand obligatia evidentierii limitelor acestor arii, asa cum
sunt prevazute in anexa nr. 1, in planurile de amenajare a teritoriului si de
urbanism, conform art. 10 din aceeasi hotarare de guvern. Si in anexa nr.
1 din Legea nr. 5/2000 este prevazut parcul Cozia drept zona naturala
protejata de interes national, astfel ca, in raport de inscrisurile
contradictorii depuse la dosar, se impune administrarea unor probe
suplimentare pentru clarificarea situatiei terenului reclamantului.
In adresa nr. 3069 din 3 mai 2007 eliberata de Directia
Silvica Rm. Valcea se vorbeste despre faptul ca terenul cumparat de
reclamant face parte din terenul restituit fostilor proprietari, care a fost
scos din evidenta fondului forestier de stat, in timp ce parata Primaria
orasului C. pretinde ca acelasi teren, desi restituit fostilor proprietari, face
parte din Parcul National Cozia, potrivit H.G. nr. 230/2003 privind
delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor nationale si parcurilor
naturale si constituirea administratiilor acestora.
Or, prin O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice,
adoptata in vederea compatibilizarii depline a legislatiei nationale cu cea a
Uniunii Europene in domeniul protectiei naturii si tinand cont de
prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea pasarilor
salbatice, ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor
naturale si a speciilor de flora si fauna salbatice, in vederea aplicarii mai
multor regulamente ale Consiliului Europei (Regulamentul Consiliului
(CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizarii capcanelor de picior si a
importului de blanuri si produse obtinute din animale capturate prin
utilizarea capcanelor de picior sau a altor tipuri de capcane care nu sunt
conforme cu standardele internationale si a Regulamentul Consiliului
(CE) nr. 338/97 privind protectia speciilor de flora si fauna salbatica prin
reglementarea comertului cu acestea, cu modificarile si completarile
ulterioare), a fost creat cadrul institutional si sanctiunile pentru incalcarea
prevederilor continute in acestea. La capitolul II, sectiunea 1, art. 5 au
fost definite ariile naturale protejate, mentionandu-se la lit. a) ca fiind de
interes national, parcurile nationale. Prin art. 7 s-a statuat asupra faptului
ca regimul de protectie se stabileste indiferent de destinatia terenului si
de detinatori, instituirea ca arie nationala protejata facandu-se prin
hotarare de guvern pentru parcurile nationale, conform art. 8 lit. b) din
aceeasi ordonanta de urgenta. Cum, potrivit art. 13 parcurile nationale isi
pastreaza acelasi regim, dobandit pana la intrarea in vigoare a ordonantei
( in speta, Parcul Cozia fiind declarat ca zona protejata de interes national
prin Legea nr. 5/2000 si H.G. nr. 230/2003), nefiind exclusa posibilitatea
detinerii in proprietate privata, aspect subliniat si prin Ordinul nr.
1710/2007 privind aprobarea documentatiei necesare in vederea
instituirii regimului de arie naturala protejata de interes national ( anexa,
lit. A, pct. 4), nu se constata nici o contradictie in privinta regimului
juridic aplicabil terenului reclamantului.
Pct. I.6 din anexa cuprinzand lista bunurilor care alcatuiesc
domeniul public din Legea nr. 213/1998 include parcurile nationale in
domeniul public, dar legislatia adoptata ulterior a modificat regimul
juridic aplicabil acestora, existand posibilitatea detinerii si in proprietate
particulara, cu anumite obligatii pentru detinatori.
Ca o consecinta, se impune administrarea unor probe
suplimentare, cu inscrisuri si, in special, cu expertiza tehnica de
specialitate prin care sa se stabileasca daca terenul pentru care s-a cerut
eliberarea certificatului de urbanism face parte, intr-adevar, din Parcul
National Cozia, asa cum sustine primarul orasului C., fiind evidentiat ca
atare in planurile de amenajare a teritoriului si de urbanism, conform art.
10 din H.G. nr. 2302003, in functie de acestea urmand a se aprecia
asupra necesitatii obtinerii avizelor suplimentare retinute de prima
instanta in baza art. 10 lit. c din Legea nr. 50/1991.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, curtea, in
temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc. civila, va admite recursul, va casa
sentinta si va trimite cauza spre rejudecare la acelasi tribunal.