APEL. COMPETENTA MATERIALA. LEGEA NR.219/2005.
Prin art.II din Legea nr.219/2005, s-au statuat reguli de aplicare a
legii in timp, prin care se deroga partial de la principiul potrivit caruia, in cazul
aparitiei unei legi care modifica normele privitoare la competenta, instanta legal
investita, potrivit legii vechi ramane competenta sa solutioneze litigiul.
Principiul a fost pastrat numai in ceea ce priveste procesele in curs de
judecata la prima instanta, aceasta reglementare tranzitorie a normelor de competenta
in unele situatii, duce la judecarea apelurilor de aceleasi instante care au solutionat
cauza in fond.
(Decizia civila nr.198/R din 6 februarie 2006 pronuntata
de Curtgea de Apel Pitesti).
Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.450 din 9 iulie 2005,
a admis actiunea reclamantului S.N.S., si a obligat Statul Roman prin
B.N.R., sa plateasca reclamantului suma de 1.066.264.214 lei, cu titlu de
despagubiri civile si suma de 12.000.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca autoarei sale i-a
fost luata cantitatea de 577 monede din aur, pentru care i s-a platit suma
de 39.206,68 lei in anul 1960, suma actualizata fiind de 99.078.922 lei,
care scazuta din 1.165.343.296 lei, cat valoreaza cantitatea de aur
preluata, conduce la suma la care a fost obligata parata.
Prima instanta a constatat ca reclamantul a dovedit ca este
persoana indreptatita sa pretinda despagubiri pentru obiectele din aur ce
au fost preluate de stat, in raport de modificarile aduse O.U.G.
nr.190/2000 prin Legea nr.591/2004, care au statuat ca de prevederile
acestei legi reparatorii beneficiaza si mostenitorii persoane fizice.
Prin decizia civila nr.442/A din 28 octombrie 2005, Curtea
de Apel Pitesti a admis apelul declarat de parata B.N.R., cu consecinta
schimbarii in tot a sentintei, in sensul respingerii in tot a actiunii.
S-a retinut de catre instanta de apel ca preluarea cantitatii de
aur de la autoarea reclamantului in anul 1960, s-a facut cu plata pretului
acordat conform borderoului nr.34/1960, pret constatat de expertii
cauzei ca fiind cel practicat de B.N.R. la momentul realizarii operatiunii,
in cauza nefiind vorba de o preluare abuziva.
Prin actele normative in materie, legiuitorul nu a inteles sa
acorde despagubiri si pentru situatia in care cu prilejul preluarii, statul a
platit valoarea bunurilor, potrivit legilor in vigoare la acea data.
S-a constatat astfel, ca solicitarea reclamantului de a i se plati
pretul de circulatie de la aceasta data, este neintemeiata, intrucat in
prezent masurile reparatorii privind pentru situatia preluarii abuzive a
unor astfel de bunuri dispun determinarea pretului ca fiind cel practicat
de B.N.R. la data efectuarii operatiunii.
Aceasta decizie a fost recurata de catre reclamant si criticata
pentru motivele incadrate in prevederile art.304 pct.9 Cod procedura
civila, sustinandu-se gresita aplicare a prev.art.40 alin.2 din H.G.
nr.1344/2003, incalcarea dispozitiilor art.3 din O.U.G. nr.190/2000,
art.341 din Legea nr.261/2002, privind aprobarea acestei ordonante,
art.26 din Legea nr.519/2004 si neobservarea art.9 din Decretul
nr.210/1960.
Reclamantul si reprezentantul Parchetului au ridicat exceptia
privind necompetenta materiala de solutionare a apelului de catre Curtea
de Apel fata de modificarile aduse Codului de procedura civila prin
Legea nr.219/2005, privind aprobarea O.U.G. nr.138/2000.
Examinand cu prioritate aceasta exceptie, instanta de recurs a
retinut ca prin legea citata au fost aduse importante modificari in ce
priveste competenta materiala a instantelor si s-au stabilit reguli noi cu
privire la aplicarea in timp a normelor care reglementeaza aceasta
materie.
Legea nr.219/2005, privind aprobarea O.U.G. nr.138/2000,
pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, a adus
importante modificari in ce priveste competenta materiala a instantelor si
a statuat reguli noi cu referire la aplicarea in timp a normelor care
reglementeaza aceasta materie.
Potrivit regulii cuprinse in art.725 alin.2 Cod procedura civila,
procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor
legal investite, vor continua sa fie judecate de acele instante, dispozitiile
noi privitoare la competenta devenind aplicabile doar in caz de casare cu
trimitere spre rejudecare.
Prin art.II din Legea nr.219/2005, s-au statuat reguli de
aplicare a legii in timp, prin care se deroga partial de la principiul clasic,
potrivit caruia, in cazul aparitiei unei legi care modifica normele
privitoare la competenta, instanta legal investita, potrivit legii vechi
ramane competenta sa solutioneze litigiul.
Principiul a fost pastrat numai in ceea ce priveste procesele in
curs de judecata la prima instanta.
Reglementarea tranzitorie a normelor de competenta in unele
situatii, duce la judecarea apelurilor de aceleasi instante care au solutionat
cauza in prima instanta.
Astfel, apelul declarat impotriva hotararii pronuntate de
tribunal intr-un proces civil al carui obiect depaseste valoarea de 1
miliard lei, potrivit legii vechi, urmeaza sa fie judecat tot de catre tribunal,
deoarece dupa noua lege, aceasta instanta este competenta sa judece calea
de atac, iar norma este de imediata aplicare.
Art.II din legea mai sus enuntata, stabileste ca apelurile aflate
pe rolul curtilor de apel la data intrarii in vigoare a legii si care potrivit
acesteia sunt de competenta tribunalului, se trimit la tribunale.
Verificand decizia civila nr.442/A/2005 a Curtii de Apel
Pitesti, ca instanta de apel, se constata ca a fost pronuntata la data de 28
octombrie 2005, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.219/2005 si in
consecinta au fost incalcate normele de competenta materiala despre care
s-a facut vorbire.
Sub acest aspect, recursul este fondat si va fi admis ca atare, in temeiul
art.304 pct.3, raportat la art.312 alin.1 Cod procedura civila, cu
consecinta casarii deciziei si a trimiterii cauzei spre competenta
solutionare a apelului la Tribunalul Valcea.