Cerere de acordare de despagubiri intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 290/2003. Dovada calitatii de proprietar. Consecinte Decizie nr. 162/C.A. din data de 31.03.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Cerere de acordare de despagubiri intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 290/2003. Dovada calitatii de proprietar. Consecinte
Caracterul incomplet si contradictoriu al declaratiilor autentice date de martori, privind pretinsele bunuri proprietatea reclamantului in anul 1944, facea obligatorie pentru reclamantul-intimat dobandirea de inscrisuri doveditoare de la autoritatile Republicii Moldova, in lipsa carora cererea trebui respinsa ca nedovedita.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 162/C.A. din 31 martie 2010
Prin sentinta civila nr. 307/CA din 14 decembrie 2009, Tribuna¬lul Vaslui a admis cererea formulata de reclamantul S.S., in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Pro¬prietatilor, dispunand anularea deciziei nr.2111 din 03.11.2008, emisa de parata, si obligand-o pe aceasta la plata de despagubiri catre reclamant, pentru bunurile imobile situate in localitatea Sipca, raionul Soldanesti, Republica Moldova, respingandu-se cererea reclamantului pentru acordarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca prin hotararea nr.6 din 22.01.2008, emisa de Comisia judeteana pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a fost respinsa cererea reclamantului S.S. pentru acordarea de compensatii sau despagubiri pentru bunurile imobile situate in localitatea Sipca, raionul Soldanesti, Republica Mol¬dova, pe motiv ca acesta nu a facut dovada calitatii de proprietar a predecesorului sau, in anul refugiului, si nici a imposibilitatii procurarii inscrisurilor care sa sustina solicitarea depusa, ca impotriva mentionatei hotarari cel in cauza a formulat contestatie si ca aceasta a fost respinsa, prin decizia nr.2111 din 03.11.2008, pe motiv ca nu s-a depus nici un document oficial prin care sa se faca dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au apartinut lui S.M.
Raportandu-se la dispozitiile Legii nr.290/2003, prima instanta a retinut ca din cuprinsul carnetului de evacuat nr. 2406 B, emis de Prefectura judetului Dolj, la data de 19.06.1944, rezulta ca numita S.F. era refugiata, impreuna cu familia, din localitatea Sipca, ra¬ionul Soldanesti, Republica Moldova, si ca, analizandu-se actele de stare civila, s-a constatat ca reclamantul S.S. era mostenitorul legal al defunctului S.M., refugiat din localitatea mentionata, inde¬plinindu-se astfel si conditia prevazuta de art.1 alin.2 din Legea nr.290/ 2003.
Evocand prevederile art.2 alin.1 din H.G. nr.1120/2006, prima ins¬tanta a retinut ca, in ceea ce priveste proprietatea asupra bunurilor imo¬bile din localitatea Sipca, raionul Soldanesti, Republica Moldova, ce au apartinut defunctului S.M., acest fapt rezulta din declaratiile numitilor S.G., S.T., T.G. si C.V., date in forma autentica, precum si din declaratia martorului M.M., audiat in instanta, si ca, din cuprinsul dovezii nr.149/25.03.2009 emisa de Primaria localitatii Sipca, raionul Soldanesti, Republica Moldova, rezulta ca S.M. a locuit in acest sat pana in anul 1944 si ca bunu¬rile sale mobile si imobile au ramas pe teritoriul localitatii respective.
Avand in vedere aceste probe, prima instanta a apreciat ca reclamantul S.S. a facut dovada refugiului numitului S.M., precum si a dreptului de proprietate al acestuia asupra bunurilor imobile din Locali¬tatea Sipca, raionul Soldanesti, Republica Moldova si ca, in atare situatie, se impune admiterea actiunii si anularea deciziei emise de parata.
Curtea de apel a admis recursul paratei, constatand ca prin cererea inregistrata sub nr. 1986/C/ din 27 august 2003, S.S. a soli¬citat acordarea de compensatii sau despagubiri pentru imobilul cu destinatia de locuinta si pentru suprafata de 48 ha teren, bunuri situate in localitatea Sipca, raionul Soldanesti, din Republica Moldova, si ca aceasta cerere a fost respinsa pe motiv ca "solicitantul nu a facut dovada calitatii de proprietar a predecesorului sau, in anul refugiului, si nici nu a facut dovada imposi¬bilitatii procurarii inscrisurilor, care sa sustina solicitarea depusa".
