CONTESTATIE LA ACTUL DE IMPUNERE.
TARDIVITATE.
Art.44 Cod procedura fiscala
Faptul ca nu a fost comunicat actul fiscal la sediul
contestatoarei nu echivaleaza cu lipsa comunicarii, intrucat,
potrivit regulilor speciale ale Codului de procedura fiscala,
comunicarea se poate face si prin publicitate.
(Decizia nr.490/R-C din 04 mai 2007)
Prin sentinta nr.68 din 16.01.2007 a Tribunalului Valcea a
fost admisa actiunea formulata de S.C."M"S.R.L., a fost anulata decizia
nr.52 din 06.10.2006 si a fost trimisa contestatia la D.G.F.P. Valcea
pentru solutionarea pe fond.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat ca S.C."M"S.R.L.
a solicitat anularea deciziei nr.52 din 06.10.2006 ca nelegala si
netemeinica sub motiv ca D.G.F.P. Valcea a respins gresit ca tardiv
introdusa contestatia formulata de petenta impotriva procesului-verbal
de sechestru; ca actul administrativ fiscal nu a fost comunicat
contribuabilului sau reprezentantilor acestuia si in consecinta este
introdusa in termen.
Analizand actiunea, tribunalul a constatat ca la 23.08.2006 a
fost inregistrata contestatia formulata de S.C."M"S.R.L. Rm.Valcea
impotriva deciziei de impunere nr.399/17.06.2005, intocmita de organele
financiar fiscale; ca la 20.06.2005 Administratia Fiscala a transmis prin
posta decizia de impunere nr.399/17.06.2005, returnata la 04.07.2005 cu
mentiunea "inapoiat, expirat termenul de pastrare"; ca la 06.07.2005 a
fost expediat din nou actul de impunere care a fost, de asemenea,
returnat la 18.07.2005, cu aceeasi mentiune, dupa care Administratia
Fiscala a publicat la 20.07.2005 pe internet, pagina ANAF - portalul
DGFP Valcea - anuntul privind comunicarea actului administrativ fiscal
catre S.C."M"S.R.L. Rm.Valcea.
In concluzie, tribunalul a constatat ca gresit a fost respinsa ca
tardiv depusa contestatia impotriva deciziei de impunere caci
Administratia Fiscala nu a comunicat actul administrativ fiscal.
La 23.02.2007 S.C."M"S.R.L. Rm.Valcea a declarat recurs,
criticand solutia primei instante ca nelegala, deoarece tribunalul a facut
aplicarea gresita a art.87 Cod procedura civila, in realitate textul incident
fiind art.44 Cod procedura fiscala.
S-a mai sustinut ca Administratia Fiscala a comunicat actul de
impunere la adresa declarata la Oficiul Registrului Comertului, respectiv
la nr.164 si ca in procedura de solutionare a contestatiei a fost trimisa
corespondenta la adresa indicata de contestatoare, respectiv 165.
Recursul a fost apreciat de Curte ca fondat.
Critica recurentei, incadrata corect de aceasta in motivul
prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila, a fost privita ca fondata.
Curtea a constatat ca Administratia Fiscala a respectat regulile
de comunicare prevazute de art.44 Cod pr.fiscala. Astfel, asa cum rezulta
si din contestatia formulata de contestatoarea S.C."M"S.R.L, aceasta are
adresa sediului in Calea lui Traian, nr.164, bl.27, sc.B, ap.3, judetul
Valcea. Din actele dosarului a rezultat ca, intr-adevar, Administratia
Fiscala a comunicat contestatorului adresa de impunere la adresa aratata
mai sus, in data de 21.06.2005 si in data de 06.07.2005, cu confirmare de
primire si de fiecare data corespondenta a fost returnata de posta (f.17-
20).
In aceste conditii, corect Administratia Fiscala a aplicat
regulile de procedura privind comunicarea prin publicitate, reguli
prevazute in art.44 pct.3 Cod pr.civila. Astfel, la 21.07.2005 a fost afisat
anuntul privind actul de impunere pe site-ul ANAF, portalul D.G.F.P.
Valcea si la 26.07.2005 a fost afisat anuntul si la sediul D.G.F.P. Valcea
(f.22-26).
In consecinta, a fost indeplinita procedura legala de
comunicare a deciziei de impunere.
Faptul ca nu a fost comunicat actul fiscal la sediul
contestatorului, nu echivaleaza cu lipsa comunicarii, asa cum a retinut
prima instanta, intrucat, potrivit regulilor speciale ale Codului de
procedura fiscala, comunicarea se poate face si prin publicitate, regula
ignorata de prima instanta.
Curtea a constatat ca si dupa regulile Codului de procedura
civila, intr-o astfel de ipoteza, s-ar fi facut comunicarea prin publicitate
potrivit art.95 din acest act normativ, astfel ca textul art.44 din Codul
fiscal nu este o noutate.
In fine, Curtea a constatat ca efectuarea procedurii de
comunicare privind publicitatea a fost utilizata in ultima instanta de
Administratia Fiscala. Ea a incercat de doua ori sa comunice actul
respectiv prin posta la adresa contestatorului, insa din motive
necunoscute ea nu a fost indeplinita pentru ca documentele au fost
restituite. Legiuitorul a ales calea exceptionala a comunicarii prin
publicitate pentru a nu da loc la abuzuri sau la tergiversari in solutionarea
litigiilor, provocate prin refuzul de primire a corespondentei de catre
destinatari, sub motiv ca ei nu ar fi destinatari ori din alte motive
imputabile lor. In speta, nu este imputabila Administratiei Fiscale
comunicarea prin publicitate intrucat ea a incercat comunicarea prin
posta, la sediul contribuabilului, de doua ori.
Prin intampinare contestatoarea a solicitat respingerea
recursului, sustinand ca a primit alte documente, pe aceeasi adresa, de la
Administratia Financiara si nu intelege de ce nu a primit si comunicarea
actului de impunere. Curtea a constatat ca la dosar exista dovezi ca au
fost comunicate prin posta, de doua ori, actele in litigiu si ca au fost
returnate actele transmise, astfel ca nu poate fi pusa la indoiala incercarea
de comunicare.
In concluzie, Curtea a constatat ca recursul este fondat si in
consecinta a fost admis.
Cu privire la tardivitatea contestatiei, Curtea a constatat ca,
intr-adevar, contestatia este tardiva, deoarece publicarea actului s-a
efectuat la 26.07.2005 si este considerata indeplinita comunicarea la 15
zile de la aceasta data, potrivit art.44 alin.3 din Codul fiscal. In
consecinta, contestatia trebuia sa fie depusa in 30 de zile de la data
comunicarii, adica in luna septembrie 2005. Cum depunerea acesteia a
fost facuta in 23.08.2006, adica cu o intarziere de aproximativ un an de
zile, a rezultat ca intr-adevar contestatia este depusa tardiv si deci decizia
nr.52 din 6.10.22006 a D.G.F.P. Valcea este corecta.
Vazand si dispozitiile art.312 alin.2 Cod pr.civila, a fost admis
recursul, modificata in tot sentinta primei instante in sensul respingerii
contestatiei ca nefondata.