Inculpat trimis in judecata pentru savirsirea unei infractiuni in forma continuata-solutie de achitare dispusa pentru o parte din actele materiale si de condamnare pentru celelalte acte
Excluderea unor acte materiale nu determina scindarea unitatii infractionale si nici schimbarea incadrarii juridice ci constituie o dezlegare corecta si completa a situatiei faptice cu care a fost investita instanta conform art. 317 Cod procedura penala.
Curtea de Apel Iasi, Decizia penala nr.149 din 23 septembrie 2010
Prin rechizitoriul intocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Iasi, in sarcina inculpatilor s-a retinut comiterea a 8 acte materiale de trafic de persoane, pentru faptele reclamate de patru dintre cele 8 parti vatamate fiind pronuntata de catre prima instanta solutia de achitare, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedura penala combinat cu art. 10 lit. "a" Cod procedura penala, solutie criticata ca nelegala prin apelul promovat de procuror.
In ce priveste procedeul folosit de prima instanta de a pronunta o solutie de achitare pentru cele patru acte materiale nedovedite, respectiv o solutie de condamnare pentru celelalte patru acte materiale de traficare a caror existenta si vinovatie a inculpatilor in comiterea lor au fost probate cu certitudine in cauza - modalitate considerata nelegala de catre parchet-, Curtea a constatat urmatoarele:
Scopul judecatii in prima instanta este solutionarea in concordanta cu legea si adevarul, a actiunilor penale si civile exercitate in fata sa. In realizarea acestui scop prima instanta are obligatia de a constata, in baza cercetarii pe care o efectueaza si a concluziilor puse de procuror si de parti, daca actiunea penala si actiunea civila deduse in fata sa sunt sau nu intemeiate si in raport de convingerea pe care si-o face, sa dea solutiile corespunzatoare celor doua actiuni.
Prin urmare, rezolvarea cauzei incepe prin adoptarea unei solutii in ce priveste latura penala, iar, instanta are posibilitatea sa pronunte una din urmatoarele trei solutii: condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal (art. 345 Cod procedura penala).
Condamnarea se pronunta daca instanta constata cumulativ ca:
- fapta exista; constituie infractiune, a fost savarsita de inculpat.
In speta, inculpatii au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de trafic de persoane in forma continuata, retinandu-se, prin actul de sesizare a instantei, ca au savarsit la diferite intervale de timp, in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, 8 acte materiale ce realizeaza fiecare, in parte continutul infractiunii prev. de art. 12 alin. 1 si 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.
Aceste acte materiale ce intra in continutul infractiunii continuate sunt ele insele fapte penale, astfel ca este necesar a fi verificate de catre instanta sub aspectul indeplinirii celor trei conditii: sa existe, sa constituie infractiuni, sa fie savarsite de inculpat.
In urma cercetarii judecatoresti efectuate prima instanta a constatat ca in cauza nu a fost probata existenta faptelor reclamate de partile vatamate O. M., T. M., S. E.si M. E. si pe cale de consecinta, a pronuntat o solutie de achitare, rezolvand astfel fondul cauzei cu respectarea dispozitiilor art. 317 Cod procedura penala ce prevad obligatia instantei de a se pronunta asupra faptelor aratate in actul de sesizare a instantei.
Referirea doar in considerentele hotararii, in contextul motivarii la actele materiale constatate ca nefiind dovedite nu constituie o rezolvare a fondului cauzei cata vreme dispozitivul hotararii cuprinde o solutie de condamnare pentru comiterea infractiunii continuate cu care instanta a fost investita.
Ori, prima instanta a dat o dezlegare corecta si completa situatiei faptice cu care a fost investita prin pronuntarea unei solutii de condamnare si a uneia de achitare, cea din urma pentru parte din situatia de fapt cu care a fost investita si asupra careia este obligata sa se pronunte prin dispozitivul hotararii.
Nu se poate sustine ca in acest mod se produce o scindare a unitatii infractionale prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal intrucat nefiind probata existenta acelor actiuni componente, ele nu fac parte din continutul infractiunii continuate retinute in actul de sesizare.
Nici solutia schimbarii incadrarii juridice in concursul de infractiuni nu este corecta intrucat o asemenea schimbare intervine atunci cand se constata existenta in cauza si savarsirea de catre inculpati a unor actiuni, in baza unor rezolutii distincte si nu a unei rezolutii unice, astfel cum impun dispozitiile art. 41 alin. 2 Cod penal.
Ori, cum, in speta, nu s-a probat existenta actelor materiale nu se justifica a se dispune o schimbare de incadrare juridica.
In raport cu cele expuse anterior, Curtea a constatat ca prima instanta a procedat corect, dispunand solutia de achitare pentru cele patru acte materiale de traficare a caror existenta nu a fost dovedita in cauza.