Curtea a constatat de asemenea, ca, pentru a beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr.290/2003, reclamantul ar fi trebuit sa faca dovada ca "persoanele indrep¬tatite au avut in proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicita acordarea masurilor reparatorii, art.2 alin.4 teza I din H.G. nr.1120/2006 prevazand in mod explicit ca dovada refugiului si a proprietatii se face cu "acte doveditoare certificate de autoritati", doar in situatia "imposibilitatii dovedite de a procura aceste acte" admitandu-se completarea cererii cu declaratia autentica a petentului, insotita de declaratiile a cel putin doi martori, de asemenea, autentificate.
Curtea a apreciat ca aceste cerinte ale reglementarilor legale la acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprie¬tatea acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Lord si Tinutul Herta, nu au fost indeplinite de reclamant, chiar daca prin declaratia autentificata prin incheie¬rea notariala nr.608 din 28.09.2004, acesta a afirmat ca in anul 1944, odata cu retragerea armatei romane, a venit in Romania, impreuna cu pa¬rintii si cei doi frati, S.V. si C.E., lasand in urma: o casa situata in satul Sipca-Soldanesti, judetul Orhei, Republi¬ca Moldova, compusa din sase camere si anexe gospodaresti, construita din piatra si acoperita cu sindrila, 3 ha de vie, 0,5 ha de livada, 27 ha de teren arabil, 18 ha teren cu destinatia de pasune, 18 vaci, 6 cai si 200 de oi.
Curtea a considerat ca tribunalul nu avea nici un suport probator care sa ii permita a retine ca reclamantul a fost in imposibilitatea de a procura acte doveditoare, certificate de autoritati, din moment ce Primaria satului Sipca, raio¬nul Soldanesti, Republica Moldova, atesta, prin "dovada" inregistra¬ta sub nr. 149 din 25.03.2009 ca "Cetateanul S.S.-M., din 1935, s-a nascut in satul Sipca si au locuit in judetul Orhei, pana in anul 1944" si ca "Bunurile mobile si imobile au ramas pe teritoriul lo¬calitatii", omitand din motive necunoscute si de neinteles, sa identi¬fice aceste bunuri, in conditiile in care, prin declaratia datata la 5 februarie 2007, reclamantul preciza ca imobilul avand o suprafata locuibila de 216 m.p. a fost edificat in anul 1930 si ca acesta "a fost folosit drept camin cultural in sat si in acest moment are aceeasi intrebuintare, dar cu modernizarile aferente", iar cetatenii moldoveni T.G. si C.V. il identificau pe cel in cauza ca fiind proprietar.
Curtea a constatat totodata ca nu numai in ceea ce priveste intin¬derea, situatia juridica si originea proprietatii revendicate ca apartinand lui S.M. si S.N. existau neclaritati si inadvertente, ci si ca in ceea ce priveste persoana reclamantului si a autorilor sai existau serioase semne de intrebare, ce nu puteau fi puse toate pe seama vicisitudinilor traite de membrii acestei familii in decursul timpului.
Astfel, desi reclamantul a afirmat prin cererea inregistrata sub nr. 1986/27.08.2003, ca tatal sau (S.M.), nascut in anul 1903, a fost angajatul armatei romane, unitatea 8 graniceri si ca acesta a avut functia de plutonier de companie la Regimentul 8 Graniceri, conform actului aflat la dosarul de fond, in cuprinsul carnetului de evacuat, eliberat de Prefectura judetului Dolj, la data de 19 iunie 1944, acesta este mentionat ca avand ocupatia de agricultor si domiciliul in Bradesti, cei trei copii ai evacuatului, evidentiati in documentul amintit, fiind: V. - nascut in anul 1935, E. - nascuta in anul 1937 si Vl. - nascut in anul 1939, nefigurand in acest inscris nici o persoana cu prenumele "S."
