Medic - plata primei de instalare prevazuta de art.75 din Legea nr.76/2008 Decizie nr. 502 din data de 11.06.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Medic - plata primei de instalare prevazuta de art.75 din Legea nr.76/2008
Legea 76/2008 nu face distinctie dupa modul in care se incheie contractul individual de munca si temeiul legal care sta la baza acestuia, singurele conditii fiind acelea de a se incheia un contract de munca in perioada in care titularul beneficiaza de indemnizatia de somaj intr-o alta localitate si, ca urmare isi schimba domiciliul.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 502 din 11 iunie 2010
Reclamanta a formulat contestatie impotriva deciziei nr.1113/18.12.2008 si a deciziei nr. 20/28.01.2009 emise de agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca, solicitand sa se dispuna obligarea paratei la plata primei de instalare prevazuta de art.75 din Legea nr.76/2008, reactualizata la data efectuarii platii efective precum si obligarea ei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr.463 din 12.03.2010 Tribunalul Iasi a admis in parte contestatia, dispunand anularea deciziilor nr.1113/18.12.2008 si nr.20/28.01.2009 emise de intimata; a obligat-o pe intimata sa acorde contestatoarei prima de instalare prevazuta de art.75 din Legea nr.76/2008, aferenta angajarii sale la 01.01.2008 la spitalul clinic, reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamanta, dupa absolvirea facultatii de medicina si farmacie, a solicitat agentie inscrierea in evidentele institutiei ca persoana aflata in cautarea unui loc de munca. Ca urmare a incheierii unui contract individual de munca, in urma admiterii la rezidentiat, in ianuarie 2008 i-a incetat indemnizatia de somaj acordata in temeiul art.44 din Legea nr.76/2002.
Domiciliul stabil al reclamantei era in Bacau, iar pregatirea in rezidentiat se desfasoara in centrul universitar Iasi si, ca urmare, si-a schimbat domiciliul in municipiul Iasi. A solicitat agentie din Bacau sa ii acorde din bugetul asigurarilor pentru somaj o prima de instalare in municipiul Iasi, egala cu de sapte ori valoarea indicatorului social de referinta in vigoare la data instalarii, asa cum in mod clar prevad dispozitiile art.75 din Legea nr.76/2002.
Prin Decizia nr.1113/18.12.2008 si Decizia nr.20/28.01.2009, agentia pentru ocuparea fortei de munca i-a comunicat refuzul de acordare a primei de instalare prevazuta de art.75 din Legea nr.76/2000, considerand ca schimbarea domiciliului nu reprezinta o consecinta a angajarii in munca, ci a admiterii intr-o forma de invatamant post universitar, respectiv rezidentiatul. Intimata a considerat ca elementul determinant al problemei il forma rezidentiatul ca forma postuniversitara de invatamant si nu contractul de munca ca raport juridic. Conform dispozitiilor art.1 din Legea nr.130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca: "Incadrarea in munca a unei persoane se realizeaza prin incheierea unui contract individual de munca intre persoana care presteaza munca si persoana fizica sau juridica in beneficiul careia este prestata munca, denumita angajator". Nici o prevedere legala din legislatia romaneasca nu prevede existenta caracterului accesoriu al contractului individual de munca.
Reclamanta a formulat contestatie impotriva deciziilor nr.1113/18.12.2008 si nr.20/28.01.2009 emise de agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca, solicitand sa se dispuna obligarea paratei la plata primei de instalare prevazuta de art.75 din Legea nr.76/2008, reactualizata la data efectuarii platii efective precum si obligarea ei la plata cheltuielilor de judecata.
Conform dispozitiilor art.5 alin.2 din O.G. nr.12/2008 privind organizarea si finantarea rezidentiatului medicii, medicii dentisti si farmacistii confirmati in rezidentiat ca urmare a concursului organizat pentru forma de rezidentiat pe locuri incheie un contract individual de munca pe perioada determinata, egala cu durata rezidentiatului, cu unitatea sanitara la care au fost repartizate locurile pentru rezidentiat. Conform acestei reglementari legale, reclamanta a incheiat un contract individual de munca pentru o perioada determinata de 60 de luni, intre 01.01.2008 - 01.01.2013, cu spitalul clinic din Iasi. Rezidentiatul reprezenta atat o forma specifica de invatamant postuniversitar si, in temeiul acesteia, conform reglementarilor legale in materie, s-a incheiat si un contract individual de munca.
