Abuz de incredere. Furt. Criteriu distructiv - modalitatea de a dobandi detentia bunului Decizie nr. 27 din data de 19.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Abuz de incredere. Furt. Criteriu distructiv - modalitatea de a dobandi detentia bunului
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 27 din 19 martie 2009
Prin sentinta penala nr. 338 din 6 februarie 2008, pronuntata in dosarul nr. 22854/245/2007 al Judecatoriei Iasi s-a dispus condamnarea inculpatului S.D. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) C.pen., cu aplicarea dispozitiilor art. 74 lit. b) si c) C.pen., raportat la art. 76 lit. c) C.pen.
A retinut instanta de fond ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) C.pen., in conditiile in care simpla predare catre inculpat a doua telefoane mobile nu poate echivala cu o pierdere a posesiei bunurilor, iar inculpatul nu a devenit un detentor precar, partile vatamate aflandu-se tot timpul in apropierea inculpatului.
Prin decizia penala nr. 435 din 28 octombrie 2008, Tribunalul Iasi a admis apelul declarat de inculpat, a desfiintat in parte sentinta atacata, numai in sensul deducerii perioadei arestarii preventive , mentinand toate celelalte dispozitii ale sentintei.
Decizia instantei de apel a fost recurata de inculpat si criticata pentru netemeinicie, invocandu-se gresita apreciere a probelor administrate in cauza, ce demonstreaza ca inculpatul a refuzat restituirea bunului mobil incredintat de partea vatamata, activitatea infractionala ce se circumscrie continutului infractiunii de abuz de incredere.
Analizand criticile formulate, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 213 alin. 1 C.pen., infractiunea de abuz de incredere consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.
Pentru existenta acestei infractiuni, este necesar in primul rand sa existe un raport juridic intre partea vatamata si faptuitor, in temeiul caruia acesta din urma dobandeste detentia bunului mobil si, totodata, are indatorirea sa il pastreze, sa in restituie la termenul si in conditiile stabilite ori sa ii dea destinatia indicata de cel de la care l-a primit.
Devenit detentor al bunului, faptuitorul interverteste in mod abuziv detentia intr-o stapanire deplina, comportandu-se ca si cum ar fi proprietarul acestui bun, abuzand astfel de increderea celui care i l-a incredintat.
A dispune de un bun in sensul art. 213 C.pen., inseamna a face acte la care numai proprietarul bunului este indreptatit, acte pe care detentorul sa le faca pe nedrept, adica raportul juridic in temeiul caruia acesta detine bunul sa nu il fi indreptatit sa le efectueze.
La furt, in momentul savarsirii actiunii incriminate, bunul mobil care constituie obiectul material al infractiunii se afla in posesia sau detentia altei persoane decat infractorul, de la care acesta din urma il ia impotriva vointei ei, pentru a si-l insuti pe nedrept.
In speta, persoanele vatamate - minori in varsta de 15 si 16 ani - incredintand bunul lor (telefonul mobil) inculpatului pentru un timp foarte scurt, nu au renuntat nici un moment la posesie sau detentie, ci doar a operat o schimbare temporara a pozitiei bunului care, prin aceasta, in lipsa oricarui titlu, nu a ajuns in detentia inculpatului. In aceste conditii, din modul cum a procedat inculpatul, parasind clubul imediat pe o iesire laterala, rezulta ca acesta a luat hotararea de a-si insusi telefoanele mobile inca inainte de a intra in posesia lor.
Faptul ca partile vatamate i-au dat de buna voie telefoanele mobile este lipsit de relevanta cu privire la incadrarea juridica a faptei ca infractiune de furt, intrucat acesta a pretins ca vrea sa le cumpere, cand, de fapt, hotarase sa si le insuseasca pe nedrept, la scurt timp fiind vandute unor persoane necunoscute.
In concluzie, in mod corect instantele au apreciat ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, iar nu pe cele ale infractiunii de abuz de incredere, prevazuta de art. 213 C.pen., in conditiile in care intre inculpat si partile vatamate nu a existat o conventie anterioara cu privire la detinerea bunului, lipsind, deci, situatia premisa a acestei infractiuni.