Contestatie la executare. Consecinte deosebit de grave. Lege mai favorabila.
Cod penal, art.14, art.15, art.16
Cod procedura penala art.461 lit.d, art.458
O.U.G. nr.207/2000, Legea nr.456/2001
Prin "cauza de micsorare a pedepsei", in sensul avut in
vedere de legiuitor, in conformitate cu art.14 sau art.15
din Codul penal, se intelege situatia in care, dupa
ramanerea definitiva a hotararii de condamnare
intervine o lege penala noua care prevede o pedeapsa
mai usoara decat cea care se executa. O.U.G.
nr.207/2000 nu a modificat insa limitele de pedeapsa
pentru infractiunile cu consecinte deosebit de grave,
astfel ca, pentru aceasta infractiune, cu aceeasi
incadrare juridica, contestatia la executare nu poate fi
primita.
(dec.pen.nr.162/A/30 iunie 2005)
Prin sentinta penala nr.189 din 12 mai 2005 pronuntata de
Tribunalul Arges, a fost respinsa contestatia la executare formulata de
contestatorul B.D. prin care acesta a sustinut ca a intervenit o cauza de
micsorare a pedepsei in executarea careia se afla, in sensul ca prin aparitia
O.U.G. nr.207/2000, aprobata prin Legea nr.456/2001, infractiunea pentru
care a fost condamnat are o alta incadrare juridica, ce prevede o pedeapsa mai
mica.
Instanta a retinut ca pedeapsa la care face referire contestatorul
este de 10 ani inchisoare si i-a fost aplicata prin sentinta penala nr.156 din
13 iulie 1999 a Tribunalului Arges pentru infractiunea prev.si ped.de art.215
alin.1,3,4,5 din Codul penal, hotarare ramasa definitiva prin decizia penala
nr.265/A/2 decembrie 1999 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti.
In drept, contestatorul a invocat prevederile art.461 lit.d) din
Codul de procedura penala.
Instanta de fond a apreciat ca, in cauza dedusa judecatii, textul
invocat nu este aplicabil, intrucat, pe de o parte, prin Legea nr.456/2001 nu
au fost modificate limitele de pedeapsa pentru infractiunea de inselaciune cu
consecinte deosebit de grave, iar pe de alta parte, situatia invocata de
contestator ar implica schimbarea de incadrare juridica, ceea ce este
inadmisibil pe calea contestatiei la executare.
Impotriva sentintei a declarat apel contestatorul, care a solicitat
admiterea contestatiei la executare, asa cum a formulat-o, motivat de
imprejurarea ca in cauza sunt aplicabile prevederile art.461 lit.d) din Codul de
procedura penala, si anume, intervenirea unei cauze de micsorare a pedepsei.
Apelul nu este fondat.
Prin "cauza de micsorare a pedepsei", in sensul avut in vedere de
legiuitor in conformitate cu art.14 sau art.15 din Codul penal, si care ar putea
fi incident in cauza dedusa judecatii, se intelege situatia in care dupa
ramanerea definitiva a hotararii de condamnare intervine o lege penala noua
care prevede o pedeapsa mai usoara decat cea care se executa sau urmeaza
sa se execute.
Or, O.U.G. nr.207/2000, aprobata si modificata prin Legea
nr.456/2001 nu a modificat limitele de pedeapsa pentru infractiunea de
inselaciune cu consecinte deosebit de grave, atat in vechea reglementare - fie
ca pragul era de 50.000.000 lei -, cat si in actuala reglementare, fie ca pragul
este de 2.000.000.000 lei, infractiunea este sanctionata cu aceeasi pedeapsa a
inchisorii de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Cum nu exista aceasta conditie esentiala a unei pedepse mai
usoare pentru aceeasi infractiune, cu aceeasi incadrare juridica si anume,
inselaciune cu consecinte deosebit de grave, contestatia la executare
formulata in temeiul textelor de lege mentionate, nu poate fi primita.
De altfel, daca s-ar admite o atare contestatie s-ar ajunge la
schimbarea incadrarii juridice data printr-o hotarare penala definitiva, din
infractiunea prev.de art.215 alin.1,3,4,5 din Codul penal, in infractiunea
prev.de art.215 alin.1,3,4 din acelasi cod. Or, o atare schimbare de incadrare
juridica, dupa pronuntarea unei hotarari definitive, este inadmisibila.
La argumentele mentionate, se mai poate adauga unul, si anume
ca pedeapsa ce se aplica intr-o cauza este raportata la momentul savarsirii
faptei si nu la un alt moment ulterior, situat dupa ramanerea definitiva a unei
hotarari de condamnare, si prin urmare, la un astfel de moment, al savarsirii
faptei, se raporteaza si valoarea prejudiciului penal in functie de care este
stabilita gravitatea faptei.
In consecinta, apelul a fost respins ca nefondat, iar hotararea a ramas
definitiva prin nerecurare.