SERVITUTE DE TRECERE. CONSTITUIRE. CONDITII.
Instanta de apel a facut in speta o aplicare gresita a prevederilor
art.618 din Codul civil conform carora, la constituirea servitutii de trecere trebuie sa
se aleaga locul ce ar pricinui o mai putina paguba proprietarului fondului aservit.
Acest text de lege nu poate constitui temei al respingerii actiunii in
crearea unei servituti de trecere, astfel cum a procedat tribunalul in apel, ci constituie
doar o regula de care sa se tina cont la stabilirea servitutii.
(Decizia civila nr.62/R din 18 ianuarie 2006 pronuntata
de Curtea de Apel Pitesti).
Reclamantii C. V. si C. S. F. au solicitat in contradictoriu cu
paratul D. S. crearea unei servituti de trecere pe terenul sau, cu o latime
de 6 m., obligarea acestuia sa le respecte dreptul de proprietate si
posesie a unui teren in suprafata de 300 mp. si sa le plateasca 1.500.000
lei despagubiri reprezentand lipsa de folosinta a terenului ocupat pe
ultimii 3 ani.
S-a aratat ca inainte de cooperativizare, terenul acestora si
terenul paratului au format un singur trup de teren care apartinea
autorilor lor si avea iesire la calea publica la strada Targului, tocmai pe
terenul pe care isi are gospodaria acesta din urma si ocupa fara nici un
drept suprafata de 300 mp. din terenul lor de 1.976 mp.
Prin sentinta civila nr.848 din 19 octombrie 2004, Judecatoria
Costesti a admis in parte actiunea formulata de catre reclamanti si a
obligat pe parat sa permita acestora accesul pe latura de vest a terenului
sau, situat in intravilanul orasului, pe un drum cu o latime de 1,6 m. si o
lungime de 67,3 m., fiind obligat si la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut pe baza
probatoriului administrat in cauza, in esenta, ca in speta sunt indeplinite
conditiile prevazute de dispozitiile art.616-618 din Codul civil, in sensul
ca, terenul reclamantilor ce masoara 2006,36 mp., astfel cum a fost
identificat de catre expert, reprezinta loc infundat, iar intre acesta si
strada Targului se interpune proprietatea paratului, astfel ca se impune
crearea unei servituti de trecere in lungime de 67,3 m. si 1,6 m. latime, pe
terenul acestuia.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au formulat apel
atat paratul, cat si reclamantii.
Paratul a sustinut ca sentinta este nelegala si netemeinica,
intrucat situatia de fapt nu este cea retinuta de instanta, neavandu-se in
vedere ca pe traseul caii de acces stabilita sunt amplasate anexe
gospodaresti, nefiind posibila infiintarea caii de acces pe terenul acestuia.
Reclamantii au sustinut ca hotararea este nelegala si
netemeinica, intrucat in mod gresit prima instanta nu a stabilit o servitute
de trecere potrivit expertizei tehnice efectuate in cauza, cu o latime de
4,5 m. si o lungime de 67,3 m. amplasata pe extremitatea vestica,
inlaturand nejustificat aceasta propunere si reducand latimea drumului de
la 4,5 m. la 1,6 m.
Prin decizia civila nr.997 din 3 octombrie 2005, Tribunalul
Arges a admis apelul declarat de paratul D.S., a schimbat in tot sentinta
in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamanti.
Totodata s-a respins apelul declarat de reclamanti impotriva
aceleiasi sentinte si i-a obligat pe acestia sa plateasca paratului suma de
510 RON.
In motivarea deciziei, tribunalul a retinut ca apelul formulat
de catre parat este intemeiat, deoarece instanta de fond a dat o
interpretare eronata a probelor administrate in ceea ce priveste incidenta
dispozitiilor art.616-618 Cod civil si calea de acces stabilita in favoarea
reclamantilor apare nejustificat de pagubitoare pentru apelantul-parat
care ar trebui sa mute gardul construit pe temelie de beton si sa demoleze
gardul de la strada.
S-a retinut ca reclamantii ar avea alte posibilitati de a iesi la
una din cele doua strazi, Targului sau Strandului, prin crearea unui drum
pe oricare din celelalte proprietati invecinate cu posibilitatea reala de a-i
despagubi cu teren corespunzator pe acestia.
In ceea ce priveste apelul formulat de reclamanti, tribunalul l-
a apreciat ca nefondat prin prisma motivarii solutiei, cu referire la apelul
paratului.
Faptul ca terenurile partilor au format un singur corp in
trecut, cu iesire la strada tocmai pe locul unde se afla gospodaria
paratului, s-a retinut ca nu poate servi drept temei al admiterii unei
actiuni in stabilirea servitutii de trecere.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, au formulat recurs
reclamantii sustinand ca este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii
si ca hotararea contine motive straine de natura pricinii, motive de
recurs incadrate in art.304 pct.9 si 7 din Codul de procedura civila.
Examinand decizia recurata sub aspectul motivelor de recurs
invocate, in raport de actele dosarului, Curtea a constatat recursul ca
fondat si l-a admis ca atare, cu consecinta modificarii in parte, in sensul
ca pe fond a mentinut sentinta judecatoriei.
Totodata au fost mentinute si celelalte dispozitii ale deciziei
recurate, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel, Curtea a constatat ca in speta, s-a
stabilit cu expertiza efectuata in cauza la fond, cat si cu expertiza
efectuata in apel, ca intre terenul celor doi reclamanti si calea publica se
afla situat terenul paratului dobandit dupa anul 1962, anume suprafata
de 522 mp. de la C.A.P. cu actul de vanzare-cumparare, iar potrivit Legii
nr.18/1991 i s-a constituit drept de proprietate pentru 1.000 mp., teren
care a apartinut autorilor recurentilor.
Potrivit situatiei de fapt retinute, rezulta cu certitudine ca
terenul reclamantilor este infundat, situatie in care erau aplicabile
dispozitiile art.616 Cod civil care acorda dreptul de trecere peste locul
vecinului pentru asigurarea exploatarii terenului acestora.
S-a stabilit ca infundarea proprietatii reclamantilor este straina
de conduita acestora si ca proprietatea paratului are o latime de 18 m.
Instanta de apel a facut in speta o aplicare gresita a
prevederilor art.618 din Codul civil conform carora, la constituirea
servitutii de trecere trebuie sa se aleaga locul ce ar pricinui o mai putina
paguba proprietarului fondului aservit.
Acest text de lege nu poate constitui temei al respingerii
actiunii in crearea unei servituti de trecere, astfel cum a procedat
tribunalul in apel, ci constituie doar o regula de care sa se tina cont la
stabilirea servitutii.
Argumentarea instantei de apel in sensul ca in situatia
mentinerii caii de acces stabilita de catre prima instanta este necesar
mutarea gardurilor, nu conduce la respingerea actiunii, ci eventual
constituie un temei pentru obligarea reclamantilor la despagubiri
conform dispozitiilor art.616 din Codul civil, daca paratul le solicita.
Prin urmare, decizia data de tribunal in apel este nelegala fiind data cu
incalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art.616 si 618
din Codul civil, motivul de nelegalitate invocat fiind intemeiat, cu
consecinta admiterii caii de atac declarata in modalitatea mai sus expusa.