Conform dispozitiilor art.75 din Legea nr.76/2002 persoanele care in perioada in care beneficiaza de indemnizatia de somaj se incadreaza, potrivit legii, intr-o alta localitate si isi schimba domiciliul, primesc o prima de instalare acordata din bugetul asigurarilor sociale pentru somaj. Legea nu face distinctie dupa modul in care se incheie contractul individual de munca si temeiul legal care sta la baza acestuia, singurele conditii fiind acelea de a se incheia un contract de munca in perioada in care beneficiaza de indemnizatia de somaj intr-o alta localitate si, ca urmare, isi schimba domiciliul. In speta contestatoarea a indeplinit aceste conditii impuse de lege, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, exceptia fiind de stricta interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis).
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs agentia pentru ocuparea fortei de munca, considerand-o nelegala si netemeinica si motivand ca instanta a interpretat gresit dispozitiile art.75 din Legea nr.76/2002, coroborate cu ale art.1 din O.G. nr.12/2008. Legiuitorul a conditionat in mod expres acordarea primei de instalare de schimbarea de domiciliu determinata de angajarea persoanei aflate in perioada de acordare a indemnizatiei de somaj. Intimata, in timp ce avea calitatea de somer, a incheiat un contract individual de munca cu spitalul clinic din Iasi, in urma promovarii examenului de rezidentiat. Schimbarea domiciliului nu a fost determinata de angajarea ca medic rezident, ca urmare a optiunii acesteia, ci ca urmare a unei obligatii rezultate dintr-un act normativ ce reglementeaza in mod expres aceasta forma de invatamant postuniversitara. Dispozitiile art.75 din Legea nr.76/2002 au drept scop incurajarea somerilor in a-si cauta de lucru, chiar si in alte localitati decat cea de domiciliu.
Intimata a depus intampinare si a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca nu admiterea intr-o forma superioara de invatamant a determinat schimbarea domiciliului, ci incheierea unui contract de munca cu spitalul clinic din Iasi, fiind indeplinite cerintele art.75 din Legea nr.76/2002 pentru acordarea primei de instalare.
Examinand probele cauzei in raport de motivele de recurs invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile, curtea de apel a retinut ca intimata a fost beneficiara unei indemnizatii de somaj, acordate in temeiul art.44 din Legea nr.76/2002, dupa absolvirea facultatii de medicina si farmacie. Ca urmare a incheierii unui contract individual de munca, in urma admiterii la rezidentiat, in ianuarie 2008 i-a incetat indemnizatia de somaj. Intimata a solicitat recurentei sa-i acorde beneficiul prevazut de art.75 din Legea nr.76/2002, si anume prima de instalare de schimbarea de domiciliu determinata de angajarea.
Curtea a notat ca dispozitiile art.75 din Legea nr.76/2002 acorda acest beneficiu, din bugetul asigurarilor sociale pentru somaj, persoanelor care in perioada in care primesc indemnizatia de somaj se incadreaza, potrivit legii, intr-o alta localitate si isi schimba domiciliul. Aceste dispozitii au fost interpretate si aplicate corect de instanta de fond. Intr-adevar, legea nu face distinctie dupa modul in care se incheie contractul individual de munca si temeiul legal care sta la baza acestuia, singurele conditii fiind acelea de a se incheia un contract de munca in perioada in care beneficiaza de indemnizatia de somaj intr-o alta localitate si, ca urmare isi schimba domiciliul, intimata incadrandu-se intru totul in aceste cerinte.
Curtea a observat ca scopul Legii nr.76/2002, de incurajare a somerilor in cautarea unui loc de munca, chiar si in alte localitati decat cea de domiciliu, a fost atins.
Pentru aceste considerente, curtea de apel, in temeiul dispozitiilor art.312 C.pr.civ., a respins recursul si a mentinut ca legala si temeinica sentinta recurata.