Cu privire la mama reclamantului, curtea a constatat ca in cartea de identitate eliberata acestuia la data de 23 iulie 2002, de autoritatile comunei Murgeni, judetul Vaslui, acesta figura ca fiu a lui M. si N., in timp ce certificatul de deces nr. 066699 din 28 mai 2003 a fost eliberat pentru numita Sandu Fr., nascuta in U.R.S.S. la data de 11 februarie 1920, iar in carnetul de evacuat si legitimatia eliberata la data de 1 iulie 1944 figura Sandic F., nascuta in data de 1 ianuarie 1922, in comu¬na Sipca, judetul Orhei, casatorita, cu 3 copii, evacuata din comuna Sol¬danesti, satul Sipca.
Ca atare, in discutie nu era doar neconcordanta privitoare la numele si prenumele persoanelor evacuate, la data si anul nasterii celor in cauza, sau cu privire la ocupatia sotului numitei Sandic F., ce figura ca agricultor si nu in calitatea declarata de reclamant (subofiter de intendenta in Armata Romana), dar si faptul ca minorul "V." s-a nascut la o data la care Sandic F. avea doar varsta de 13 ani, conform datelor din carnetul de evacuat, sau eventual varsta de 15 ani, raportat la data nasterii mentiona¬ta in certificatul de deces al lui Sandu Fr., situatie greu de explicat daca o raportam la religia ortodoxa a familiei S., la traditiile locului din care membrii acestei familii proveneau si la chiar prevederile art.127 C.civ., valabile in perioada interbelica, care stabileau ca femeile nu se puteau casa¬tori inainte de implinirea varstei de 15 ani si ca numai regele putea da dispense de varsta pentru motive grave, reclamantul nedepunand la dosar nici macar certificatul de casatorie a lui S.M. cu S.F., eliberat de autoritatile romane dupa anul 1950, pentru cazul in care aceasta casatorie s-a incheiat cu adevarat.
Daca au existat cu adevarat erori, in ceea ce priveste datele de stare civila ale vreunuia din membrii familiei S. sau chiar schimbari de nume, astfel precum se pretinde, fara a se dovedi, nimic nu a impiedicat pe cei interesati sa ceara autoritatilor romane sa faca cuvenitele rectificari, teama de a fi urmariti si deportati in Siberia nemaiputandu-si gasi suport in realitatile politice si juridice din Romania, dupa anul 1964, astfel ca, in mod nejustificat, prima instanta a dat eficienta declaratiei comune date de U.V. si O.N. la data de 30 iulie 2008, declaratie ce nu se corobora nici macar cu datele inscrise in actul de identitate al reclamantului sau cu datele inscrise in certificatul de deces emis pe numele lui Sandu Fr.
Cum reclamantul a enumerat cu o mare precizie bunurile ce pretindea ca, acum peste 60 de ani, s-au aflat in proprietatea lui S.M., prima instanta ar fi trebuit sa sesizeze ca, prin dimen¬siunile sale (cca. 50 ha teren, 18 vaci, 6 cai, 200 oi si o casa de locuit din piatra, cu 6 camere si anexele necesare, presupuse de acest inven¬tar) aceasta exploatatie agricola depasea cu mult dimensiunile unei gospo¬darii taranesti traditionale pentru acele timpuri si pentru zona Basarabiei si ca nu exista nici o referire a reclamantului sau a celorlalte persoane care au dat declaratii sau care au facut precizari in cauza, cu privire la da¬ta si conditiile in care agricultorul sau plutonierul de companie S.M. le-a dobandit, pentru a se primi afirmatia ca autorul reclamantului, la varsta de numai 27 de ani (cat avea in 1930) se bucura de o situatie materiala atat de buna incat sa ii permita sa ridice o casa din piatra, cu sase camere, cu o suprafata locuibila de 216 mp si anexe care sa adaposteasca 18 vaci, 6 cai si 200 de oi, dependintele din piatra avand o suprafata totala de peste 350 mp.
Desi declaratiile date de S.T., S.C., T.G., C.V. si M.M. la un interval de timp de 60 de ani, socotit de la data la care familia Sandu s-a refugiat din Basarabia, excelau in multimea si precizia datelor referitoare la bunurile detinute de S.M., ajungandu-se la detalii de genul celor referitoare la o "casa mare cu cerdac de sticla si alte anexe", prima instanta ar fi trebuit sa sesizeze ca acestea nu puteau in nici un caz, sa confirme si regimul juridic pe care acele bunuri le-au avut in anul 1944, daca se avea in vedere cel putin faptul ca declarantul S.C. era necunoscator de carte, astfel cum rezulta din incheierea de autentificare, si ca declarantul C.V. avea in acel an doar varsta de 9 ani, fiind nascut in anul 1935.
