1. DREPT COMERCIAL. DEBLOCARE CONTURI. LIPSA
CALITATII PROCESUALE A PARATEI IN SITUATIA
SOLICITARII DEBLOCARII CONTURILOR, ATUNCI
CAND BLOCAREA LOR S-A PRODUS PRIN MASURA
DISPUSA DE EXECUTORUL JUDECATORESC, IN
PROCEDURA POPRIRII.
Art. 453, art. 460 Cod proc.civila
In ipoteza blocarii conturilor prin poprirea infiintata ca masura
de executare silita luata de executorul judecatoresc, parata nu poate fi
titulara unei obligatii comerciale de deblocare de conturi ale reclamantei,
intrucat o asemenea obligatie nu ii este impusa legal si nici nu si-a
asumat-o conventional.
Prin urmare, obligatia ce poate forma obiectul unei actiuni in
justitie in contradictoriu cu parata intr-o procedura de executare silita,
nu poate forma obiectul unei actiuni comerciale in justitie si nu se poate
cere in contradictoriu cu parata altfel decat in procedura executarii silite.
(Decizia nr. 306/R/C din 07.03.2008, pronuntata de Curtea
de Apel Pitesti - s.c.c.a.f.)
Prin cererea nr.977/1259/7.09.2007, inregistrata la Tribunalul
Comercial Arges si precizata la data de 17.09.2007, reclamanta SC T. SA
Pitesti a chemat in judecata pe SC DGN D.S. SA Bucuresti, solicitand
instantei ca, pe calea ordonantei presedintiale prevazute de art.581 Cod
pr.civila, sa dispuna deblocarea conturilor sale detinute la bancile
comerciale si poprite de executorul judecatoresc la cererea paratei.
Prin sentinta nr.971/C/18.10.2001 Tribunalul Comercial
Arges a admis exceptia de necompetenta materiala invocata de parata si a
declinat competenta la Judecatoria Pitesti, retinand ca actiunea
reclamantei este in fapt o contestatie la executare silita supusa
dispozitiilor art.403 alin.4 Cod procedura civila.
Prin decizia nr.1208/R-C/30.11.2007 Curtea de Apel Pitesti
- Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal a admis
recursul reclamantei, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare
aceleiasi prime instante, cu motivarea ca litigiul este unul comercial si
neevaluabil in bani, deci de competenta Tribunalului Comercial care o va
putea examina sub orice aspect.
In rejudecare, prin sentinta nr.16/C/10.01.2008,
Tribunalul Comercial Arges a admis exceptia lipsei calitatii procesuale
pasive a SC DGN D.S. SA si a respins ca atare cererea reclamantei
pentru deblocarea conturilor bancare. Prima instanta a retinut in
motivarea hotararii ca blocarea conturilor reclamantei nu s-a facut de
catre parata insasi, ci de catre executorul judecatoresc in procedura
executarii silite prevazute de Codul de procedura civila, in baza unui titlu
executoriu.
Pe de alta parte, conturile reclamantei nu sunt in detinerea
paratei, iar obtinerea unei hotarari judecatoresti de deblocare a conturilor
data in contradictoriu cu parata nu ar putea produce efecte juridice si nu
s-ar putea executa.
Impotriva sentintei a formulat recurs reclamanta care,
invocand dispozitiile art.304 pct.7,8 si 9 Cod procedura civila, a criticat-o
pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, in mod gresit a fost solutionata cauza pentru a doua
oara pe exceptie, dupa ce se epuizasera discutiile asupra tuturor
exceptiilor invocate de parata la termenul din 18.10.2007 si la cel din
10.01.2008.
Calitatea procesuala a paratei a fost lamurita fara dubii prin
decizia de recurs nr.1208/R-C/2007.
Persoanele interesate in deblocarea conturilor sunt debitorul
si creditorul, adica reclamanta si parata, iar nu tertii popriti, intrucat
litigiul nu se poarta in legatura cu validarea popririi, conform art.460 Cod
procedura civila.
Art.453 Cod procedura civila arata in mod neechivoc faptul
ca poprirea este infiintata la cererea creditorului prin intermediul
executorului judecatoresc, motiv pentru care recursul trebuie admis
conform art.582 Cod procedura civila.
Recurenta a mai precizat ca executarea titlului executoriu al
paratei - Ordonanta nr.616/C/5.06.2007 - a fost suspendata prin
incheierea din 12.12.2007 emisa in dosarul nr.8942/280/2007. Pentru a
dispune de functionarea normala a conturilor bancare este necesara
admiterea actiunii din cauza de fata.
Recurenta a mai sustinut ca judecatorul instantei de fond era
dator sa se abtina de la judecata cauzei, avand in vedere ca in perioada in
care a fost avocat este posibil sa fi avut legaturi cu parata. In plus, intr-o
perioada anterioara, a fost inlaturat din activitate datorita unor conflicte
de interese.
Examinand sentinta prin prima motivelor de recurs invocate,
avand in vedere si dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea
constata ca recursul este nefondat.
Astfel, prin prima decizie de recurs nr.1208/R-C/2007 nu s-a
transat asupra calitatii procesuale a paratei, ci asupra naturii litigiului si a
competentei Tribunalului Comercial in solutionarea lui, fiind avute in
vedere pretentiile reclamantei asa cum au fost motivate in fapt si in drept
si calitatea partilor.
Obiectul litigiului este, intr-adevar, unul de natura comerciala,
dar prestatia la realizarea careia se solicita a fi obligata parata nu poate fi
executata de aceasta.
Cum corect a retinut prima instanta, parata nu poate fi
obligata sa deblocheze conturile reclamantei. Poprirea nu a fost infiintata
de parata, ci a fost o masura de executare silita luata de executorul
judecatoresc investit cu executarea titlului executoriu al paratei. In mod
similar blocarii conturilor prin poprire in procedura executarii silite,
deblocarea conturilor se poate face in cadrul aceleiasi proceduri de
executare silita.
In litigiul comercial de fata, parata nu poate fi titulara unei
obligatii comerciale de deblocare de conturi ale reclamantei, intrucat o
astfel de obligatie nu ii este impusa legal si nici nu si-a asumat-o
conventional.
Prin urmare, obligatia ce poate forma obiectul unei actiuni in
justitie in contradictoriu cu parata intr-o procedura de executare silita, nu
poate forma obiectul unei actiuni comerciale in justitie si nu se poate cere
in contradictoriu cu parata altfel decat in procedura executarii silite.
O dovada a faptului ca deblocarea conturilor poprite in
executarea silita nu poate fi dispusa in cauza de fata in sarcina paratei este
si faptul ca reclamanta a obtinut suspendarea executarii titlului paratei in
aceeasi procedura de executare silita in care s-a infiintat poprirea,
suspendare ce are efecte asupra popririi infiintate.
Asadar, in mod corect a apreciat prima instanta ca parata nu
poate fi obligata sa execute o obligatie al carei titular nu este.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a fost pusa in
discutie doar la data de 10.01.2008, cand a fost solutionata, iar nu si la un
alt termen anterior.
In privinta motivului de recurs ce vizeaza faptul ca
judecatorul de prima instanta nu s-a abtinut de la solutionarea cauzei,
Curtea constata ca recurenta nu a adus elemente concrete in acuzatia de
impartialitate a acestuia, astfel ca nu poate retine ca respectivul judecator
era obligat sa se abtina de la judecata.
Pentru cele expuse, vazand dispozitiile art.312 alin.1 Cod
procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.