REVENDICARE. INADMISIBILITATE.
Potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, bunurile
care au fost preluate abuziv de catre stat, pot fi revendicate
printr-o actiune de drept comun, daca prin legi reparatorii nu se
prevede o alta posibilitate de redobandire a dreptului de
proprietate.
Daca dispozitiile legii speciale au intrat in vigoare dupa
ce reclamantul a sesizat instanta cu actiune in revendicare, acesta
are posibilitatea sa opteze, fie pentru apararea dreptului de
proprietate pe aceasta cale, fie sa se prevaleze de dispozitiile
speciale, solicitand suspendarea cauzei conform art.47 din Legea
nr.10/2001.
(Decizia civila nr.339/R din 5 octombrie
2004 a Curtii de Apel Pitesti).
Prin sentinta civila nr.1066 din 17 martie 2003, Judecatoria Pitesti
a respins actiunea precizata, formulata de reclamant in temeiul dispozitiilor
art.480 Cod civil, precum si cererea de chemare in garantie.
In esenta, instanta de fond a retinut pe baza probelor administrate
ca titlul paratei, societate comerciala, are o mai mare forta probanta in raport
cu cel al reclamantului, si aceasta este protejata si de Legea nr.99/1999, fata
de aspectul ca imobilul revendicat constituie sediul sau.
Totodata, s-a retinut ca paratul, municipiul, nu are calitate
procesuala pasiva, intrucat imobilul nu se afla in proprietatea sau
administrarea sa si in consecinta a fost admisa exceptia lipsei calitatii
procesuale a acestei parti.
Exceptia de inadmisibilitate a solutionarii cauzei pe calea dreptului
comun, intrucat exista o lege speciala in acest sens, cu referire la Legea
nr.10/2001, a fost respinsa, cu motivarea ca legea prevede posibilitatea partii
de a alege actiunea in revendicare, iar incalcarea dreptului de dispozitie a partii
ar aduce atingere dreptului constitutional.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat de Tribunalul
Arges, prin decizia civila nr.1866 din 18 decembrie 2003, retinandu-se, in
esenta ca, in mod corect instanta de fond a constatat lipsa calitatii procesuale
pasive in raport de dispozitiile Legii nr.213/1998 si a Legii nr.69/1991,
republicata, si ca actiunea este inadmisibila intrucat reclamantul a avut la
dispozitie procedura speciala prevazuta de Legea nr.10/2001, procedura la
care a renuntat la termenul de judecata din 11 noiembrie 2002, temeiul
actiunii constituindu-l prevederile art.480 Cod civil.
Recursul reclamantului incadrat in prev.art.304 pct.9 Cod pr.civila,
a vizat nelegalitatea deciziei cu referire la gresita retinere a inadmisibilitatii
actiunii in revendicare, solutie contrara prev.art.447 din Legea nr.10/2001,
care instituie dreptul petentului de a opta intre actiunea de drept comun si
procedura speciala , dar si principiul constitutional al liberului acces la justitie.
Totodata, recurentul a precizat ca imobilul a fost preluat de stat
fara titlu, situatie in care devin incidente prev.art.2 alin.2 din Legea
nr.10/2001.
Recursul a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Pitesti, prin
decizia civila nr.339/R din 5 octombrie 2004.
Prin actiunea, ulterior precizata, reclamantul in baza art.480 Cod
pr.civila, a chemat in judecata pe cei doi parati pentru revendicarea imobilului
compus din casa cu etaj si teren aferent, situat in mun.Pitesti, cu motivarea ca
a trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr.92/1950, desi
reclamantul era exceptat, potrivit art.2 din acest decret de la aplicarea acestei
masuri, prin urmare a fost preluat fara titlu de catre stat.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare pe calea dreptului
comun, a fost invocata de catre parata societate comerciala, atat in faza
instantei de fond, cat si in apel, fiind o exceptie de ordine publica si corect a
fost retinuta ca intemeiata de catre tribunal.
Potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, bunurile care au fost
preluate abuziv de catre stat, pot fi revendicate printr-o actiune de drept
comun, daca prin legi reparatorii nu se prevede o alta posibilitate de
redobandire a dreptului de proprietate.
Daca dispozitiile legii speciale au intrat in vigoare dupa ce
reclamantul a sesizat instanta cu actiune in revendicare, acesta are
posibilitatea sa opteze, fie pentru apararea dreptului de proprietate pe
aceasta cale, fie sa se prevaleze de dispozitiile speciale, solicitand
suspendarea cauzei conform art.47 din Legea nr.10/2001.
Initial reclamantul a uzat de prevederile Legii nr.10/2001, lege
speciala care reglementeaza regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in
perioada 6.03.1945-22.12.1989, in sensul ca a notificat la data de 9 august
2001, pe parata societate comerciala, sa-i restituie in natura imobilul, iar
aceasta din urma a raspuns notificarii prin adresa nr.289 din 18 septembrie
2001.
Ulterior, reclamantul nu a mai folosit caile de atac prevazute de
art.24 din Legea nr.10/2001, constatandu-se ca a stat in pasivitate pana la data
introducerii actiunii supusa judecatii, pe calea dreptului comun.
Prevederile art.47 (art.1 din Legea nr.10/2001), statueaza ca legea
este aplicabila si actiunilor in curs de judecata, persoana indreptatita avand
posibilitatea sa aleaga calea legii speciale, renuntand la judecarea cauzei de
drept comun sau solicitand suspendarea cauzei.
Or, in cauza se constata ca, reclamantul a introdus actiunea de
drept comun, ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, iar imobilul
revendicat face obiectul legii speciale de reparatie care are prioritate in
concurs cu legea generala, cum bine a retinut si instanta de apel, admitand
exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de parata societate comerciala.
Cum decizia atacata a fost data cu respectarea dispozitiilor legale mentionate,
recursul a fost respins in baza art.312 (1), rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civila.