Indoiala, in ceea ce priveste adevarata situatie familiala si materiala a lui S.M. si a regimului juridic al bunurilor pretinse a fi fost detinute, s-a nascut si din lipsa oricaror informatii (si cu atat mai putin inscrisuri) cu privire la soarta acestei familii si a bunurilor sale in perioada 28 iunie 1940 - 22 iunie 1941, cand Basarabia a fost incorporata la U.R.S.S.; este putin probabil ca o familie ce detinea cca. 50 ha de teren si un inventar agricol impresionant sa fi scapat atentiei si implicit masurilor represive luate de autoritatile sovietice, din moment ce pana si S.C. (nestiutor de carte) declara la data de 28.09.2004, ca in anul 1942, in timp ce se retragea spre Romania, dupa ce fusese deportat impreuna cu parintii sai, s-au oprit in satul Sipca - Soldanesti, la numitul S.M., unde a lucrat timp de o luna.
Prima instanta nu avea temei sa retina nici imposibilitatea reclaman¬tului de a procura inscrisuri doveditoare, din moment ce autoritatilor Republicii Moldova nu li s-au furnizat actele si datele de stare civila complete ale autorilor reclamantului si nici alte informatii utile, care sa permita identificarea persoanelor si a bunurilor pretinse a fi fost detinute de acestia in satul Sipca, desi chiar reclamantul sustinea ca cel putin casa de locuit poate fi si in prezent identificata, aflandu-se in administrarea autoritatilor competente ale Republicii Moldova, in conditiile in care cererile vizand stabilirea numarului de porci, oi, vaci si cai erau sortite esecului, daca in perioada inter¬belica acestea nu faceau obiectul evidentelor fiscale sau agricole, in conditiile in care nici macar nu a fost aproximat amplasamentul terenurilor cu destinatie agricola, pentru a putea fi identificate de Primaria satului Sipca.
Chiar daca ar fi real ca familia S. si-a avut domiciliul pana in anul 1944, in localitatea Sipca, judetul Orhei si ca ei s-au folo¬sit de bunurile pe care reclamantul le-a mentionat in declaratia autentificata prin incheierea nr.608 din 28.09.2004, acest fapt, prin el insusi, nu confirma ca S.M. era proprietarul de drept al tuturor acestor bunuri, tot atat de intemeiata putand fi si concluzia ca cel in cauza a fost ori arendasul mosiei, ori administratorul acesteia, statut ce nu il indreptatea insa pe descendentul sau sa solicite acordarea de compensatii sau despagubiri, in temeiul Legii nr.290/2003.
Ca atare, constatand ca, printr-o evaluare incompleta sl lipsita de materialul probator de rigoare, prima instanta a ajuns la concluzia eronata ca a fost facuta dovada, de reclamant, a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile din localitatea Sipca, raionul Soldanesti, Republica Moldova, dandu-se eficienta unor probe indirecte, necredibile si fara a se tine cont de perioada de timp ce a trecut de la data refugierii si de necunoasterea de declaranti a adevaratului regim ju¬ridic al bunurilor ce se aflau in posesia lui S.M., in conditiile in care s-a afirmat ca parte din bunuri exista si in prezent, iar autoritatile competente evitau in mod nejustificat, sa faca precizari¬le de rigoare, curtea de apel a apreciat ca hotararea primei instante a ignorat prevederile imperative ale Legii nr.290/2003 si ale H.G. nr.1120/2006, drept pentru care, in temeiul art.312 C.pr.civ., recursul promovat de parata a fost admis.
Pe cale de consecinta, modificandu-se hotararea atacata, curtea a respins actiunea promovata de reclamantul S.S., constatand ca in mod justificat s-a retinut in cuprinsul deciziei nr. 2111 din 03.11.2008, emisa de parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor faptul ca nu s-a depus nici un document oficial concludent, de petent, prin care sa se faca dovada dreptului de proprietate al autorului sau, S.M., asu¬pra bunurilor pentru care s-au solicitat despagubiri.